85 matches
-
Daniel Cristea-Enache Cu un entuziasm aproape general (excepția notabilă: Paul Cernat) a fost receptat și comentat volumul de "proză" al Ruxandrei Cesereanu, Nașterea dorințelor lichide. Ghilimelele acestea relativizante ar putea încadra și o parte din critica noastră de întâmpinare, pentru care orice apariție editorială reprezintă un eveniment; și fiecare autor cu un nume cât de cât cunoscut apare ca o statuie uriașă precum cele de pe Insula Paștelui. Copleșiți
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
cincisprezece, deci în jur de 65 de ani și prindea perioada 1946-1952, după cea din urmă expropriere!" Ne întrebăm pe cît posibil cu delicatețe: nu cumva scepticismul marcat al lui Barbu Cioculescu, fie și-n formule alambicate, în chinezerii scriptice relativizante, reprezintă o reacție a disocierii de matca paternalistă, bine ascunsă, resorbită? Ni se poate replica: Dar Șerban cel Rău a fost el însuși departe de o postură a satisfacției depline în raport cu viața, nu exclusiv cu cea literară. E adevărat, însă
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
dintre viață și moarte. Depozițiile dialoghează asupra acaparatoarei esențialități a inumanului și demonicului. În carte nu avem propriu-zis o instanță narativă, unică sau plurală, dar numeroasele unghiuri de prezentare și dezbatere asigură un fel de punct de vedere foarte deschis, relativizant, dar nu relativist ori echivoc. Capătă cuvânt aici și negaționismul antisemitismului, falsificarea, reinventarea trecutului. O formă atenuată a acestora ar fi ideea că totul a fost doar vis, nu realitate, iar actanții numai un fel de păpuși mecanice. E vorba
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
consultărilor electorale, mereu uzând de aceleași mijloace vexatorii și falsificatoare, ar reieși absența dimensiunii democrației în România. Ar fi, de s-ar trage această încheiere, o judecată pripită și neadevărata. Democrația și libertățile individuale erau realități indubitabile, dar, aș spune relativizant, imperfecte. Pentru că dacă excludem din ecuație modalitatea consultării electorale (dar e posibilă o astfel de eliminare integrală?), democrația a fost o realitate înfăptuita. Parlamentul funcționa după toate standardele internaționale, legile erau dezbătute, interpelările guvernului (evident, si răspunsurile acestuia) se produceau
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
a trecut în tăcere, toată lumea rămînînd încredințată că scrierea e neizbutita. Cu mult înainte de Rebreanu, Slavici zugrăvise puternic sufletul țăranilor de peste munți și cu atîta dramatism încît românul este aproape o capodoperă". Aș propune aici un amendament. Să eliminăm acel relativizant "aproape", afirmînd deschis că Mara, ca român, este efectiv o capodoperă a prozatorului. Mara e o tînără femeie bănățeana, rămasă văduva cu doi copii, fata Persida (Sida) și băiatul Trică. Ca să-și asigure viața ei și a copiilor devine precupeața
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
foarte strîns pe flash-ul abia tăiat, cu ,sevă", al anilor de-afară. Și-ar ajunge pentru un roman foarte bun. Dar lucrurile sînt mai complicate de atît. Fratele mai mare trebuie să-și facă intrarea, cîrcotaș, hai să zicem relativizant, disperat (vorba vine...) că prea se laudă ăla micu'. Și că, în general, avantajele nu se-mpart corect: , Vedeți însă cum se-ntîmplă, cam nedrept, amintirile lui sînt întotdeauna și ale mele, nu și invers, idealurile lui sînt de obicei eșecurile
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
lui Jennifer Warnes. Partenera lui Cohen, care s-a supus unui adevărat proces de auto-limitare a calităților vocale, doar pentru a se potrivi discursului depresiv al Magistrului, preia greutatea deznădejdii din partea a doua a melodiei. Partitura ei introduce un ton relativizant, aproape optimist, exprimat prin repetarea obsesionala a sintagmei „show me the place”. Din ce in ce mai dramatică, cu note de revoltă, interpretarea lui Cohen transcrie intensitatea apropiată de vehemență a dramei pe care e sortit s-o trăiască, din care n-a putut
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
conform explicației oferite atît de teoria psihanalitica privitoare la comic, cît și de cea axiologica, înrudită cu prima (Wilhelm Stern, Charles Lalo). Deoarece, cu tot fundalul escatologic realizat, asistăm, în condițiile de criză a oricărei încredințări, la desfășurarea unui scenariu relativizant, bizuit pe incongruentele, fie și terifice, care trimit la esență comicului de totdeauna. 1. Una din preotesele acestei sumbre antiliturghii lirice - mai nou venită, dar nu și mai puțin dotată decît măcar o parte din cei amintiți - este Gabriela Cretan
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
fugos alcătuit. De altfel, el nu are, împreună cu prefață, decît 135 de pagini, putin, să recunoaștem, pentru o exegeza de amplitudine. Autorul nostru face bine cînd, de la început, enunța precizarea că noțiunea chiar de german (cu care, totuși, operează) e relativizanta de la origini, pentru că favorizează, saxonii, franconii și renanii sînt prea deosebiți încît noțiunea de germani nu îi poate subsuma pe toți aceștia. Dar ținînd seama de toate aceste relativizări și luînd în considerare multele studii de literatură comparată examinînd confluentele
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
istorie literară, psihologie colectivă și filosofie constituie corpul solid al tipului de receptare ce ni se propune. Adunînd de peste tot - din lecturi și reflecții proprii - idei și imagini, concepte și umanitate concretă, devine evidentă nevoia de a impune o perspectivă relativizantă asupra literaturii și de a nu opera prin diagnostic și verdict, prea tranșante și, desigur, mutilante pentru mișcarea vie a valorilor. Pentru Irina Petraș este secundară preocuparea pentru ierarhii, dar din selecție se poate vedea cum scriitorii incluși nu coboară
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
lui Mircea la Cozia", C. Negruzzi, Kogălniceau. Față de Junimea și Convorbiri literare, N. Iorga e mai de grabă reticent, apreciază, mai mult decît pe Maiorescu, proza "blîndă" a lui Gane, a lui Slavici, Creangă, despre acesta din urmă avînd opiniii relativizante ("Creangă se ridică numai pînă la o anume înălțime, pînă la felul lui pitoresc cam vulgar, trebuie să o spunem: ("nu i se poate cere nimic din ceea ce formează elementul cel mai interesant în sufletul omului modern"). Un capitol separat
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
Don Quijote se dezindividualizează și se dezintegrează prin socializare. Dimpotrivă, umanitatea largă se regăsește, sub un anumit unghi tipologic, în Don Quijote. Se quijotizează sau respinge pragmatic quijotismul. Să lăsăm însă dubiile hamletiene ale criticului în legătură cu cultul "capodoperelor" și al "clasicilor" (ghilimelele relativizante îi aparțin), pentru a reveni la iluziile compensatoare și miturile structurante, identificate de el în spațiul cultural românesc. De fiecare dată când prezentul nostru istoric pare răvășit, se activează, ca niște uriașe ecrane pe care se proiectează angoasele colective, miturile
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
fereastra cu deschidere geometric-limitată spre lumea naturii de afară, ori, în ultimă instanță, neliniștea în fața amenințărilor convenției poetice, a deja-cititului și deja-spusului și implicarea, în consecință, într-un dialog permanent, adesea dureros-elegiac, dintre scris și trăit, cu procentul de ironie relativizantă inevitabil. Pe traseul de la Gramatică târzie (1977), la Soarele și uitarea (1985), la Amânarea generală (1990), apoi Elegii în ofensivă (2003) și Litere și albine (2010), cutez să cred că acest raport a câștigat cât de cât în semnificație și
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
pluralelor cireși și căpșuni ca variante literare, chiar preferate formelor cireșe, căpșune (singurele acceptate de ediția din 1982 a DOOM). Din păcate, protestele unora dintre vorbitorii iritați se bazează doar pe amintirile din școală și pe o înțelegere prea puțin relativizantă a noțiunilor de corectitudine și greșeală. Cred că toată lumea știe că extinderea pluralului în -i la feminine care au singularul în -ă este o tendință mai veche a limbii române, care a produs forme pe deplin acceptate (școli, roți, limbi
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
în variantă transilvană, însă reconstituită într-o cheie modernă care, dincoace de straturile unei memorii ancestrale, aduce anxietăți subtile, un joc metaforic și sintactic ce-o integrează prezentului. Prea puțin se păstrează din mesianismul, exhortația, solemnitatea paradigmei, în favoarea unor tonalități relativizante, a unor ambiguități mai peste tot prezente. Cu toate acestea, spiritul locului, incomodat de realitatea imediată, dar totodată stînjenit de tendința "demitizantă", își caută supape, impulsul unei semeții haiducești fiind introdus cu parola badinajului: "deșteaptă-te bătrîne / ia-ți scufia
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
care ne arată cum se descarcă în plan social acțiunea emulativa a unui personaj exemplar, soarta personajelor reale cu emanciparea lor, căreia exemplul lui Harvey Milk le-a servit ca punct de sprijin. Nu am sesizat niciun bemol sau diez relativizant, nicio urmă de ironie, ci un raport corect politic în retrospectivă pe care regizorul o face mișcării de emancipare a minorității gay. Intrarea lui van Șanț în schema unui film-test pentru democrație mi se pare o mare pierdere pentru spiritul
Queer Milk Shake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7691_a_9016]
-
personajelor. Tiparul împrumută unele accente expresioniste... Și așa se țese un spectacol plin de șarm, cu o scenografie agreabilă care îmbină trecutul cu prezentul și cu o regie care generează asimilarea lui independentă de text. Este un act postmodern, implicit relativizant, care îl poate introduce pe Caragiale în conștiința unui public fără apartenență precisă, ceea ce poate fi până la un punct un lucru pozitiv având în vedere obstacolele nemeritate pe care cultura noastră este nevoită să le surmonteze în afirmarea pe plan
O scrisoare pierdut?... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
un strat metaforic. Ceea ce scriitorul numește gregueria, definită ca "umor plus metaforă", sugerează un mod de aproximare a realului-imaginar cu o totală libertate de invenție a ecuațiilor dintre termeni și, totodată, o libertate de distanțare față de aceste construcții, o detașare relativizantă, de spectator și de regizor care manevrează numitele metafore după impulsurile momentane ale sensibilității sale. Această libertate imaginativ-(auto)critică, dacă ne putem exprima astfel, asigură, pe de o parte un foarte larg câmp relațional, multiplu sugestiv, de ample reverberații
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
un tril de copil, / substantiv cuibărit în pod ruginit, // huhurezul abscons, anahoreic, anost ..." (Soartă în soartă). Preeminența conștiinței cuvîntului acordă acestei producții caracteristici în consecință. Poezia se structurează pe factori ce țin de un "comentariu" explicit sau implicit, aproape totdeauna relativizant, sceptic. Cuvîntul e reliefat ca atare pentru a degaja un aer de neîncredere. O reflecție, frecvent subtextuală, "raționalizează" fluxul imagistic, direcționează mareea metaforică spre țărmul unor atitudini fie și punctate cu discreție. Moralizarea astfel obținută e una de factura incredulității
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
teme. Cu aerul unei divagații, al unei vioaie amalgamări de reprezentări și considerații, poetul sugerează complexitatea unei vieți în care contradicțiile, defel puține și lipsite de însemnătate, pot fi asumate nu doar pe partea lor dramatică, ci și pe cea relativizantă, jovială. Badinînd, își dă la iveală un temperament și un mod de-a se recomanda în spațiul poeziei: Gîndul despre mai jos expusele contradicții îmi veni/ în vreme ce încercam să desenez o zebră/ care mi se părea un biet cal în
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
firescului: „Se conturează astfel, pe ansamblu, imaginea unui Creangă nu doar «corosiv», ci și iconoclast, într-o «lume în care valorile tradiționale sînt degradate cu voioșie», unde «nimic nu mai e sfînt» și «minunea cade în bufonerie»”. Cît privește ludicului, relativizantului, „bășcăliosului” Caragiale, acestuia i se dibuie o funcție gravă, de reper al reacției optzeciștilor la dictatura comunistă. Tinerii poeți ar efectua, cu ajutorul lui, o revenire la rațiune într-o atmosferă irațională. Peste tot sînt apreciate formulele de echilibru. Viziunea lui
Un iubitor al cumpănirii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2834_a_4159]
-
în martie 1967, la vârsta de 90 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul evreiesc din str. 1 Mai. Multe din trăsăturile sale vor fi moștenite de N. Steinhardt: demnitatea, curajul, autenticul spirit aristocratic, un anumit soi de naționalism critic și relativizant, umorul, anticomunismul fervent. Așa cum mai târziu, din amintirile sale despre N. Steinhardt, Monica Lovinescu va selecta o anumită imagine obsesivă (asupra căreia ne vom opri la momentul oportun), propunem și noi, tot selectiv, una din celebrele replici ale lui Oscar
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
cu folos. Prietenesc, dar nu și prietenos. Tardiv, dacă ne fixăm ca reper Aer cu diamante sau Cinci. Băutorii de absint e, în fond, o carte de popularizare tematistă a unor poeme. Căreia i se adaugă un studiu introductiv infinit relativizant, semnat de un critic literar pe care-l prețuiesc. Dar cu care, aici, sunt de acord numai din când în când.
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
bine să rămînă-n vînt, eu mă rotesc regină-sclavă" ( Sunt fericită, iartă-mă). Dar spre deosebire de un Ion Alexandru, de un Gheorghe Pituț, de un Mihai Elin, autoarea severineană înțelege a lua o distanță am spune, azi, postmodernă, adică ușor ludică, glumeț relativizantă față de lumea neașteptată a începuturilor. Insondabilele adîncuri primare apar "îmblînzite" printr-o rostire parodică, cuprinse într-un discurs menit a neutraliza potențialul lor exploziv. Extrapolînd un peisaj cu altă adresă, putem aprecia că poeta se comportă cu universul astfel: "Îi
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
în reviste românești care puteau fi subsumate temei anunțate în titlu. Pornind de la constatarea exasperată a lui Cioran din Schimbarea la față a României (1936) admitea, și el, că poporul român a creat numai o cultură minoră, ceea ce, adăuga el relativizant, "nu înseamnă neapărat inferioritate calitativă. Cultura noastră populară, deși minoră, are realizări calitative comparabile cu cele ale culturilor mari". Dar unde se alătura opiniilor antisămănătoriste și, în general, ale curentelor de idei de extremă dreapta din cartea lui Cioran e
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]