571 matches
-
părea că și de propria fire, în faza următoare neagă această nouă identitate, se de-mască. O asemenea dublă transformare, precum o negație a negației, implică relativizarea din care țîșnește adevărul. Nu altfel proceda Socrate, cînd, punînd întrebări "încuietoare" ce relativizau afirmațiile părelnic incontestabile ale sofiștilor, "moșea" adevăruri unanime, preexistente în conștiința interlocutorilor: Felul său de-a acționa în diferite momente definește, după Jankélévitch, conștiința ironică: aceea care se neagă pentru a se afirma mai bine, ca și ideea hegeliană. El
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
ai Uniunii Scriitorilor ori ai vreunei mari Fundații, universitari, senatori, miniștri, directori de publicații sau de edituri, notabilități de partid etc.), Virgil Ierunca e o autoritate neoficială, spontană. Devenită ea însăși instituție, precum E. Lovinescu. E o voce menită a relativiza instituționalizarea, cariera, reușita împănată cu titluri și cîștiguri materiale, spre a restaura conștiința în sine, harul rămas la propriile-i mijloace. O voce care sfidează aclamațiile istoriei, alimentîndu-se din "tăcerile" ei, cu riscurile de rigoare, într-un orizont nelimitat de
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
hidos"? Cum să știi dacă un anumit lucru este diferit de toate celelalte dacă nu-l compari cu nimic? Comparația permite să descoperi asemănări și deosebiri, ea pune în relație niște fapte, ceea ce înseamnă, după părerea mea, nu a le relativiza (procese de intenție mai mult sau mai puțin sofisticate pot desigur fi edificate oricînd, dar asta-i altă treabă), ci a le da un sens. Hannah Arendt, Raymond Aron sau François Furet au făcut și ei comparații între cele două
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
și mai departe, măsurat pînă cînd nu se mai poate măsura, adică pînă la moarte. Atunci de-abia cifrele se pot însuma și capătă o semnificație cantitativă, adică perfect fictivă. Privite din interior "clipele" devin lumi. Ele nu pot fi relativizate sau comparate. Fiecare din ele cuprinde o energie enormă, energia unei vieți întregi care nu se pierde ci sporește mereu. Aceste clipe enorme găzduiesc suferințe și bucurii pe măsura lor. Toată această zonă întunecată a afectelor nu cunoaște nicicum o
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
Valerian Sava "Script"-ul care finalizează lucrul asupra textului are forme și funcții variabile în realizarea unui film, cu atît mai relativizate în cinematografiile profesioniste, cu cît intervine frecvent jocul denumirilor preliminare, alternative sau compartimentele: story, screenplay, based on, adapted by, dialogues additional dialogues. Pretutindeni unde a fost depășită faza artizanală și autarhică, fiecare școală de film și-a creat sau a
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
La Bruyère, Bossuet, Racine - Patriarhul literar. Aceste doamne atât de sensibile erau prietene, din contră, cu simpaticul Perrault, ce o punea pe Mama Gâscă să povestească atât de naiv; cu bătrânul Fontenelle, care, după ce oferise faimoasele "Discuții asupra pluralității lumilor", relativizând în spirit științifico-modernist, scrisese Amorul înecat precum și Elegia râului către o pajiște, niște frivolități. Este - notam în 1971 - foarte ciudat cum această mișcare subțirică, putem spune, a cucoanelor de la 1687, acest anti-clasicism practicat cu mijloace artistice inferioare, față de un Boileau
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
speculațiile lingvistice (excelente!) cu o bună cunoaștere a psihologiilor abisurilor. Înclinație precizată de altfel și prin referiri explicite la autori ca Géza Roheim ori Sándor Ferenczi. Marea calitate a lui Quignard stă de altfel în modul în care umanizează și relativizează un discurs în sine foarte pretențios. Pascal Quignard, Sexul și spaima, trad. Nicolae Iliescu, col. "Sinteze", Editura Univers, București, 2000, 189 pag. Filosofia la ora digestiilor inspirate Dacă descoperirea inconștientului a consacrat, printre altele, teza impurificării spiritului prin recunoașterea unei
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
esențial, dacă-mi pot permite o formulă mai mult sau mai puțin pretențioasă, m-a salvat de unele neplăceri. Nu am memoria lucrurilor rele. Ele au existat, dar am ajuns la o vîrstă în care sînt mai degrabă tentat să relativizez acest fel de evenimente și stări, cum toate se relativizează de la un moment dat încolo. Cred că e bine să ne cultivăm o anume seninătate și să punem sub surdină ceea ce poate da neîncredere. Asta nu înseamnă că nu sînt
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
mai puțin pretențioasă, m-a salvat de unele neplăceri. Nu am memoria lucrurilor rele. Ele au existat, dar am ajuns la o vîrstă în care sînt mai degrabă tentat să relativizez acest fel de evenimente și stări, cum toate se relativizează de la un moment dat încolo. Cred că e bine să ne cultivăm o anume seninătate și să punem sub surdină ceea ce poate da neîncredere. Asta nu înseamnă că nu sînt foarte ușor de tulburat. Sînt lucruri mărunte adesea care lasă
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
replică a lui Gabriel Dimisianu cu care se afla în Rusia. Și totuși, oricît de savuroase ar fi aceste notații și oricît s-ar fi spus că aceasta e adevărata vocație a lui Constantin Țoiu, un ceva nedefinit vine să relativizeze ficțional toate aceste crîmpeie trăite. Oamenii și locurile evocate au întotdeauna ceva din instabilitatea figurilor lui Chagall, un fel de impuls antigravitațional. Nu se poate găsi o unitate în toate aceste fragmente, în aceste tablete capricioase care nu sînt nici
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
putea înfăptui dintr-odată forme istorice superioare". Așadar, obstacolul progresului l-ar constitui "eternitatea". Ce este această "eternitate" din care ne silim a ieși? E o mentalitate "organică", mai exact un tip de sensibilitate funciară potrivit căreia acțiunea istorică e relativizată, lovită de zădărnicie în duhul Psalmilor Vechiului Testament, o "tînguire biblică" a unui neam solidar cu un "plan neschimbător" al lumii sale: "eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore - pe care
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
mai diverse. E o lume, în egală măsură, a cuvintelor și a Bibliotecii, a convențiilor romanești reciclate, ironizate, cu o mare libertate ludică și cu o evidentă plăcere a "manipulării" postmoderne: aluziile livrești sunt numeroase, intertextul funcționează productiv și spectaculos, relativizând sentimentul "realului" dar neanulându-l, căci prozatorul are un remarcabil simț al concretului, surprins și recreat în detalii semnificative, în culori și reliefuri reverberante. Și e de notat imediat amprenta discret lirică a acestor proze în care sub lejeritatea unei
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
asupra procedeelor antitetice, care-i pot etala dualitatea. Astfel iau naștere imaginile în care, deși declinant, compromis, fabulosul e prezent ca un factor ce transfigurează universul în sens vitalist, îl fecundează. Sterilizării sceptice îi răspunde rodnicia irepresibilă a ficțiunii, chiar dacă relativizată prin interogație: "Să spun că inima gîlgîia? Că prin aer/ Treceau titireze de aur, farfurii zburătoare, că lumina/ Se mișca întocmai unui pîntec întărîtat?/ Că oamenii erau transparenți, că stîlpii/ Căpătaseră carne, vase de sînge, o epidermă cu pori,/ Ce
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
ca aproape peste tot în fostul lagăr socialist, acea lege care declară regimul comunist regim criminal și toate hotărîrile lui judecătorești nule, prin intermediul fricii, pur și simplu, de a comite actul pedepsit de lege, mulți foști slujitori ai regimului ar relativiza măcar rolul lor de atunci, apoi s-ar gîndi la actele lor și cine știe, ar avea, dacă n-ar fi periculos, și mustrări de cuget publice. Pînă atunci este o complacere generală și o conivență cu un trecut neclarificat
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
vie și percutantă') a unor informații contrare realității, adevărului. Formularea limbaj lemnos, înregistrată cu ocazia recentelor comentarii electorale, reactualizează semnificația simplistă, care absolutiza componenta superficială a conceptului limbă de lemn (de la care în mod evident se revendică), dar o și relativizează: afirmația comentatoarei viza în mod expres a b s e n ț a 'culorii', supraestimînd verbalizarea facil atracțioasă și făcînd totodată abstracție de mesajul discursului. Or, dacă stilul flamboaiant, colorat, adeseori abuziv, este adecvat pamfletului și satirei (care se adresează
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
cu care a făcut și două călătorii în Rusia, Freud a întrevăzut, în spiritul ordonator al discipolei sale doar latura feminină. Răspunzînd elogiului pe care Lou Andreas Salomé i-l aduce în textul intitulat " Îi mulțumesc lui Freud", părintele psihanalizei relativizează implicit meritele autoarei, afirmînd că "pentru întîia oară" a depistat ceva exclusiv "feminin" în activitatea ei intelectuală și anume: pe cînd el ar dori să lase în voie dezordinea pe care o provoacă "eternele ambivalențe", Lou se apucă să "deretice
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
cu/la el. Prin punerea sunetelor în armonie, adică laolaltă (ignorând raportul estetic consonanță/disonanță), spațiul se efectivizează într-un mod anume, ca edificiu sonor tangibil/dimensionabil prin audiție. Mai departe, într-un raport de tip spectacular, armoniei i se relativizează metrul muzical, ca exponent de ordin temporal. Ca atare, metrul muzical înseamnă măsură de timp. Nu este însă vorba de o măsurare fizică a timpului, în raport cu continuitatea sa eternă, ci de o măsură aplicată unui interval de timp aflat sub
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
îl pune, fără să stea pe gânduri, domeniului teoriei literare, o bună parte din consistentul eseu o reprezintă radiografii culturale impregnate cu bibliografii teoretice. În sfârșit, ca să nu mai lungesc un algoritm discutabil, atunci când enunță, nostalgic, apocalipse globale, Alexandru Matei relativizează genericul prin prezența, acolo, a individualului. Iată cum începe eseul: "M-am gândit mult. Public o carte despre literatura franceză, deci nu interesez pe nimeni. Nu tu bătălii canonice, nu tu postmoderni versus reacționari, Céline apare în Pléiade, pe de
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
omite să-și frecventeze, calculat, fosta iubită și nici să se afișeze, în medii mondene, cu nepoata propriului șef. În fine, cancanuri care, din perspectiva cititorului profesionist, contează mai puțin. Ceea ce îi reușește de minune Florinei Ilis - și totodată ceea ce relativizează meritele cărții - este să-l facă pe inteligentul, dar destul de facilul Matei să se pună pe sine în pagină, să scrie, fără vreun ajutor din afară, întregul roman. Admițând că, în genere, complexitatea sufletească nu cunoaște restricții elitare, că un
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
populare). Scrierea după formula romanului popular și receptarea propriu-zisă depersonalizează factorul uman (scriitorul și cititorul) - o caracteristică a industriei de entertainement care, volens-nolens, predomină în Occident. Ca o consecință, genul literary fiction (în această accepție, termenul este aproape intraductibil!) este relativizat în grila genurilor romanului de mare popularitate. Pe bună dreptate, critica literară elitistă este nemulțumită de acest tratament simplificator al industriei de entertainement față de literatura originală. Romanele lui Petru Popescu din SUA au fost analizate de critica românească, reliefându-se
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
îndîrjit acest efort al estetizării cu cît fărîmele tematicii locale alcătuiesc un punct de plecare tot mai modest, precum într-un pariu. O altă reacție a poeticii lui Aurel Rău față de fondul d-sale originar se produce cînd d-sa relativizează satul mioritic în calitatea sa de "centru al lumii", de izvor al "veșniciei". Absolutismului rustic blagian i se opun diligențele cosmopolite ale autorului, călător asiduu pe alte meridiane și traducător al unor importanți poeți precum Saint-John Perse, Machado, Seferis, Kavafis
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
transparent. Nu despre sentințe malițioase e vorba (Negrici nefiind un critic de verdict, și cu atât mai puțin unul tentat de execuții). Doar că nonșalanța cu care rețetele celor doi extrem de populari poeți sunt decriptate e de natură să le relativizeze, nu-i așa, tocmai inefabil. Mai mult, faptul că Eugen Negrici nu se agață de chichițe prozodice, ci proiectează, cum a și promis, narativ, în registru larg, biografic și bibliografic, face ca demonstrația lui să sune de-a dreptul inatacabil
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
și respectăm verdictul Curții Constituționale", a susținut Antonescu, subliniind faptul că numărul de voturi exprimate pentru demiterea lui Traian Băsescu, în raport cu cel al voturilor care au dus la alegerea sa în funcție, arată un lucru care nu mai poate fi "relativizat" "Știm sigur că 8,5 milioane de alegători români sunt în viață, s-au pronunțat, sunt reali și au putut fi numărați. Nu există dubii în legătură cu ei și cu voința lor, așa cum există în legătură cu cei din scripte, cu cei absenți
PDL condamnă "discursul USL-ist" al lui Crin Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43212_a_44537]
-
visează la o resetare” a jocului politic. Nu era nevoie de referendum pentru a constata fractura socială a României. Varianta comodă îi separă pe pro-europenii democratici de nostalgicii asistați ai comunismului. Nu e, desigur, atât de simplu. Adevărul e oricum relativizat în societățile postmoderne. Opinia bate judecata. La noi însă, cele două tabere sunt foarte amestecate. Criteriul departajării nu ține nici de doctrine politice, nici de nivelul educației sau de consistența coșului zilnic. O națiune întreagă participă la concursul numit: cine
Baconschi: Așteptarea majorității, o ”resetare” a jocului politic () [Corola-journal/Journalistic/43271_a_44596]
-
unul ce se topește ne scapă/ și unul care nu ne aparține”. Raportate la factorul temporal, „realiile” în cauză ar putea fi mai întîi prezentul, cel ce „devine noi”, asimilîndu-se nouă și asimilîndu-ne, apoi trecutul și viitorul laolaltă, stări ce relativizează ontologicul, „ne scapă”. Prezentul e prin excelență locul pierzaniei. Al dezagregărilor, al emanațiilor fetide, al zbaterilor inutile de a-l drege cumva: „și surparea continuă, ziua și noaptea/ stă deasupra noastră semnul leșului,/ timpul miroase/ a urină veche de pisică
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]