98 matches
-
situații, și în cazul suprimării lui pe din vecinătatea relativului în poziție de obiect direct, și în cazul suprimării altor prepoziții, de, cu etc., reducerea presupune adesea recuperarea informației gramaticale: acuzativul complement direct prin clitic, celelalte poziții prin lexicalizarea categoriei relativizate ca pronume 7 (v. cu ea, de el în exemplele de mai sus). (...) cel mai tare banc care l-am auzit (www. absurd.ablog.ro) Deci toate modelele care sunt acuma care li fac și pentru ... deci și la cele
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
în ordinea: S > OD > OI > OBL > GEN > Comparativ. Funcțiile sintactice din schemă (S= subiect, OD= obect direct, OI= obiect indirect, OBL= complement într-un caz oblic, GEN= formă de genitiv, Comparativ= complement comparativ sau circumstanțial modal) se referă la categoria relativizată, adică la relativizator. S-a folosit în această analiză un corpus alcătuit din 359 de construcții RIS cu relativizatorul care. Toate exemplele sunt extrase din eșantioane de limbă vorbită (CORV și IVRL). Rezultatele privind ierarhia pozițiilor sintactice ocupate de relativizator
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
a circumstanțialului realizat prin grup prepozițional), înaintea obiectului indirect în D. O explicație pentru această diferență poate fi faptul că în română cazul marcat prepozițional este mai accesibil decât cel oblic. Prepoziția este în toate cazurile impusă de guvernorul categoriei relativizate, așadar nu se impune un efort suplimentar de procesare, ca în cazul atributului genitival. Relativizatorul atribut pune probleme locutorului pentru că presupune deplasarea GN dominant odată cu relativul și presupune realizarea unui acord complicat. 3.2. Ierarhia de procesabilitate În cazul relativelor
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
organizate după principiul formei normale, ceea ce înseamnă că în română, o limbă cu topică relativ liberă, ordinea constituenților este totuși resimțită ca o coordonată importantă în organizarea enunțului. În concluzie, strategiile de procesare a relativei (preferința pentru o anumită categorie relativizată, relația dintre funcția antecedentului și a relativului) par să depindă într-o mică măsură de trăsăturile particulare ale limbii, de particularitățile morfologice, și se subordonează unor principii universale care țin de capacitatea de procesare, respectiv de receptare a participanților la
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
Când [dacă] aș ști că vii, aș pregăti ceva, cf. Guțu (1957: 169). 2 V. Gheorghe, 2004; aceeași perspectivă descriptivă este adoptată și în GALR II: 208−233. 3 Prin lanț relativ se înțelege o serie coreferențială formată din categoria relativizată, elementul relativ și antecedentul său din regentă (care poate fi lexicalizat sau vid), cf. Godard (1988). 4 Cf. Iordan (1937: 42), care recomandă evitarea formei cari, Rosetti (1943: 60-61), GA: 161-162. 5 În secolul al XVI-lea avea formele: masc
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
nominalului suprimat din cadrul relativei, pentru a salva într-un fel marcarea relației dintre restul relativei și nominalul comun redundant: [...] rom. pop. mândrulița mea, care m-am iubit CU EA". 8 Spre deosebire de exemplele anterioare, în care se omite prepoziția din categoria relativizată, aici se omite prepoziția impusă de verbul din regentă. 9 Frecvența conectorilor a fost calculată pe baza unui corpus alcătuit din aproximativ 8000 de construcții relative propriu-zise (fără relative interogative), extrase din texte beletristice, jurnalistice, academice și transcrieri ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
sursei neidentificabile care m a hotărât, care m-a constituit din afara mea. Și de vreme ce însăși libertatea mi-a fost conferită, tot ceea ce emană din ea ca act liber și hotărât de mine poate fi absorbit în sursa conferirii ei și relativizat ca merit. Umilitatea vine din conștiința faptului că orice hotărâre și orice realizare a proiectului propriu se înalță pe un proiect străin, cu alte cuvinte că în orice reușită a noastră nu suntem decât medii sau, cel mult, părtași. Gândul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
În ceea ce numim, pe urmele lui George Edward Moore, sofism naturalist: ajungem, prin inferență, de la „asta există” la „trebuie să faci asta” (Taguieff, 2000, pp. 429-431). Or, corectat prin exigența de universalitate, imperativul diferențialist este, ca să spunem așa, el Însuși relativizat, având drept conținut obligația de a respecta la ceilalți numai valorile și normele universalizabile (Taguieff, 1995, pp. 531-533). Ceea ce implică, desigur, realizarea unei selecții În ceea ce privește atitudinile și comportamentele membrilor tuturor grupurilor culturale. Se presupune astfel că anumite valori și norme
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că predicatele pasive, copulative, inacuzative și unele psihologice nu se pot pasiviza. Autoarea (Dobrovie-Sorin 1998: 415) explică faptul că si nominativ nu poate apărea în propoziții nonfinite în italiană prin absența trăsăturilor de acord. Dobrovie-Sorin (1998: 423) adoptă criteriul tematic relativizat, formulat de Brody (1993), conform căruia argumentele trebuie să primească un rol tematic plin referențial, cvasiargumentele trebuie să primească un cvasirol, iar nonargumentele nu primesc niciun rol. Dobrovie-Sorin (1998: 432) arată că româna nu are impersonal de tipul celui din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Subiectul pasivului cu a fi este interpretat în română ca argument, spre deosebire de subiectul pasivului cu se; această situație intră în conflict cu proprietățile selecționale ale pasivelor inergative. Agramaticalitatea pasivului cu a fi pentru inergative este determinată de violarea Criteriului tematic relativizat: în cazul pasivului cu a fi, lanțul tematic este interpretat ca un argument plin referențial, însă pasivele inergative pot atribui numai cvasirol obiectului lor (Dobrovie-Sorin 1998: 433−435). Într-un studiu ulterior − Dobrovie-Sorin (2004) −, autoarea consideră că se poate formula
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
această poziție "intersubiectivă" sau "subiectivitate asociată". Într-adevăr, relația între observatori este cea obiectivantă. Obiectul se construiește în rețele conectate de observații, care verifică acțiunea. C) Realitatea de ordinul al doilea include propriul său "impuls": Buclajul intern al unui sistem relativizat nu este un cerc închis, o desfășurare fără sfîrșit. Pe măsura observațiilor, realitatea se schimbă în alta. Procesul, dacă este buclaj, nu este niciodată terminat. D) Într-adevăr, un sistem organizat, cum sînt mașinile organizate sau sistemele vii, este un
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
reprezentările regulilor. Aceste rețele sînt a-reprezentaționale. Ele găsesc o stabilitate începînd cu constituirea lor internă, confruntată cu inputurile externe: apar la intervale aleatorii și ating stări stabile. Aceste stări formează atractori puternici pentru ansamblul rețelei. Holismul ansamblului este deci relativizat. Pentru moment, neo-conexioniștii lucrează la frontiera simulării persoanei vii și a unei analize a complexității de dragul complexității. Pe de o parte, informaticienii inteligenței artificiale clasice sînt interesați de construirea calculatoarelor conectate în paralel și caută noi arhitecturi funcționale, fără a
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
numim carolină, și care va ușura munca de copiere a manuscriselor. Cum literații italieni și englezi au adus cu ei numeroase texte vechi, acesta revoluție scripturală este însoțită de un uriaș efort de reproducere. Rezultatele acestei "renașteri" culturale trebuie, desigur, relativizate. Prima generație de literați care au impulsionat-o sub Carol cel Mare a produs, ea însăși, puține opere cu adevărat originale: "manualele școlare" ale lui Alcuin, Istoria longobarzilor de Paul Diaconul, poemele lui Theodulf, poezia de curte a lui Angilbert
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sistem social real, care, în ciuda tuturor carențelor sale structurale, a funcționat (și nu doar în regim de avarie) pentru aproape o jumătate de secol. Din acest motiv, modelul carceral al comunismului românesc instituit ca "dogma centrală" a memoriei oficiale trebuie relativizat, lărgit și îmbogățit prin includerea aspectelor mai puțin sumbre și sinistre ale aceluiași sistem social. Memorialistica detențională prezintă, neîndoielnic, ipostaza cea mai grozavă a fostului regim. Însă aceasta nu epuizează totalitatea trăirilor sub și în comunism. O fenomenologie retrospectivă a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naturală" și "legitimă", neconturînd din punctul lor de vedere "imaginea unui șef degenerat", ci a unuia "eficient și preocupat". "Insulta" devenea, așadar, mai degrabă o "dojană" necesară unei bune funcționări a departamentului și a organizației ca întreg, fiindu-i semnificativ relativizată duritatea simbolică. în schimb, "judecătorii" nord americani calificau un comportament de acest gen drept inacceptabil, ineficient și imoral, și îl sancționau simbolic drastic pe "un asemenea șef". într-o altă cercetare de amploare derulată pe 52 de culturi naționale, victimizarea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
1994, Noua Zeelandă avea o suprafață de 7 000 ha plantate cu viță de vie, o producție de 405 000 hl și un consum per capita de 8,40 l. Desigur, toate aceste "descoperiri" oceaniene și americane ale europenilor ar trebui relativizate. În domeniul de față, mereu ești Lumea Nouă a cuiva. Din acest punct de vedere, Europa a fost Lumea Nouă a navigatorilor și cartografilor chinezi care, îndeosebi la începutul secolului al XV-lea, brăzdau mările lumii 134. Din păcate, confruntarea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
negation selectively blocks A-movement" (Roberts 1994: 217); Rivero (1997) consideră că NEG este un centru care c-commandă verbul, iar negația și C reprezintă același tip de centru, astfel că atunci când V se deplasează la C "trecând peste negație" violează Minimalitatea Relativizată 63 (engl. Relativized Minimality) (Rizzi 1990, 2001)64; Hill și Alboiu (2016) (urmând pe Isac și Jakab 2004) consideră că, prin efectul de focalizare indus, negația însăși se deplasează la C. Problema la care nu răspunde niciuna dintre aceste analize
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
tranzitarea acestei poziții de către verb • efectele de blocare cauzate de adverbul plin nu, inserat ca Grup Adverbial (ADVP) în poziție de specificator, reprezintă un argument suplimentar pentru deplasarea ca grup a verbului în română, instanțiind un efect prototipic de Minimalitate Relativizată (Rizzi 1990, 2001): un element de același tip (specificatorul unei proiecții cu trăsătura categorială [+V], i.e. [Spec, NEGP]) creează efecte de intervenție în deplasarea altui constituent specificat ca [+V] (verbul lexical care se deplasează ca grup) 3.4 Statutul lui
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
al negației propoziționale în propoziția nonfinită gerunzială) se încorporează în structura verbului, permițând deplasarea verbului la C; fiind un cuvânt autonom și proiectându-se ca [Spec, NEGP], nu (ca marcator al negației propoziționale) blochează deplasarea verbului, inducând efecte de Minimalitate Relativizată. (viii) Un rezultat colateral este o schiță de descriere a sintactică a două forme nonfinite românești (în configurațiile în care generează propoziție nonfinită), gerunziul și infinitivul, discutate prin comparație ca urmare a trăsăturilor comune (generarea de propoziție nonfinită) și diferențiatoare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ocupă [Spec, NEGP]; în schimb, ne-, afix (acategorial), se generează drept centru negativ și ocupă NEG0. În deplasarea la C a verbului ca grup, adverbul nu induce un efect de blocare a specificatorului care cade sub influența fenomenului de Minimalitate Relativizată (Rizzi 1990, 2001), pe când ne-, fiind centru, se poate încorpora în structura verbului și se poate deplasa la C odată cu verbul. Această diferență se poate observa în reprezentările X-bar de mai jos (v., pentru detalii și discuții, analiza acestor fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
to X, Y must be in a minimal configuration with X, where Minimality is relativized to the nature of the structural relation to be established" (Rizzi 2001: 89). 64 Și pentru Roberts (1994) efectul de blocare cade sub incidența Minimalității Relativizate: "[the Relativized Minimality Condition] applies to heads in a fashion analogous to the way in which it applies to maximal projections" (Roberts 1994: 219). 65 Concluzia nu se extinde la participiile prefixate cu ne- (e.g. necitit; nevăzut); în situația participiilor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deși, după cum s-a arătat în §III.3.3, adverbul de negație nu ocupă poziția de specificator, deci ar putea să se deplaseze la stânga complementizatorului să, care este element X0, i.e. centru - condițiile de localitate a deplasării și de Minimalitate Relativizată nu s-ar încălca sub nicio formă): Să mergem sau sănu mergem? 40A se observa și exemplul (118c) în care obiectul direct este reluat de o formă pronominală tare neprecedată de prepoziția pe. 41NB. Propoziții V1 sunt atestate frecvent și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Orient, cucerirea musulmană nu a avut efectele devastatoare ale Cruciadelor, între comunitățile creștine, musulmane și iudaice stabilindu-se încă de timpuriu un status-quo. Cruciadele nu au făcut decât să rupă acest status-quo și să antreneze comunitățile respective în conflicte. Trebuie relativizată această viziune asupra Cruciadelor, pe care o propagă apusenii în mod greșit, și care, într-adevăr, a condus la permanentizarea conflictului între lumea creștină apuseană și musulmani, și din cauza faptului că experiența de conviețuire în general pașnică între creștinii răsăriteni
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
perspectivă asupra retoricii care explorează, în termeni teoretici și practici, implicațiile unei teorii care divorțează de constrângerile concepției platoniciene"646. Din punct de vedere teoretic, retorica critică "examinează dimensiunile dominării și ale libertății"647, așa cum acestea se manifestă în "lumea relativizată"648 contemporană. Din acest motiv, explică McKerrow, prima parte a analizei sale reprezintă o analiză strict teoretică a celor două concepte: "critica dominării" și "critica libertății"649. Critica dominării, argumentează criticul, are (în vedere) un țel emancipativ, pe care, desigur
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
și-a luat toate aceste măsuri de precauție, criticul demarează analiza sa propriu-zisă a demersului retoricii critice, pe care îl consideră fundamental atât din perspectivă teoretică, cât și practică, în toate inițiativele umane de a se raporta disursiv la "lumea relativizată" din jur și care deține, cum am reținut, "un rol central în crearea practicilor sociale"662. Așa cum anunțase în planul analizei, McKerrow își îndreaptă privirile, în primul rând, înspre dimensiunea dominării, anga-jându-se, personal, într-o critică a sa. Obiectul asupra
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]