8,777 matches
-
Ah, iată, vorbi Însuși Domnul-Dumnezeu eu umilul dorind de fapt să aflu de ce tăcea Bunul Domnul-Dumnezeu... Chiar de ești... și în ultima clipă a celor 999 de ani ai săi Matusalem strigă: " Oprește-te, clipă , chiar de ești - înspăimântătoare!!!!!!!!!!" Pîstaia, relieful boabelor păstaia bombată în zece sau mai multe locuri ca o ființă de zece sau mai multe ori gravidă concomitent păstaia ca o scrofușoară sau cățea a plantelor.
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
li s-a arătat Iisus, vara, trecând spre Cina Cea de Taină printr-un lan de grâu. Eu am privit de aproape doar nuferi blestemând. Al cui e semnul și de unde vine? Un altfel de asfințit între bătăile ceasului un relief se mișcă, tragic înapoi, dureros înainte, mor lucrurile de contururi precise, strigă un gând strivit de cuvinte, Se-ntunecă nu doar când soarele-asfințește, și ochiul i se-nchide obosit, un relief se mișcă și-n clătinarea noastră, desăvârșim un altfel
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
vine? Un altfel de asfințit între bătăile ceasului un relief se mișcă, tragic înapoi, dureros înainte, mor lucrurile de contururi precise, strigă un gând strivit de cuvinte, Se-ntunecă nu doar când soarele-asfințește, și ochiul i se-nchide obosit, un relief se mișcă și-n clătinarea noastră, desăvârșim un altfel de-asfințit, E asfințitul care nu se vede, în care agonia urcă-n rang... și după ce colindă lumea toată, se-ntoarce-n chip de bumerang... Plecat din mine îmi spune umbra
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
și natura îmi aparține Fîntîni arteziene și șampanii bufante mă sărbătoresc Mîine mă întorc acasă Unde sigur voi reuși Unde sigur va izbucni A Tristei splendoare. Măinile negre căutănd căi florale Ca și culoarea petalelor, stinsă, în depărtata formă de relief Misterul te-mpinge să fugi, să nu-l afli Să nu știi ce este, mușuroi, deal, munte Și mîinile negre căutînd căi florale Să nu știi de-s mîini sau trecute imperii de crengi. încoronat, acolo nu știi de este
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
lumina/ pînă ce ajunseră a fi doar culori/ de podoabă ale zilei,/ zărirăm caii, și toți alergarăm/ să le îmbrățișăm capetele osoase/ cu ochi tulburători./ Iar ei, surprinși,/ se smulgeau din îmbrățișare, clătinîndu-ne” (Copiii-păstori). Starea de tihnă pogoară asupra convulsionatelor reliefuri. O duioasă lentoare, o recuperatoare somnolență, o benefică solaritate par a purifica orizontul cotidian: „Apune luna, e o ceață-n lucruri,/ un început prin arbori,/ de parcă lumea e-nvelită toată/ de o pînză visătoare, acoperind statui/ ce nu-s desprinse pe
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
sine/ prea neînvățat cu nimeni” (Soare). Sina Dănciulescu se dovedește a fi o poetă de remarcabil har în interiorizarea sa labirintică în jocul său de respingere-atracție cu golul provocator, al cărei nume se cade scos neapărat într-un mai viu relief. Mai pe gîndul nostru spus: e una din cele mai interesante poete pe care le avem azi.
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
de originalitate și prea puțin viabile, junele cronicar denunța cu o elegantă fermitate pseudoprofesionalizarea cercetării, cultivarea unei istorii literare aservite locului comun, și proclama sfidător superioritatea „diletantismului”. La antipodul crispării „doctorilor în literatură”, după spusa lui Mauriac, Manolescu scotea în relief „plăcerea lecturii”, drept criteriu suveran al aprecierii critice. În strînsă relație cu acest factor hedonist (id est estetic!), criticul enunța natura dublă a operei literare, pe de-o parte obiectivă, prin elementele ei imediat decelabile, de la subiect și personaje la
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică a viziunii din pictura bizantină. Asemenea lui Mestrovici, un alt exponent al climatului oriental-ortodox, chiar dacă el era de origine croată, Paciurea încearcă, în Madona Stolojan, hieratizarea sculpturii prin adaptarea în relief a drapajului din pictură și prin stingerea caracterelor individuale într-o anumită tipologie abstractă. Cum o asemenea tentativă nu putea fi dusă prea departe din pricina riscului major al eșuării în rețetă, sculptorul încearcă o altă soluție, și anume supradimensionarea, ieșirea
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
întrucât începuse să-mi fie foame continuu; cele două kilograme mi se repartizaseră însă armonios pe întregul corp, vedeam asta în oglindă. Fără nici un sport, fără vreo activitate specială, carnea mi se făcuse mai tare, mai cambrată, mai plină de relief ca înainte. Astăzi îmi dau seama că acea creștere în greutate și acea formidabilă calitate a cărnii mele au fost, fără îndoială, cele dintâi simptome. Directorul lanțului de parfumerii ținea într-o mână sânul meu drept, iar în cealaltă contractul
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
a căror alergie manifestată față de tradiție nu e decît un simptom de inadaptare culturală. În spațiul culturii înțelese ca o întrețesere de factori diverși ce se influențează reciproc dar și ca modalitate de manifestare a istoriei apar conexiuni scoase în relief abia de către cercetarea recentă. Ar fi posibil să omologăm un Zeitgest precum un fel de factor modelator abstract? întrebare pe care și-o pune același William Schultz: "Sînt schimbările dintr-un domeniu paralele celor din alt domeniu din cauza unui spirit
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
de protocol ale muzicii savante, de la cele ale unui Leoninus și Perotinus, pînă la cele deținute de Mahler și Debussy. La rîndul lui, compozitorul-explorator este mînat de un singur gînd; caută anume ceva: un timbru nou, o nouă formă de relief sonor. Originalitatea (ca și modernitatea lui) este autotelică, consubstanțială. Exploratorul a fost, probabil, cel mai caracteristic dintre compozitorii-călători ai secolului 20. El a defrișat în mod constant doar o parcelă din marea junglă fierbinte a muzicii, străbătînd un teritoriu totuși
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
l-a detestat în mod consecvent, în primul rând pentru filogermanismul său vinovat, dar și pentru lipsa intuiției psihologice (acuzată în Amintiri), pentru regionalismul său excesiv, pentru "limba greoaie, provincială, întrun stil demodat și supărător prin prolixitatea și lipsa de relief" din toată proza sa. Numai G. Călinescu, în Istoria... sa din 1941, a putut înfrânge aceste acuze și prejudecăți, foarte rezistente.
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
vocea umană, probabil insuficient instruită, are o autonomie imprevizibilă. Opinteli - respirație, dinamică, frazare - în primul act, ceva mai puține în actul al doilea, eroul devine chiar autentic în ultimul. Restul ansamblului vocal solist (remarc pe Busa Tamŕs -Wolfram care are relief de la prima replică) și corul sunt, împreună, sigla profesionistă a teatrului. Cu astfel de echipe se poate construi un proiect wagnerian extins pentru întreaga stagiune. Urmează tetralogia Inelul Niebelungului. Un spectator consecvent va putea să se contamineze în timp scurt
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
din punct de vedere politic, culmea ororii a avut - literar vorbind - un rezultat paradoxal: pe de o parte, puterea politică absolută și-a putut impune, în mijlocul terorii generale, propriii ei protejați și a putut decreta drept mari scriitori personalități fără relief, care confecționau o literatură-propagandă extrem de utilă; pe de altă parte, în toate structurile politice criminale caracteristice secolului XX literatura a ocupat, prin reflex, o situație privilegiată: nu numai pentru că visul cenzurii din statul totalitar l-a reprezentat întotdeauna producția literară
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
criminale caracteristice secolului XX literatura a ocupat, prin reflex, o situație privilegiată: nu numai pentru că visul cenzurii din statul totalitar l-a reprezentat întotdeauna producția literară complet aservită propagandei politice, dar și pentru vocile nonconformiste căpătau în aceste condiții un relief sporit. Purtătorii lor s-au transformat uneori în eroi naționali. Niciodată importanța socială a scriitorului n-a ajuns la fel de mare ca sub regimurile ce-și făcuseră din aservirea totală a literaturii (proiect el-însuși himeric!) un punct important din programul politic
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
viu. Slugarnicii partidului roșu mai pot fi luați la șuturi prin sat, teama generalizată în fața unor diabolice măsuri nu este încă pe deplin funcțională, pământurile nu sunt confiscate deocamdată, dar asta nu înseamnă că deșertul nu este forma spirituală de relief cea mai apropiată. în măsura în care se poate spune că România comunistă a fost un veritabil "deșert roșu" - afirmație discutabilă -, atunci el apare în romanul lui Daniel Dragomirescu doar sub semnul fatalității, al unei iminente proximități. Parțiala inadecvare dintre titlu și narațiune
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
care participau G. Călinescu și Perpessicius. Cei numiți practicau o critică nedogmatică, subordonată criteriului estetic, cu ferestre larg deschise spre fenomenul modernist, în pofida unor elemente individualizatoare ce uneori i-au separat. Cu o melancolică adeziune retrospectivă, Barbu Cioculescu scoate în relief numitorul comun al micii comunități de mari critici care ar putea fi urmăriți și diferențial: "Cu toții, deasupra a toate, se bucurau de o splendidă libertate a spiritului, implicînd în consecințele ultime, o anume cruzime, indispensabilă exercitării mandatului critic". "Cruzime"? în ce măsură
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
îmbrăca în nevăzute, solemne haine de sărbătoare, fapt pe care, dacă erai capabil, numai îl intuiai, fără a fi ispitit să-l constați printr-o palpare concretă a privirii. Individualitatea era singura exaltare pe care și-o îngăduia Lovinescu, singurul relief pe care îl impunea percepției celorlalți. Era unicul său imperativ social. O viață întreagă Lovinescu a fost și a rămas un individualist. Un individualist de incontestabilă majoră calitate. Individualismul său avea prestanța pasului imperial care calcă peste așteptările supușilor. Aflându
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
bogat și complex care e prestația critică a perioadei menționate), într-o multiplicitate spontană a formulelor ce-i asigură recepția cea mai convenabilă: "N-am vrut să ofer o critică monotonă a criticii, un discurs egal cu sine, lipsit de relief, mărturisește autorul. Am cedat sentimentului că despre un fenomen bogat, de o mare varietate și vitalitate, putem da seama mai bine, mai nuanțat și mai atrăgător folosind tipuri multiple de discurs". E oferit astfel un răspuns indirect opiniei conform căreia
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
slabi), rezultat Ťcreatorť al nevoii de confesiune? O - adică - luptă cu inerția propriei lor naturi...". Lupta între cei "slabi" și cei "puternici"? între "anonimatul" în care se complac, sau chiar pe care-l impun, cei "slabi" și "personalitatea" scoasă în relief, în atmosfera căreia se scaldă și pe care o imprimă celor din jur cei "puternici"? Iată, se pare, o strună nietzscheană atinsă de reflecția ușor înfierbîntată, însă cu atît mai stimulativă a criticului! (va urma)
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
ucigătoare între valorile etice și valorile estetice și culturale", eticul fiind limbajul rațiunii, esteticul - al iraționalității lirice. Incompatibilitatea dintre "etic"- în înțelesul specific de "doctrinar" și "rațional", "abstract", vehiculat nu cu suficiente nuanțări de eseistul-filosof Fondane, și "estetic", iese în relief în chip decis aici. Și ea îi apare confirmată, în chipul cel mai drastic, de tacticile și strategiile sovietice în teritoriul spiritual, prelungite până în dezbaterile "Congresului pentru Apărarea Culturii", unde - observă el - "un val de locuri comune, de calomnii disperate
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
dintre finalitățile principale ale scrierilor mele este să răzbat prin realitate spre Realitate. Ea a fost probabil prima himeră în care am lovit". Contracarate de părțile luminoase - bunătatea și noblețea sufletească, spiritul de dreptate și o inteligență ieșită din comun -, reliefurile mai puțin măgulitoare ale portretului matern sunt puse de fiul, grijuliu față de reputația celei care l-a purtat în pântec, pe seama firii nervoase, a educației primite și a vieții artificiale pe care o ducea. În această ambianță oricum îndestulată, nu
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
O legendă indiană - pe care-am mai citat-o relativ la pesedei și acum vreo opt ani - spune că marele monstru, șarpele uriaș, după ce a distrus tot ce-a întâlnit în jur, făcând praf și pulbere case, oameni, copaci, forme de relief, a început să muște din sine. Ultima fază a nebuniei distructive nu poate fi decît autodisctrucția. În 1996, cam așa arăta România: un teritoriu făcut tabula rasa de demența "social-democraților" iliescani. Nemulțumiți doar să distrugă, ei au început să emită
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
urma să tipărească volume de proză sau de poezie semnate, printre alții, de Felix Anadam (Geo Dumitrescu): Aritmetică, Dimitrie Stelaru (Trecere), Marin Preda (Măritiș), Ștefan Popescu (Poezia trubadurilor), Ben Corlaciu (Pelerinul serilor), D. Bărbulescu (Oameni în beznă, nuvele),Virgil Ierunca (Relief, excursii critice), Sergiu Ludescu (Mircea Tiriung) cu volumul Stins (poeme), Tiberiu Tretinescu (Vergu Ocu, schițe), Marin Sârbulescu (Orbul de aur, ,poeme) și Ion Schinteie, cu un studiu despre Jean Gion, precum și antologia Poezia tânără românească dintre 1935-1942. Sergiu Filerot își
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
de ani, ca Arghezi: Disocieri reunea studii despre scriitori interbelici și scriitori contemporani, poeți și prozatori, glosați fie pentru a pune în evidență evoluția limbajului poetic, fie pentru a stabili repere în evoluția narațiunii și a personajului. Al doilea volum, Relief contemporan (1974), era rodul aceleiași atenții îndreptate spre imediata actualitate a valorilor. Cărțile ulterioare însă restabilesc un echilibru, recuperând fie aspecte teoretice (Stil și limbaj, 1977), fie segmente de istorie a presei și a limbii literare: Limba presei românești în
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]