85 matches
-
cenușă”. Chiar în monturi „lucrate”, cu un anume aer prețios, accentul de cruzime, evocând parcă oximoronice asocieri în genul lui Gellu Naum, este rarisim (,,prin carnea frunzei umblă fierăstraie”). E preferat, vizibil, refugiul într-o spunere mai dispersată, în pliuri relativizante, catifelând, încețoșând peisajul și obscurizând imaginea: „Glorioase trec păsările spre vărării./ Un ochi de aur bântuie apele serii./ Ce naufragiu? - îngerii noștri târziu/ Se războiesc, presărând pe cărare cenușă.” De regulă, impulsul de dezvăluire confesivă va fi captat laconic, în
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
biografică este contextualizată în versiuni autobiografice are două consecințe de principiu. Prima privește nucleul anecdotic care asigură comunicarea mai mult sau mai puțin secretă între cărțile autorului. Cea de-a doua califică mecanismul narativ prin care este înscenată anecdotica: unul relativizant, care favorizează incertitudinea și scepticismul, care transmite și date neesențiale, de umplutură, care plusează în dreptul „versiunilor”, subminând „povestea unică”. „Întâmplările mele sunt ca acele cutii care ascund alte cutii mai mici”, scrie într-un loc O., oferind în trecăt formula
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
istorice unice, irepetabile, acestea pot fi comparate cu organismele. Unul din cercetătorii reorientării istoriste a gândirii, care a căpătat contururi clare încă în epoca lui Kant și Goethe, caracteriza astfel conflictul ei cu raționalismul universalist al filosofiei luminării: „O gândire relativizantă, cu toate primejdiile ei, a pășit în locul credinței în adevăruri absolute, atemporale ale rațiunii și în uniformitatea naturii umane în toate timpurile”4. Voi aminti pe scurt câteva teme ale gândirii lui Johann Gottfried Herder și Wilhelm von Humboldt, care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
diversitate a însăși viziunilor asupra lumii”8. Deși von Humboldt oscilează între un transcendentalism universalist de tip kantian și istorism s-a remarcat că insistența lui asupra deosebirilor profunde dintre limbajele comunităților istorice înclină balanța în favoarea celui din urmă9. Accentul relativizant apare deosebit de clar în reflecția că dacă limbajele conțin viziuni diferite ale lumii rezultă că lumea în sine nu ne este în nici un fel accesibilă. Aceste viziuni nu pot fi comparate prin raportare la criterii care ar fi situate deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de bărbați, a mascu linului surfilat de autoare, a scrânciobului Animus-Anima. În sfârșit, eu cred că a fost o după-amiază incitantă. 31 martie 2011 Caligrafie, calofilie, kalokagathie (iaca poznă) Trag nădejde că domniile voastre vor fi înțeles la iuțeală că subtitlul (relativizant și autopersiflant) l-am lipit din (poate excesiv) bun-simț: să nu cumva să se creadă că, într-o vreme iconoclastă, demitizantă, detabuizantă, ato ate demolatoare, dumneata vii cu bibiluri, dichisuri, liube muri de ale Didinii, tot felul de șerbeturi de-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
48. Faptul că Hegel contestă imuabilitatea legilor clasice este subliniat și de Noica: "Descoperirea lui Hegel a fost că legile devin, Spiritul devine. Dumnezeu e silogism!"49 O asemenea paradigmă romantică, descinsă din istorism, conduce la o perspectivă relativistă și relativizantă, dominată de constatări amare și concluzii sceptice în legătură cu o realitate pe care a încercat s-o reconcilieze cu rațiunea prin intermediul unui principiu ordonator, după ce tot ea îi abolise rațiunii privilegiile absolutiste. Pe lângă predispoziția spre melancolie, acest scepticism filozofic trezește în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-i stimulează să facă acest efort. Lor le lipsește vocația demiurgică a romanticilor, sau dacă vor fi avut-o, și-o reprimă în numele unei maxime fidelități față de realitatea dată. Dacă în raport cu ultimele taine perspectiva clasică era absolutistă, iar cea romantică relativizantă, punctul de vedere pozitivist este agnostic 76. Și în această privință Dilthey se situează la răscrucea dintre romantism și pozitivism. Realismul pozitivist înfăptuiește în fond o sinteză între cele două orientări culturale precedente; el este categorial, păstrând astfel ceva din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
absența "adevărului absolut și obiectiv" îl determină, bunăoară, pe Troeltsch să considere că "evidența unei convingeri religioase conștiente și condiționate individual" reprezintă modalitatea cea mai nimerită pentru a depăși imaginea deconcertantă oferită de numeroasele puncte de vedere tolerate de istorismul relativizant (Ernst Troeltsch, Der Historismus und seine Überwindung apud E. Spranger, Der Sinn..., p. 25, unde autorul califică atitudinea lui Troeltsch drept "o religiozitate combativă", eine kämpfende Gläubigkeit). Spranger remarcă totuși că "eliberarea sistemului valorilor individuale", "acest progres în adevăratul sens
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
după "istoricizarea istoriei" ne rămâne în bună măsură neinteligibil, sau măcar imprevizibil. De aceea, conștiința istorică poate apărea și ca o "conștiință a propriei noastre mărginiri și a autonomiei limitate" în fața unei istorii care ne copleșește, inspirându-ne o atitudine relativizantă și sceptică. O asemenea resemnare este socotită de iluminismul tradițional și dogmatic, un semn al "slăbiciunii intelectuale sau ale defetismului practic"21. Dar, așa cum arată M. Florian, "cultul istoriei" s-a ivit tocmai ca o reacție la adresa raționalizării excesive, proprii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deja spre ideea că teoria sistemelor filozofice înțelese ca Weltanschauungen are un pronunțat caracter holist. Argumente suplimentare în sprijinul acestei interpretări vom oferi în capitolul următor. Aici mai notăm doar faptul că tocmai acest holism cu perspectiva lui integratoare și relativizantă asupra părților contribuie substanțial la promovarea relativismului epistemologic în genere și al celui filozofic în special. Creativitatea o alternativă la relativism Dar dincolo de "relativitatea fiecărei Weltanschauung", această metafilozofie păstrează ceva "din uriașul travaliu al spiritului metafizic": în ea rămâne "conștiința
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
justificate "numai în măsura în care pornesc de la premisa că ar avea un acces în <<absolut>>"58. De un atare dogmatism se ferește și Dilthey. Subliniind că spre deosebire de Nietzsche și Bergson (la care viața apare ca un absolut, și anume din perspectiva științei "relativizante"), Dilthey nu este "un dogmatic al vieții" ("<<Viața>> este pentru el limesul până la care ajung cercetările lui în domeniul istoriei spiritului"), Metzger observă că acest concept a rămas insuficient clarificat de către filozoful german, dar adaugă că "măreția realizării lui constă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un model de filozofie peren, în cadrul unui pluralism filozofic conștient asumat. NOTE ȘI COMENTARII 1 Apud V. Drăghici, Prefață la W. Dilthey, Construcția..., p. 6. Neîncrederea în imuabilitatea categoriilor este, de altfel, în spiritul epocii, luând forme mai mult decât relativizante. În această privință, un adept al ficționalismului precum Hans Vaihinger promovează un scepticism radical. El consideră, de exemplu, că "marile probleme universale se ivesc în urma unei transpuneri nejustificate a categoriilor", fiindcă "asupra a ceea ce este cu adevărat real nu se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Există un fel de opoziție bine camuflată, în argumentele "serioase" ale criticii, față de gravitatea monocordă a artistului. Față de spiritul agelastului, cel care nu știe să rîdă, necum să rîdă împreună cu ceilalți, sau să se amuze sincer de sine. O măsură relativizantă a lucrurilor, care imprimă acțiunii critice o dimensiune derealizantă, în afara judecății estetice. Spiritul ironic guvernează traseul istoricului literaturii, ipostaziind un demon al persecuției ludice, sau, în varianta ei evaluatoare, al dezavuării zgomotoase. Pentru G. Călinescu, literatura este, ca și lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
apoi admiratorul gnosticilor și la urmă, așa-zisul înțelepțit, cititor asiduu al budismului. Cioran nu a dezmințit niciodată constantele meditațiilor sale metafizice, dar odată depășite emoțiile mistice și seducția dualismului gnostic, adultul s-a apropiat mai mult de tonica și relativizanta înțelepciune orientală, flirtînd cu tema jocului divin al creației, a lumii himerice, a incongruității nașterii, împiedicîndu-se însă mereu de problematica nașterii și suferinței, pe care gîndirea hindusă o leagă exclusiv de spațiul iluzoriu creat de maya. Or, a nega suferința
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înseamnă de fapt a lăsa copilul singur, adică în confuzia sa în fața unei lumi pe care nu o cunoaște și nu o înțelege". (Mattéi, 2005, p. 168) De altfel, confuzia importată în școală prin intermediul unor reforme succesive (toate cu tentă relativizantă) este doar semnul însingurărilor și al dezorientării care domnesc în plan social: "Din nou, se repune aici problema dispariției autorității. Dacă individului nu i se poate impune nimic, totul este posibil. Dacă totul are aceeași valoare, nimic nu mai are
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
oamenii vor trăi tot mai mult la intersecția realității cu spațiul virtual. Din acest punct de vedere, rămân deschise câteva probleme care, din punctul nostru de vedere nu pot cunoaște o rezolvare "definitivă" și imediată (nu acesta este spiritul prezentului relativizant): • problema valorii de adevăr a informațiilor care populează internetul; deși este disponibil un volum practic nelimitat de informații, practic se citește tot mai puțin și tot mai centrat, ca efect al modului în care algoritmii motoarelor de căutare ierarhizează informațiile
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fără postura emfatic-oratorică" (în Ligia Tudurachi, op. cit., p. 132). 193 După cum observa Nietzsche, Euripide e dramaturgul care a "psihologizat" tragedia veche. Teatrul său ilustrează etapa "socratică" a tragediei grecești. A introdus nu doar corul alcătuit din femei, ci și spiritul relativizant al sofiștilor, raționalitatea aceea sceptică, individualistă, care dizolvă credința în zei și în mituri. Vezi Friedrich Nietzsche, Nașterea tragediei, traducere și note de Mircea Ivănescu, studiu introductiv de Vasile Muscă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998. 194 În opinia Ligiei Tudurachi, motivul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a modernității poate fi numită "era modernității întunecate", așa cum la o scară mai largă Evul Mediu a reprezentat o eră "întunecată" între Antichitate și Modernism. Ceea ce construim în contemporaneitate reprezintă, cred, o a treia fază a epocii moderne, survenind postmodernității relativizante, ambigue, tumultoase. Iar această fază, împreună cu o multitudine de caracteristici structurale și funcționale proprii, îmbracă și forma unor recuperări izvorâte din marile revoluții ale cunoașterii și societale ale modernității incipiente. La nivel metateoretic, nu este de ignorat că însăși sociologia
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
procesului cooperant Gutenberg") este în epoca actuală recuperat, mai ales prin fenomenele internet. Toate acestea conduc la sublimarea postmodernității dar, mai ales, a modernității timpurii, în izomodernitate, care sintetizează redempțiunea modernității în izomodernitate, ambele epoci prin contrast formal cu postmodernitatea relativizantă. Noua paradigmă a modernismului, potrivit grilei metodologice a complexității, este reliefată în tabelul următor: Modernitate inițiatoare versus izomodernitate redempțională Periodizarea modernității Caracte ristici ale etapelor epocii moderne; restructurări morfogenetice izomoderne Modernitatea inițiatoare. Iluminismul contractualist (sec. XVIII-XIX) Postmodernitate. Relativism axiologic. Paradigme
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
buna istorie literară" e ceea ce dorim astăzi, ci o reconstituire (chiar și o reconstruire) afectivă a trecutului, o restaurare a vechilor și îngălbenitelor fotografii până la claritatea realității, o întîlnire virtuală sub semnul respectului pentru adevăr - dar a unui alt adevăr, relativizant, ludic și simpatetic - cu cei pe care am învățat să-i iubim din scrierile lor. Fapte în copilărie era "mic și îndesat"1, foarte negricios, ca toți frații săi. La Cernăuți avea o frică patologică de stafii 2. Adolescent, "era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
construite de oameni, În modul cel mai subiectiv, și nu sunt ordonate În funcție de repere naturale, chiar dacă discursul justificativ pe care Îl enunță pretinde mereu acest lucru. De aceea, orice tentativă de abordare a lor trebuie să includă un discurs critic, relativizant, de factură antropologică, menit să conducă la deconstruirea acestor obiecte intelectuale, adică la Înțelegerea și explicarea modului În care au fost confecționate și utilizate Într-un anumit mediu social. În final, țin să subliniez Încă o dată principalul obiectiv pe care
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tipuri de reacții principale, care pot fi ordonate În cupluri antagonice de o simetrie perfectă: a) sentimentul propriei superiorități, specific culturii occidentale; b) resentimentele și frustrările provocate de această atitudine arogantă În rândurile celor din afară; c) perspectiva autocritică și relativizantă a occidentalilor, În raport cu suficiența și egocentrismul presupuse de poziția lor favorizată; d) interiorizarea de către ne-occidentali a perspectivei triumfaliste a Occidentului, ceea ce presupune autovictimizare, acceptarea unui stigmat social, adoptarea entuziastă și, uneori, superficială a modelelor apusene. Desigur, trebuie spus că
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
etalonul de bază cu care măsoară și judecă realitățile pe care le vede. În măsura În care nu reușește să sesizeze aceeași tendință În Muntenia, este evident că aprecierile sale vor fi foarte critice. În plus, În conformitate cu optica vremii, Îi lipsește o Înțelegere relativizantă, de tip Lévi-Strauss, a raporturilor dintre diferitele culturi și civilizații. Pentru el, civilizația la care se raportează și cea pe care o vede În Muntenia nu sunt pur și simplu diferite, ci clar ierarhizate, departajate valoric, În funcție de un europocentrism funciar
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
alătura grupului „de referință”), acțiunea colectivă prin intermediul unei diferențieri pozitive (de tipul „black is beautiful”) și competiția În vederea obținerii unei recunoașteri și a unei reprezentări până atunci refuzate. În cazul proceselor pozitive ( În mod necesar complexe), distingem fenomenele de reflexivitate relativizantă („conștientizare distanțată”), de sinteză („articularea coerentă a unor trăsături provenind din culturi diferite”) și de integrare („dobândirea unui sentiment legat de o apartenență nouă fără pierderea apartenențelor prealabile”). Este important să subliniem că, Întrucât apartenențele sunt În mod normal multiple
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vorbirii în doi peri, atitudinilor contrafăcute, duplicității. Autenti citatea e sinceritate față de ceilalți, dar, mai ales, sinceritate față de firea proprie. Spun, totuși, că e un compliment „în mare“, pentru că, „în mic“, în anumite variante, el poate include și o notă relativizantă: „cutare spune prostii, dar măcar e autentic“. În acest caz, „autenticitatea“ joacă rolul de circumstanță atenuantă. Ea poate scuza, sau diminua, eroarea, invocând buna-credință și consecvența cu sine a „făptașului“. Dacă e să riscăm o definiție rapidă a autenticității, vom
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]