98 matches
-
magistrul său, a marcat el însuși o considerabilă "despărțire" de acesta: "Eul meu, mărturisește autorul Ușii interzise, asemenea eului oricărui individ de pe lumea asta, cu gîndurile, căderile, exaltările și obsesiile lui, nu interesa filosofia. El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a "suflețelului" lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Pînă și visele lui erau vinovate și impure pentru că te trăgeau "în jos", către tine (...). "Care vă este ideea?" Era întrebarea
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
și care-i încunună strădania, reflexul Proniei? Creația literară nu imită, grație impulsului său cosmogonic, Creația lumii? Pe de altă parte, arta, ca și religia, nu operează oare cu materia cea mai sensibilă a ființei noastre care este emoția? Disprețuită, relegată de excesul pozitivist al prezentului, această piatră unghiulară a spiritului e repusă de artist, ca și de credincios, în drepturile sale imprescriptibile. Mai mult decît sigur: România are acum nevoie de un proces de spiritualizare. O societate lipsită de religie
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
manual și cel intelectual, ambii stigmatizați de mizerie: "Afară de rări cazuri, cărturarul a fost un declasat, un muncitor ducîndu-si viața de azi pe mîine. Soarta marelui cărturar de pretutindeni nu s-a deosebit în general de aceea a lui Eminescu, relegat într-o odaie goală, în fața unei mese de brad". În acest punct, Emil Iordache recurge la o apreciere a unui cercetător rus, I. Mineralov, care, într-un eseu publicat în 1991, relevă în acest tip de judecați un caracteristic procedeu
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
unor volume care nu se mai găsesc demult decât în biblioteci. Voga romanului, la care întreaga generație (mai puțin Velea) trece, în a doua jumătate a deceniului al șaptelea, a făcut ca aceste povestiri și nuvele să fie aproape uitate, relegate pe raftul „încercărilor de tinerețe", care au pregătit „marele salt" către romanesc. Persistă, mai ales, în legătură cu ele, o serie întreagă de clișee, favorabile și defavorabile, pe care nu se poate sprijini o relectură onestă. O dezambiguizare a contextului a operat
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
nu a trupului, ci aceea a sufletului. Regizorul a exclus examenul moral, redînd personajelor forța propriilor lor instincte, dintre care cel matern iese învingător. Izgnanie (Exilul, Rusia, 2006) de Andrei Zvyagnitsev proiectează drama într-un peisaj de o frumusețe melancolică, relegînd cu tradiția tarkovskiană a tăcerilor prelungite și a spațiului care vorbește în locul personajelor aflate într-o relație aproape simbiotică cu acesta. Fiecare act dobîndește greutatea aproape mistică a unei irecuperabile fericiri, a unei perpetue damnări. Frumusețea locurilor și inocența copilăriei
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
din Avignon” și nici expresionismul german. Amplasarea picturii lui Matisse într- o poziție „umilă” este departe de a fi singura ciudățenie ce caracteriza instalarea colecției la Merion... Nu puține lucrări majore au fost și încă sunt acum, în noua clădire, relegate în locuri mai puțin vizibile, în timp ce altele, mai puțin interesante, tronează în prim plan. Barnes a avut tendința de a așeza picturi de mari dimensiuni la nivelul ochiului privitorului și pe cele mici aproape de tavan, încercuind grupuri de lucrări cu
Reconsiderarea unei „crime estetice“ by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4122_a_5447]
-
Recuperarea manifestărilor literare și culturale românești din Transilvania sfârșitului de secol al XIX-lea a fost mult îngreunată în perioada regimului comunist. În prima lui fază, cea stalinistă, ideologia „internaționalismului proletar” taxa aceste manifestări drept „naționaliste”, motiv pentru care erau relegate la faimosul „coș de gunoi al istoriei”. În perioada ceaușistă, în ciuda puternicei ei armături ultranaționaliste, aceste manifestări literare și culturale au fost „filtrate” ideologic de necesitatea regimului de a nu menționa în nici un fel Biserica Română Unită cu Roma, aflată
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
Mai, un avatar al Balcicului interbelic, printre participanți nenumărați la cenaclul și seratele ținute în mod curent aici. Epoca despre care se vorbește în titlu, cea postbelică, de până în 1989, este redată în culori luminoase, umbrele inerente fiind suprimate sau relegate în sfera anecdoticului și a hazului de necaz. Dan Ciachir, care a semnat fără întrerupere Cronica ortodoxă din revista Cuvântul între 1990-2002, imprimă acestor eseuri ceva din liniștea și încrederea dăruite de credință. Peregrinări prin trecutul Europei Europa mon amour
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
exhiba, la adăpostul diferitelor măști, frumusețile și mârșăviile prinse strâns în mănunchiul unicului meu eu. Eul meu, asemeni eului oricărui individ de pe lumea asta, cu gândurile, căderile, exaltările și obsesiile lui, nu interesa filozofia. El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a "suflețelului" lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Până și visele lui erau vinovate și impure, pentru că te trăgeau "în jos", către tine, în loc să te trimită la "uitarea bună
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cerul transcendental al unei paternități neștirbite, dintr-o relație care ne preceda și care exista cu mult înainte ca noi să ne aflăm unul în fața altuia. Dar cum urma să arate un astfel de tată care ani de zile fusese relegat în idealitatea lui suspectă și impenetrabilă? Aceasta era întrebarea care nu-mi dădea pace. Tocmai pentru că până atunci nimic nu apucase să se înfiripe de la sine, puteam fi dintr-o dată oricum. Mă sculam în fiecare zi cu o altă imagine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și critică literară, eventual teatru)? Po(i)etul, nescriind științific, nu-și justifică locul, slujba, agitația de la Universitate. Eseistul, pe de altă parte, negenitând versuri, proze sau cronici literare, nu-și are situl în dicționarele unor Zaciu, Papahagi & Sasu; este relegat într-un loc atopic, drept pentru care se poate spune, cu Mihai Ursachi, că el nu există. Ei bine, dragă Adriene, îmi asum universitaritatea și inexistența literatoare... Căci în afara câtorva strigături (împănate în textura cărților mele cu pietate filială, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi dublată de eliminarea rezervelor de fond ce marchează judecata asupra junimismului politic. Acesta din urmă va rămâne, până la capăt, suspect ideologic, dată fiind natura problematică a angajamentelor publice și conturul criticii sociale. Definit drept variantă a conservatorismului, junimismul este relegat în zona purgatoriului intelectual. Evocarea sa este, invariabil, una în cadrul căreia nuanțele și delimitările ocupă un loc special. Ostilitatea împotriva „progresului“ este un detaliu care nu poate fi ignorat de o exegeză care amendează vulgata partinică.<footnote id=”1”Textul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
scriitoare este aceeași carer traversează atît cursul lui Foucault sau ultimele două volume din Istoria sexualității - care au puțin de-a face cu erosul, cît cu marca identitară a sexualității În practicile individuale și sociale, cu o condiție ontologică, aceea relegată În epoca modernă sub semnul anormalității. Am putea spune, generalizînd, desigur, că teritoriul moralei antice este unul de predilecție pentru intelectualul libertar confruntat cu un sistem politico-social represiv sau pur și simplu cu sistemul contemporan de valori culturale. Sphinx este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
într-un întreg (până la analogia om-ceasornică, din domeniul vieții artificiale reiese faptul că omul poate învăța să conviețuiască și să comunice cu alte specii pe care el însuși le creează. Umanul își arogă statutul de demiurg mai mult ca oricând, relegându-se de etimologia cuvântului mașină, care în greaca antică însemna ceea ce permitea zeului să se pogoare pe scena activității umane (de unde expresia deux ex machinaă. O direcție opusă celebrează formele de viață sintetică ca o ilustrare a lipsei creatorului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
moarte oarecum nedemnă (toxiinfecție alimentară) - și își amintește numai orori despre soțiile anterioare, mai ales despre penultima („Vela”), precum și despre cvasitotalitatea persoanelor întâlnite într-o viață aparent interminabilă. Această retrospectivă otrăvită pare să-i consume lui „Chick” energia vitală remanentă, relegând într-un domeniu al banalității expeditive orice altă trăire sau amintire, până și experiența sa în apropierea morții, situație-limită din care oamenii de rând, ca și geniile, derivă în al doisprezecelea ceas o filozofie de viață mai profundă, de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o antologie critică Durkheim în limba engleză (1973). 17. Jürgen Habermas, Der philosophische Diskurs der Moderne. Zwölf Vorlesungen, Suhrkamp, Frankfurt/Main, ediția a II-a, 1985, p. 166. Marea confuzie introdusă de „patriotismul constituțional” persistă până azi, chiar printre specialiști, relegând orice emoție pozitivă privind apartenența națională într-o zonă infernală a imaginarului social, alături de orori presupus înrudite, ca șovinismul și antisemitismul. Pentru cea mai inteligentă critică a acestei poziții, vezi splendida carte a lui Maurizio Viroli, Din dragoste de patrie
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
disputa supremația cu venerabila bucoavnă pentru decenii bune. Mai târziu, preponderența dobândită de manual ca instrument pedagogic nu la duce la extincția abecedarului (așa cum a făcut acesta din urmă vizazi de bucoavnă), dar îl va detrona de însemnătatea sa simbolică, relegându-l unei funcții de ordin tehnico-pragmatic (învățarea scrisului și cititului în clasele primare), în timp ce manualul își va însuși sarcina superioară de formare morală. Alternanța bucoavnă-abecedar-manual reflectă prefaceri structurale petrecute în compoziția țărilor române și, mai târziu, a societății românești, evocând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
precedentă, inversându-i însă ierarhia finalistă. După momentul unirii principatelor dunărene din 1859, pe măsura accelerării eforturilor de construcție a statului-națiune unitar român, scopul primordial al educației preia o finalitate identitară. Religia își păstrează un loc de cinste, însă este relegată pe plan secund de discursul naționalist- identitar căruia îi este, în cele din urmă, subsumată. Totuși, chiar și în această perioadă de amplificare a secularizării literaturii didactice, fibra mistică ce era anterior total întrețesută în conținutul educațional al bucoavnelor și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Brătianu, ctitorul politic al României moderne și arhitectul statului românesc industrial este cu atât mai interesant, întrucât satisface atât criteriul etnic, cât și pe cel confesional. Totuși, potrivit exigențelor identitare naeionesciene, politicianul care a "construit armătura statului românesc modern" este relegat în categoria reziduală a "bunilor români" datorită faptului că, modernizând societatea românească, Brătianu a alterat matricea tradițională a ființei naționale. Pedagogia bărnuțiană a xenofobiei vine în prelungirea naționalismului etnic care constituie profesiunea de credință ideologică a cărturarului ardealean. Chiar dacă salută
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
împlinire a istoriei naționale, unirea din 1859 este acum intepretată drept o unire personală, vremelnică și nesigură, definitivată prin monarhia lui Carol. Pe măsură ce personalitatea lui Carol acaparează scena istoriei românești, redefinită în ancadramentul politic al regalității, figura lui Cuza este relegată în culisele devenirii statului-națiune. Odată cu restructurarea memoriei și identității naționale în termeni monarhici, în care ideea de regalitate dobândește un statut director, procesul de construire a identității românești capătă un caracter deliberativ. Ajutați și de concursul de împrejurări, agenții politici
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în interiorul căruia s-a articulat memoria românească s-a răsfrânt cel mai pregnant asupra ideii de unitate spirituală și politică a neamului românesc. Reorientarea antinaționalistă antrenată de comunismul incipient a lovit serios în ideea de unitate națională, urmărind să o relege în dosul idealului unității de clasă a proletariatului român. Am arătat mai devreme cum categorizările identitare nu s-au mai făcut după criteriile verticale ale etniei, ci în funcție de criteriile orizontale ale liniilor de separație clasială. În acord cu această răsturnare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
menținând-o în starea de înapoiere față de societățile occidentale. Mai mult, ca mare proprietar funciar, instituția bisericii s-a situat întotdeauna de partea greșită a baricadei, unindu-și interesele materiale cu ceilalți latifundiari - moșierimea. Misiunea spirituală a bisericii este astfel relegată înapoia rolului social și al interesului său material, determinate de poziția bisericii în categoria exploatatorilor poporului. Pe de altă parte, faptul că aria de răspândire a ortodoxismului se suprapunea aproape perfect peste lagărul socialist, alături de anti-catolicismul ortodoxiei, au contribuit la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lăsat pe teritoriul provinciei "un stat neorganizat" (p. 28), prin intermediul căruia poporul român a fost în stare să păstreze ființa națională purtând o luptă îndârjită împotriva popoarelor migratoare. Poporul român este rezultatul exclusiv al contopirii dacilor și romanii. Slavii sunt relegați în rândul categoriei nediferențiate a popoarelor migratoare care au atentat la "distrugerea ființei poporului nostru" (p. 28). După terminarea migrațiilor, statul neorganizat lăsat în urmă de administrația romană a început să se articuleze în "nuclee statale" sub forma voievodatelor, a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a unității sindicale patronate de Partidul Comunist Român. Definitivarea tranziției de la socialismul antinaționalist către național-comunism a presupus restitutio in integrum a principiului naționalist. Drept consecință, ideea unității naționale a fost repusă în drepturi, luând fața unității proletare care a fost relegată pe plan secund. Registrul discursiv setat de parametri internaționalismului proletar (1947- 1964) interpreta trilogia unirilor românești (de la 1600, 1859, respectiv 1918) ca evenimente de importanță marginală în istoria luptei pentru dreptate socială a clasei muncitoare. Mai mult, erau evidențiate consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
epistemic al noii paradigme de conceptualizare a trecutului românesc. Predominantă devine astfel o atitudine sceptică față de ce ar putea istoria să ne învețe pentru viitor. "Historia magistra vitae" - clasica formulă a lui Cicero cum că "Istoria este învățătorul vieții" - este relegată în colecția de citate anacronice. De la mesianism național la contingență istorică. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, conștiința istorică românească este insuflată de ideea mesianismului național - convingerea cvasi-religioasă în misiunea politică a poporului român
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]