97 matches
-
ocupă [Spec, NEGP]; în schimb, ne-, afix (acategorial), se generează drept centru negativ și ocupă NEG0. În deplasarea la C a verbului ca grup, adverbul nu induce un efect de blocare a specificatorului care cade sub influența fenomenului de Minimalitate Relativizată (Rizzi 1990, 2001), pe când ne-, fiind centru, se poate încorpora în structura verbului și se poate deplasa la C odată cu verbul. Această diferență se poate observa în reprezentările X-bar de mai jos (v., pentru detalii și discuții, analiza acestor fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
to X, Y must be in a minimal configuration with X, where Minimality is relativized to the nature of the structural relation to be established" (Rizzi 2001: 89). 64 Și pentru Roberts (1994) efectul de blocare cade sub incidența Minimalității Relativizate: "[the Relativized Minimality Condition] applies to heads in a fashion analogous to the way in which it applies to maximal projections" (Roberts 1994: 219). 65 Concluzia nu se extinde la participiile prefixate cu ne- (e.g. necitit; nevăzut); în situația participiilor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deși, după cum s-a arătat în §III.3.3, adverbul de negație nu ocupă poziția de specificator, deci ar putea să se deplaseze la stânga complementizatorului să, care este element X0, i.e. centru - condițiile de localitate a deplasării și de Minimalitate Relativizată nu s-ar încălca sub nicio formă): Să mergem sau sănu mergem? 40A se observa și exemplul (118c) în care obiectul direct este reluat de o formă pronominală tare neprecedată de prepoziția pe. 41NB. Propoziții V1 sunt atestate frecvent și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și în slăbiciunile și maniile ei, ironizate de atîtea ori în Dorințele ridicole, Motanul Încălțat, Degețel, Zînele. Miraculosul, despre care s-a spus deja că e raționalizat la Perrault, primește așadar o nouă dimensiune și apare uneori ca domesticit, îmblînzit, relativizat. Șăgălnicia jucăușă poate atenua simbolul: regele este rareori la Perrault autoritatea militară, juridică și magică, așa cum vrea tradiția culturală; el bea bucuros două-trei pahare în plus și acordă mîna fiicei sale unui necunoscut în Motanul Încălțat, privește, în ciuda vîrstei, cam
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
postmodern în toată puterea cuvântului. Să nu ignorăm însă teoriile conspiraționiste, în mare vogă după Revoluție și irigând subteran școala de proză a maestrului Pavel Coruț. Urbancolia e realizată pe o schemă conspiraționistă tare, marcată însă ca atare, și astfel relativizată. Acolo unde Coruț delirează blând pe marginea conflictului dintre securistul patriot și bubulii diriguitori din umbră ai Planetei, Sociu vine cu o istorie și mai abracadabrantă, trasă însă pe cantul dintre fictiv și nonfictiv. Un ofițer american antitero, specializat în
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
se poate socoti decît înșelat, erou al unei farse într-o lume pe care autorul Ciumei o resimțea drept teatrală, pirandellian populată de personaje în căutarea unui autor ce întîrzie a-și face apariția. Orice trăire e, în felul acesta, relativizata, pierzîndu-și dreptul la imanenta. De unde fixarea în umorul amar, în grotesc: " La căpătîiul tîrfei și bețivului am plîns./ Înconjurată de gunoaie că o insulă,/ biserică Șan Jeronimo avea o singură turla./ Cînd dimineață, tunsa scurt, sfîntă își bea paharul cu
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
urcă pe un platou mai înalt, de unde urmărește mecanismele universale pe care le transcrie cu o neliniște și cu o incredulitate ce dibuie fondul lor. Miza discursului pe care-l practică e, în final, una a esențelor. Astfel comedia apare relativizată, estompată de amplul ei fundal ontologic, pînă la punctul în care gravitatea se poate regenera chiar prin imensa dilatare a temei pe care deriziunea nu mai e capabilă a o ține în șah. Acest echivoc, această apropiere a contrariilor trădează
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
brutalitatea asociațiilor, deformările, violentările sporesc cu atît anormalitatea contextului (în pofida atmosferei alegorice, autorul are grijă a-i notă reperele) e cu mai mare putere dată în vileag. Metaforele lui Dorin Tudoran sînt acide nu în sine, căci gratuitatea le este relativizata chiar prin înverșunarea tonului, printr-o cruzime programată, ci cu scopul de-a restabili - fie și indirect - o omogenitate a semnificațiilor, o ordine a valorilor. Trimiterile la real coboară uneori la nivelul simbolului: "Cum să te mai sărut?/ Botnița asta
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
ale lui mopete ne încurajează să bănuim că scrierea are, de fapt, un statut dublu ficțional. Cu alte cuvinte, "cadrul teatral" prezent în orice act ludic, deci și în ficțiune, este aici ridicat la puterea a doua, și, în consecință, relativizat. Procedeul ne duce cu gândul la principiul cutiilor chinezești, la misterul borgesian al Ruinelor circulare și, în genere, la toate acele opere care tematizează însăși posibilitatea sau imposibilitatea reprezentării fidele prin scris. Faptul că "mopete din textul pe care îl
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
privește truismele, ele lipsesc cu desăvârșire de aici. (Ceea ce obligă la o lectură cu creionul în mână). Fondane ține să „rescrie istoria”, să nu ia de-a gata nici măcar documentele sau faptele. Opacitatea lui Sainte- Beuve este, până și ea, relativizată. Sigur că autorul Lundis-urilor nu-l „înțelege” pe Baudelaire, dar acest misreading îi convine de minune lui Baudelaire însuși. Este, conform lui Fondane, exact genul de reacție de care Florile răului ar fi avut nevoie. „Mai întâi e de mirare
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
antimarxiști, istoricii care au evitat istoria oficială, matematicieni, fizicieni, ingineri etc. etc. trebuie adăugați scriitorilor, pentru a vedea, a avea revelația coloanei vertebrale a acestei națiuni. Fenomenul oportunismului și al colaboraționismului nu poate fi negat și nu trebuie ascuns sau relativizat, dar e profund nociv să fie absolutizat. Acuze grave au fost aduse de către Paul Goma întregii bresle a scriitorilor: din punctul său de vedere nimeni nu are conștiința curată, toți sunt compromiși. Vehemenți fără discernământ au fost îndeosebi doi publiciști-scriitori
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
putere, îl admiră pe Stalin și nu principiile care ne-au fascinat pe noi doi când ne-am înscris în partid". Părțile colțuroase, care ar putea zgâria delicatele degete ale măririlor PCR, sunt șlefuite sau retezate, orice critică e, prudent, relativizată (despre un personaj care afirmă că fiii celor care nu sunt proletari n-au dreptul la studii superioare: "Parcă el știe ce spune?"). Autorul se dezice prompt de cei cu opinii neortodoxe și îi înfierează, tot mai zelos, pe liberali
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
conchidem împreună cu ditamai istoricii că sîntem la începutul anilor cincizeci, că noii orînduiri i se potrivesc temeinic alea, cum draci le zice? zodiile..." Istoria reală se regăsește în obsesia frontierei, deosebit de puternică pe malurile Mureșului, dar Occidentul este perceput mediat, relativizat, rămîne doar "un fel de Occident pe care il vedeai trecîndu-ti prin preajmă". Nu se poate vorbi în această carte de un concept de narator, de personaj, de derulare epica tradiționale. Un roman postmodern, din care nu lipsesc narațiunea la
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
Călărași), poet și prozator foarte productiv și interesant la un nivel superior al expresiei și al interogațiilor, cele mai multe plasabile în sfera postmodernismului. De aceea, și în literatura lui, și a celorlalți scriitori tineri pomeniți, calitatea de a fi basarabean e relativizată - nu negată, nu ignorată, dar un reper la care se raportează polemic, cu un acut sentiment de insatisfacție. E un simptom semnificativ al generațiilor mai tinere de scriitori: repudierea patriotismului, satira anti-regionalistă, manifestate ca replici ale unei societăți deschise și
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
împărtășesc această obsesie. Plus că de data asta am chiar și un motiv ca să scriu despre un film oarecum asociat acestui curent: pe marile ecrane autohtone aterizează ultimul lungmetraj al lui Alain Resnais, Nu pe gură! (2003). Ei, "oarecumul" merită relativizat și mai mult, pentru că regizorul francez în cauză nu prea are multe în comun cu restul celor asociați cu La Nouvelle Vague. Se deosebesc de la o poștă când vine vorba de influențe: Resnais n-a scos niciodată din obscuritate vreun
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
ce se scufundă, maiestuos, pe câțiva metri pătrați 298 de ecran. Pot la o adică să admit și consensualitatea valorii agoniei lui Ivan Ilici. Ce nu pot accepta niciodată e că viața apropiaților mei, a semenilor mei ar putea fi "relativizată". Degețelul mic al fetiței mele valorează pentru mine cât lumea și nu e o valoare pe care s-o pun în discuție. Adevărul nu e nici ironic, nici experimental. Marile cărți ale lumii sânt cărți întunecate și grave, care folosesc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îl implică direct, lăsându-l în principiu să-și aleagă perspectiva din care-l va citi - după cum o va prefera pe aceea a unui personaj sau a altuia -, dar nu-l derutează nici o clipă, viziunea de ansamblu nefiind în fond relativizată, ci adăugită, completată de versiunile diferițlor protagoniști. De la primele pagini, de la primele rânduri, știi, simți că povestirea personajelor devine a ta, că nu vei mai ieși din ea până în final și că de-abia după o astfel de primă lectură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sursei neidentificabile care m-a hotărât, care m-a constituit din afara mea. Și de vreme ce însăși libertatea mi-a fost conferită, tot ceea ce emană din ea ca act liber și hotărât de mine poate fi absorbit în sursa conferirii ei și relativizat ca merit. Umilitatea vine din conștiința faptului că orice hotărâre și orice realizare a proiectului propriu se înalță pe un proiect străin, cu alte cuvinte că în orice reușită a noastră nu sîntem decât medii sau, cel mult, părtași. Gândul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
c?ruia trebuie s? i se afle geneză ?i legile func?ion?rîi. Societatea contemporan? nu mai este v?zut? că rupt? de un trecut regretat (de c?tre tradi?ionali?ți) sau recuzat (de saint-simonieni); schimb?rile s�nt relativizate, fiindc? s�nt considerate �n dimensiunea lor istoric? lung?. �ntreb?rile cele mai arz?toare privesc mai pu?în trecutul c�ț prezentul viu discutat cu ajutorul argumentelor mai mult filosofice sau politice dec�ț (?tiin?ifice( � �n sensul �n care
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
n punerea �n eviden?? a contribu?iilor observabile pe care anumite fenomene le aduc la men?inerea ?i la func?ionarea sistemelor sociale mai largi, �n cadrul c?rora s�nt �n interac?iune cu alte fenomene. Acest func?ionalism �relativizat� r?m�ne �ns? atent la caracterul adesea afunc?ional, chiar disfunc?ional sau, dimpotriv?, plurifunc?ional al anumitor elemente ale unui sistem social; el invit? �n egal? m?sur? la cercetarea echivalentelor func?ionale ?i, mai ales, a func
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
toponimelor de origine latină în Dacia nu ar trebui supraevaluată: de exemplu, în Pannonia există toponime latine din perioada cînd descendenții provinciilor romane dispăruseră... Cu totul altul este parcursul logicii istoriografice române. Evacuarea anunțată de Eutropiu nu este contestată, ci relativizată: cînd se pornește de la o estimare a populației daco-romane de l pînă la 3 milioane de locuitori, pentru a arăta că trecerea la sud de Dunăre este de neimaginat; cînd se estimează că această populație, indiferent de numărul său, nu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
perspectivă asupra retoricii care explorează, în termeni teoretici și practici, implicațiile unei teorii care divorțează de constrângerile concepției platoniciene"646. Din punct de vedere teoretic, retorica critică "examinează dimensiunile dominării și ale libertății"647, așa cum acestea se manifestă în "lumea relativizată"648 contemporană. Din acest motiv, explică McKerrow, prima parte a analizei sale reprezintă o analiză strict teoretică a celor două concepte: "critica dominării" și "critica libertății"649. Critica dominării, argumentează criticul, are (în vedere) un țel emancipativ, pe care, desigur
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
și-a luat toate aceste măsuri de precauție, criticul demarează analiza sa propriu-zisă a demersului retoricii critice, pe care îl consideră fundamental atât din perspectivă teoretică, cât și practică, în toate inițiativele umane de a se raporta disursiv la "lumea relativizată" din jur și care deține, cum am reținut, "un rol central în crearea practicilor sociale"662. Așa cum anunțase în planul analizei, McKerrow își îndreaptă privirile, în primul rând, înspre dimensiunea dominării, anga-jându-se, personal, într-o critică a sa. Obiectul asupra
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
În Extinderea domeniului luptei și În Platforma. Avem Însa două persoane I, corespunzătoare celor două planuri cronologice de desfășurare a narațiunii: prezentul nostru istoric și un viitor Îndepartat vreo două milenii mai tîrziu din prerspectiva căruia prezentul zilelor noastre apare relativizat, o dată, dar, mai ales, integrat unui sens, unei metanarațiuni a cărei direcție nouă ne scapă astăzi. Îl avem deci pe naratorul Daniel 1, și pe diverse alte avataruri de-ale lui, pînă la Daniel 25, În chip de neo-oameni, ființe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
această poziție "intersubiectivă" sau "subiectivitate asociată". Într-adevăr, relația între observatori este cea obiectivantă. Obiectul se construiește în rețele conectate de observații, care verifică acțiunea. C) Realitatea de ordinul al doilea include propriul său "impuls": Buclajul intern al unui sistem relativizat nu este un cerc închis, o desfășurare fără sfîrșit. Pe măsura observațiilor, realitatea se schimbă în alta. Procesul, dacă este buclaj, nu este niciodată terminat. D) Într-adevăr, un sistem organizat, cum sînt mașinile organizate sau sistemele vii, este un
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]