80 matches
-
fiind foarte vechi, rare, deosebit de originale sau reprezentând verigi unice în lanțuri evolutive ș.a.m.d, au valoare patrimonială, încît conservarea lor se impune cu atît mai mult (spre exemplu, păstrarea biodiversității 12, a alimentării subterane a rîurilor, a unor relicte lingvistice, a unor secvențe de cultură și civilizație materială ș.a.). În perioada contemporană, sub o formă larg acceptată, instituționalizată și legiferată, conservarea geosistemului se realizează sub două forme principale: conservarea sistemelor naturale și a patrimoniului cultural-istoric. 3.2.2 Conservarea
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
cu reocuparea vechilor areale, unde astăzi se localizează structuri mult mai complexe decât cele inițiale. Coexistă, spre exemplu, până în mijlocul pădurilor montane de conifere, arbori cu frunze căzătoare, după cum în pajiștile alpine din sisteme montane ale zonei temperate, rezistă elemente relicte ale fostei tundre arctice din perioadele glaciare, ambele formațiuni fiind echilibrate și viguroase. Alături de multe alte secvențe evolutive, aceasta demonstrează clar, capacitatea de autoreglare a structurilor naturale. Funcționalitatea sistemică impune însă tuturor participanților prezența interactivă a fiecăruia dintre ei. Astfel
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
al căilor de transport ce străbat peninsula arabă pe direcțiile est-vest și nord-sud. Amman constituie punctul de intersecție al magistralelor rutiere dinspre Arabia Saudită, Irak, coasta mediteraneeană a Libanului și Siriei. d. Capitalele-fortificații aveau funcția strategică defensivă dominantă în trecut (astăzi relictă), aspect confirmat pentru unele din capitalele din această categorie și prin latura toponomică: capitala Ciadului - N’Djamena, se numea în momentul înființării (1900) Fort-Lamy, fiind construită de autoritățile coloniale franceze ca un fort reședință de garnizoană într-un spațiu din apropierea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
cu "ființa ce nu moare" și consecințele ei în semantica textuală a Luceafărurlui), obscuritățile din textul antum (Din nou despre "taina" Luceafărului. Criptisme, obscurități și fractură logică în textul antum), micul eu (Despre tema "micului eu" în variantele Luceafărului și relictele ei în textul definitiv), viziunea morții (Inconștientul eminescian și o viziune a morții ca "umbra unei vieți eterne") etc. Fără îndoială, Rodica Marian urmează un drum analitic distinct și novator în interpretarea poemului eminescian, ea însăși caracterizându-și cercetarea într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prin asta am și răspuns la Întrebare. Pentru că evoluția a dovedit În general că planta, organismul, mai precis viul, e prevăzător sau anticipativ; principial nu e greu a fi prevăzător atâta timp cât știi ce modificări induci tu Însuți mediului. Rămân Însă relicte, precum algele albastre, care supraviețuiesc În locuri dintre cele mai neașteptate, Începând cu gheizerele și sfârșind cu ghețarii, iar altele În constituția lichenilor, dar așteptând lumina galbenă, de care au parte doar la amiază; poate speră Într’o Eră, așa cum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cuvânt a fost adus de meșteri unguri. Majoritatea cuvintelor însă - mai cu seamă verbele cu sens abstract - au trecut din Ardeal în Muntenia și în Moldova deodată cu răspândirea românismului în aceste părți. Părerea că ele, continuă Pușcariu, ar fi relicte din graiul ungurilor preexistenți românilor la sud și est de Carpați și romanizați mai pe urmă e cu totul neîntemeiată și izvorăște din tendința de a-i arăta pe români veniți din Peninsula Balcanică după așezarea ungurilor în țara noastră
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
obștea sătească care avea o conducere formată din „adunarea oamenilor buni și bătrâni”, ceea ce corespunde unei organizații sociale patriarhale, în care moșul (strămoșul), dar și moașa sunt adorați ca semidivinități. Din partea bătrânilor (geronta creație) din satele românești au rămas unele relicte etnografice și reminiscențe folclorice în organizarea internă a satului (obștea sătească și moșia sătească pe strămoși și moși, pe bătrâni și spițe de neam.” Această formă de organizare a continuat să existe și după cucerirea Daciei de către romani. Continuitatea obștilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era trecut printr-o încercare mai grea: în locul fetei alese de el,i se arăta „o babă”, mai rar o copiliță, alt prilej să plătească. Toate acestea făceau parte din foarte vechiul obicei, când fata era cumpărată de la părinți, sunt relicte dintr-un scenariu ancestral. La casa miresei mai avea loc un eveniment major: jocul zestrei, la care ținea atât mireasa, cât și părinții, socrii mici, ca să nu se spună prin sat că s-a măritat fata lor cu puțină zestre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și în consecință direct observabile - ne putem aștepta - logic - la o „explozie“ a cunoașterii în ceea ce le privește, nu și în domeniul pluricelularelor, care să modifice - în favoarea microorganismelor - procentul menționat. Dar, procentul menționat, sesizat actualmente pentru microorganisme, induce în eroare: relicte evolutive fiind, ele au o deosebită versatilitate față de substrat acoperind, prin adaptările materializate de specii, tot ceea ce se poate imagina ca biotop, inclusiv în ceea ce privește extremele, ca temperatură (apa gheizerelor - 105 și chiar 110 °C [27]) sau presiune (abisurile oceanice, cu
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
criteriu de succesiune a prezentării decât acela filogenetic, conform căruia chemoautotrofia a precedat fotoautotrofia. 2.3.2.2.2.1.1. Bacteriile chemoautotrofe Chemotrofia este relativ rar întâlnită, anume la câteva specii de bacterii [98], ea fiind de fapt o relictă. Sursa de energie chimică, mai precis abilitatea pentru accesul la ea, face ca aceste bacterii să poată trăi în lipsa energiei luminoase [98]. Se cunosc patru categorii de bacterii chemoautotrofe, anume: sulfooxidante, care oxidează compuși reducători ai sulfului; nitrificante, care oxidează
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
asimilează cantități însemnate de CO2 [32], adică realizează un proces asemenea fotosintezei): pentru chemoautotrofe, sursa de energie (obligatorie, fiind vorba de reducere) este oxidarea unor substraturi reducătoare. Provenite dintre heterotrofe, prin evoluție, ambele tipuri de autotrofe au moștenit, ca o relictă, și posibilitatea folosirii în situații particulare/limită, a unor mecanisme metabolice specifice heterotrofiei. Pe măsura evoluției însă, această posibilitate va fi atenuată până la dispariție. Astfel algele, printre primele fotoautotrofe, au posibilitatea utilizării azotului aminic (aminoacizi) [56], redus, care devine însă
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
menționează și specii heterotrofe, anume acela care trăiesc în sol [16], se cuvine reluat și continuat comentariul referitor la ferobacterii (v. §2.3.2.2.2.1.1.2). Anume, algele, ca „proaspăt“ promovate dintre heterotrofele ancestrale, au păstrat ca relictă posibilitatea utilizării, în condiții particulare de mediu, a heterotrofiei. Am putea spune chiar că speciile în discuție, adică heterotrofele din sol, sunt de fapt variante ecologice ale unor specii autotrofe, adaptate la lipsa luminii. O dovadă este comportamentul algei albastre
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
slujnică țiitoare dintru aceli țări streine...”?), promițând că se va întoarce, dar neținându-și făgăduiala. Cealaltă „văduvă”, Ștefana Mihailovna (rusoaică sau caucaziană?), „titulară” a patului voievodal de mai multă vreme, va emite pretenții de succesoare (își zicea „Celsissimi Mold. Principis relicta vidua ac principissa”, deși recunoaște ilegitimitatea statutului: „non sit per leges legitima uxor”). Dar a fost contestată. Ea a fost aceea care, până la urmă, a obținut permisiunea să aducă în Moldova rămășițele pământești ale fostului Voievod. Le-a îngropat la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei protector, bătrân și bolnav, s-a stins. A socotit, pesemne, că anii de conviețuire cu Gheorghe Ștefan îi dăduseră și drepturi de legitimare, căci își iscălea în latinește (logofeții defunctului domn își făceau încă datoria) scrisorile - „Celsissimi Mold. Principes relicta vidua (deși recunoștea că „non sit per leges legitima uxor) - pe care le trimitea după sprijin, pe continent, și încerca să salveze averea, cât mai rămăsese, a fostului Domn. între cei ce râvneau la bunurile voievodale se afla și Grigore
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ultimele clipe), bătrân și bolnav, s-a stins. A socotit, pesemne, Ștefana Mihailovna că anii de conviețuire cu Gheorghe Ștefan îi dăduseră și niște drepturi de legitimare, căci își iscălea în latinește (logofeții defunctului Voievod își făceau încă datoria), ca „relicta vidua ac principissa” „Celsissimi Mold. Princips” (deși recunoștea că „non sit per leges legitima uxor”), scrisorile pe care le trimitea, după sprijin, pe continent, și încerca să salveze averea, câtă mai rămăsese, a fostului Domn. între cei ce râvneau la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Marica - devenită, cu acordul patriarhului Ierusalimului, tutoră a nepotului Constantin - scrie ea însăși împăratului Carol al VI-lea solicitându-i înalta protecție și ajutor în descurcarea afacerilor bănești și imobiliare din Ardeal și iscălind: „Humillisima ancila, Maria Brancovanna, Principi Constantini relicta vidua” ori „Umillissima e fidelissima serva, Principessa Maria Brancovana”. Văduva a adus în țară, în 1720 - Vodă Nicolae Mavrocordat a fost de acord - rămășițele pământești ale soțului ei și le-a îngropat în biserica Sfântul Gheorghe, lăcaș de închinăciune pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
asemănătoare), excedat de agresivitatea epidemiei (cu toate că „au ieșit cu toții la Cotrocéni de vreme ce boala ciumii să înmulțisă și în București și în toată țara”), a adus (deși învățat, era un om al timpului său) de la Sfântul Munte niște moaște protectoare, niște relicte „care au auzit că sânt foarte folositoare la această boală”. Cronicarul - Radu Popescu, în acest rând - constată rezultatele pozitive ale intervenției divine declanșate de gestul Voievodului pe care trebuia să-l laude: „[...] pritutindinea s-au văzut minune mare, că au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și Africii” (Diis Asiae, Europae & Africae, diis ignotis, &peregrinis), cum explică Erasmus, cu al căror măcel au încep zorii creștinismului. Singura cetate de scăpare a acestor divinități de mistere a rămas până azi filosofia ocultă. Aici au fost înghesuite toate relictele panteiste ale antichității, toți zeii necreștinați și salvați de la ardere pe rug, toate gnozele păgâne, întreg hermetismul neoalexandrin, astrologia caldeană, chiromanția și tarotul egiptean, magia naturală a lui Zamolxis și astrologia lui Zoroastru, kabbala iudaică, etc etc. A venit apoi
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
asculta/ și a tălmăci/ Cuvîntul" (Francisco de Zurbaran: "Ispitele Sfîntului Ieronim"). Dificultatea înțelegerii izvorîtă din imperfecțiunea umană nu e numai un fenomen al relației omului cu cele dumnezeiești, ci și unul al conștiinței noastre în genere, grevate nu o dată de relicte copilărești, de bizare șovăieli, tergiversări, distorsiuni: "Oricît am fi dorit, împăienjenirea ochilor nu voia să se curme/ nici măcar atunci cînd El, drumețul deodată nouă alăturat/ ne-a dojenit ca pe unii a căror înțelegere nu depășea vîrsta prunciei,/ și cu
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
concrescute, lotului anterior de imagini, - noua expunere de la Roma le absorbea natural, fără vreun hiat. Priveliști antologic expresive, muri și pavimente cărora melancolia timpului, milenar depus peste ele, nu le împuțina un soi de provocatoare pugnacitate, - lîngă atîtea dintre aceste relicte ar fi murmurat vorbele cunoscute ale lui Tacitus, Major e longinquo reverentia. Depărtarea în timp părea să le sporească rațiunile de impact și pentru că proximitatea relațiilor pe simeză compensa inteligent efectele de entropie morală și de înstrăinare. Găzduită la Accademia
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
Arghezi îl vedea ca adevăratul autor al piesei Capului de rățoi. Incursiunea detectivistică pe care o propunem aici, prin viața mai puțin știută a lui Urmuz și pe palierele conotative ale textului litigios are drept scop găsirea de invarianți psihanalitici, relictele unei gândiri auctoriale care pot fi amprentele indelebile ale identității autorului lor. Înainte de toate, să ne reamintim un amănunt biografic semnalat de toți exegeții urmuzieni, fără excepție, dar care nu a spus prea mult interpretatorilor de până la noi. Este vorba
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
formalitate. Intrarea lui Urmuz într-o lojă la o vârstă fragedă, ca lowton, ar putea explicita persistența unor simboluri oculte și ritualuri masonice imersate până la nivelul cogitoului prereflexiv la adolescentul Urmuz, cel care va organiza și conduce „gașca pahucilor". Aceste relicte inițiatice răzbat mai târziu până în „paginile sale bizare", iar denaturarea lor prin gratuități ludice și fantazări iraționale pot fi justificate de o incompletă apropiere a lui Urmuz de esoterismul masonic întâmplată la o fragedă vârstă. Astfel de emergențe profunde, devia
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
lor la cuvînt cu plictisul ce se cuvine - nu-i așa? - combătut cu toate mijloacele. Dacă "I.D.Sîrbu este martorul curat, dar nu inocent, ci edificat deplin, al unui secol ticălos pînă în măduva oaselor", avem motive a presupune că relicte ale acestui secol ajung pînă la noi sub înfățișarea unor stridențe, ale unui senzaționalism repulsiv, îmbătat de sine, precum forme încă nedepășite ale sevrajului postcomunist. În cazul lui Alexandru Paleologu se relevă multilateralitatea sa, mediu favorabil conexiunilor dintre viață și
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
vă așteaptă să cuțitați/ Și se înțepați pe fata lui Ler împărat,/ Cea grasă și frumoasă;/ Și v’așteaptă cu mesele întinse/ Și cu făcliile aprinse.” (Tocilescu, op. cit., p. 582)... Înainte de a propune concluziile noastre să mai remarcăm doar că relictele folclorice referitoare la ler au o frecvență mai mare în nord-vestul țării. În rest, în Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, existând localități în care, spune A. Fochi, „nu se știe nimic despre ler”. Structurând informațiile, rezultă următorul model narativ: un Ler
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
scordiscilor (tot de neam celtic) la sud de Dunăre, în regiunea orașului Belgrad (Singiduum), și în estul Balcanilor, acolo unde au format efemerul regat de la Tylis, semnalat de Polibios. Acestor insule celtice din arealul tracic suddună rean le putem atribui relictele lihngvistice croato-slovene: bog-lero și Hoja, lero, Dolerija. Întâlnit în folclorul croat, dar și la poeții raguzani Zlataric (sec. XVI), Gundulic și Palmotic (sec. XVII), lerul sud-dunărean este considerat de lingviștii de la sud de Dunăre când o locuție cu „semantică obscură
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]