1,588 matches
-
E o poezie care se citește mirându-te de greutatea clipei, a esențelor, de pacea pe care forma merelor sau biserica de lemn din crucea amiezii o pot induce. Simbolurile sunt tradiționale, imaginile evanescente și rafinate, mișcarea sufletească e ascendentă, religiozitatea are parfum de icoane vechi, totul e o traducere senzorială, proustiană, de undeva de la marginea memoriei, a imaginilor din copilărie. Există vibrație metafizică în fiecare metaforă, și respirație de haiku: Nefiresc de albe,/ Petalele primăverii/ Cine ar îndrăzni să le
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
departe de ortodoxismul manifest. Găsim acolo ideea argumentată: "Ortodoxia noastră e circumstanțială, atenuată și neprimejdioasă. Stilul nostru religios este labil și gelatinos. În viitor, ortodoxia se va tîrîi după România... Creștinismul nostru e pastoral și, într-un anumit sens, neistoric... Religiozitatea românească este minoră, nepasionată și, mai cu seamă, neagresivă." Peste un an, în noua sa carte, Lacrimi și sfinți, această dimensiune neortodoxistă (să spun antiortodoxistă?) stă în centrul ei ideatic, autorul, prin ceea ce scrie, apărînd, în mod expres, ca un
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
în cărțile lui Dumnezeu" și că-i poate descoperi legile. Scrierile lui Einstein "pățesc" ceea ce Einstein teoretizează. Savantul cerea legilor fizicii simplitate logică și coerență internă. E ceea ce definește și stilul său, indiferent dacă scrie despre civilizație, libertate, educație, etică, religiozitatea cercetării sau despre teme aparent opace novicelui în fizică sau matematică. Paginile cele mai frumoase sunt cele din Note autobiografice și cele din Știință și înțelepciune; în Note autobiografice, Einstein vorbește despre cuprinderea prin gândire a lumii extrapersonale, țelul cel
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
vieții sale: "există această lume mare, care este independentă de noi oamenii și stă în fața noastră ca o mare și veșnică enigmă, măcar în parte, accesibilă vederii și gândirii noastre". Din această idee s-au dezvoltat, solidar, teoria relativității și religiozitatea cosmică, concepție personală asupra relației dintre știință și religie: "Cunoașterea existenței a ceva de nepătruns pentru noi, a manifestărilor celei mai adânci rațiuni și a celei mai luminoase frumuseți, ce sunt accesibile rațiunii noastre numai în formele cele mai primitive
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
și religie: "Cunoașterea existenței a ceva de nepătruns pentru noi, a manifestărilor celei mai adânci rațiuni și a celei mai luminoase frumuseți, ce sunt accesibile rațiunii noastre numai în formele cele mai primitive, această cunoaștere și acest simțământ constituie adevărata religiozitate. În acest sens și numai în acest sens, mă număr printre oamenii profund religioși." Un tren, un om, o piatră Ediția de la Humanitas a scrierilor lui Einstein conține, alături de articolele publicate de acesta la cererea ziarelor și editurilor, o expunere
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
de comportament ritualic, cartea nu explică totuși o concepție ca cea a lui Einstein, lăsând chiar să se înțeleagă că aceasta e imposibilă pentru că sacrul este, pentru omul modern, o piedică în calea libertății sale. E adevărat, Eliade vorbește despre religiozitatea cosmică, dar sintagma definește la el modul specific al lui homo religiosus de a trăi spațiul, timpul și Universul ca realități sacre. Curioasă această incapacitate a lui Eliade de a nu observa compatibilitatea dintre modernitate și trăirea sacrului. De altfel
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
omului religios. Necesitatea unei expuneri clare îl face pe Eliade să folosească două concepte invariante (omul religios și omul areligios), ce se definesc unul pe altul prin negare și, probabil, această definiție negativă a omului modern determină afirmarea incompatibilității modernitate/religiozitate. Dincolo de această critică, Sacrul și profanul se impune ca una dintre cele mai reușite prezentări ale problemei, figurând, în ciuda faptului că a fost scrisă pentru publicul larg, în mai toate bibliografiile de specialitate. Mircea Eliade - Sacrul și profanul; traducere - Brândușa
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
transcendențe doar întrezărite, incerte, ca o credință in statu nascendi, care, înainte de-a se proclama, îi încarcă pe oameni cu o vină obscură. Se manifestă aici un amestec de elan și degradare, de trufie și ascetism, sub semnul unei religiozități primordiale, gata parcă a izvorî din cosmicele genuni, dar încă neformulată: "Aici, unde sîngele nostru - al fiecăruia dintre noi -/ este un vrej răsucit către soare.(...) Aici, unde lumina este pentru privirile noastre/ la fel ca bălegarul vechi și huma, pentru
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
de judecare intuitivă", celălalt în "paradoxul ironic". Natură eu-lui în puternică legătură cu infinitul și inepuizabilul, precum și constrângerea, captivitatea omului în limbaj au format în epoca romantică credință în indicibilitatea esențelor. W. H. Wackenroder este autorul unei estetici în care religiozitatea cu care este asociată artă da naștere convingerii că limbajul este mărginit la a exprima doar "raționalul, terestrul, vizibilul - deci limitatul", iar artă devine astfel, alături de religie și natura, una din căile de expresie a ceea ce nu poate fi înțeles
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
autoarea le notează în treacăt, urmează imediat contrapunctul livresc: "Am citit cu o bucurie fără margini Mishima, Confesiunile unei măști." Despre prima parte a jurnalului, apărută în Suedia, Artur Lundkvist spune că e o agresiune mărturisirea atît de directă a religiozității. Numai că nu e vorba despre o religiozitate plaque sur le vivant, ci de o componentă organică, un cod existențial pe care autoarea îl explorează mereu. Rădăcinile sentimentale ale acesteia sînt de găsit în amintirea mătușii Zenovia pe care autoarea
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
livresc: "Am citit cu o bucurie fără margini Mishima, Confesiunile unei măști." Despre prima parte a jurnalului, apărută în Suedia, Artur Lundkvist spune că e o agresiune mărturisirea atît de directă a religiozității. Numai că nu e vorba despre o religiozitate plaque sur le vivant, ci de o componentă organică, un cod existențial pe care autoarea îl explorează mereu. Rădăcinile sentimentale ale acesteia sînt de găsit în amintirea mătușii Zenovia pe care autoarea o vizitează înainte de a pleca la mănăstirea Nămăiești
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
lui Constantin Abăluță, e, în bună măsură, un Paradis al lucrurilor umile. Semn de timorare, de retractilitate, desigur, din punct de vedere psihologic, dar și de smerenie din punct de vedere religios (căci există în producția în chestiune semnele unei religiozități criptate), întrucît în această lume inanimată pare a se fi retras grația divină ofensată de imperfecțiunea umană. Marginea, periferia, secundarul, ne încredințează gînditorii creștini, poartă holografic duhul întregului, nu o dată cu o prospețime, cu o intensitate ce nu se mai regăsesc
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
o planetă - închisoare, unde oamenii sunt lipsiți de arme. Ideea unei colonii penale e kafkiană prin excelență, iar scenariul și decorurile se mulează pe ea, devenind mai austere. Închisoarea are aspectul unei biserici delapidate, constituindu-se într-un ecou al religiozității deținuților. Povestea nu e tocmai coerentă, existând numeroase găuri negre narative, iar personajele sunt arhi-simplificate. Un argument în favoarea filmului e calitatea cinematografiei și ritmul accelerat al montajului, elemente nesurprinzătoare, având în vedere experiența lui Fincher în domeniul videoclipurilor. Pelicula nu
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
fel de soră adoptivă, pentru a o ajuta la creșterea mea. Această istorie am povesti- t-o într-un roman care se numește Cărțile căpitanului Nemo. E un mediu foarte special, acolo, sus, în Norrland. Totul este impregnat de o religiozitate severă, bazată pe mișcarea Fraților Bunelor Moravuri - care și-a găsit acolo adepți încă din secolul al XVIII-lea. Mediul acesta religios avea să mă marcheze adînc, mi-a influențat și ultimul roman, care se numește Călătoria lui Lewi, și
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
lumii... Întrebarea Dv. mă face să retrăiesc momente în care am luat cunoștință de valorile culturale, spirituale, evreiești și românești... Sunt născut la Bacău; părintele meu era prim-rabinul acestui oraș; el m-a format din punctul de vedere al religiozității și intelectualității evreiești, ebraice. Dar am fost fericit dintru început să resimt în inima mea un fel de simbioză, mai mult decât sinteză, între valorile tradiționale evreiești și valorile culturale românești, pe care mi le-am însușit cu mult drag
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
este o limbă a idealului ce-și așteaptă realizarea. Timpul nu ne permite să avem o discuție mai largă în această privință. Să vă dau doar un exemplu... Există în limba ebraică cuvântul kedușa care înseamnă sfințenie, care simbolizează creștetul religiozității, care indică punctul cel mai înalt al moralității, însă poți găsi situațiuni în care aceeași kedușa e transformată în ceea ce este tocmai opus sfințeniei... Depinde, desigur, de context... Bineînțeles... iar traducătorul trebuie să țină seama de un întreg circuit al
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
sa în jocurile de la vârful U.E. Dac-ar fi să mă iau după ultimele reacții ale lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, cuvântul d-nei Emma Nicholson nu valorează nici cât o ceapă degerată. Dacă-mi aduc, însă, aminte cu câtă religiozitate aceiași doi politicieni îi invocau vorbele atunci când baronesa oferea bile albe noii guvernări, parcă-parcă aș crede că punctul său de vedere contează destul de mult! Cum din această dilemă nu vom putea ieși, mă întreb ce e de făcut. În primul
Baronesa de fier by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16092_a_17417]
-
a unui anumit subiect în lucrările tale? Ar trebui ca arta ta să fie văzută ca exemplificare a unei ideologii? Ana - Cred că am răspuns în mare parte la această întrebare mai devreme, dar pot să adaug: respect Natura cu religiozitate. Pe măsura ce m-am adâncit în studiul fenomenelor și structurilor naturale am început să observ tot mai mult organizarea perfectă, matematică, vizibilă în orice formă naturală, oricât de modestă sau de nesemnifictivă. Și, după ce am lucrat cu computerul Macintosh
“Artistul contemporan trebuie să fie capabil să identifice problemele reale ale societăţii în care trăieşte…” [Corola-blog/BlogPost/92671_a_93963]
-
Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu În căutarea fratelui pierdut Roman de factură conceptuală, amintind, întrucâtva, prin optimismul său gneoseologic și existențial, prin meliorismul său prudent, prin motivul călătoriilor inițiatice, prin religiozitatea tenace, dar moderată de rațiune, prin toleranță și internaționalism luminat, prin promovarea unei dinamici armonioase în raporturile dintre identitate și alteritate etc., de unele scrieri, mai mult sau mai puțin similare, ale veacului al XVIII-lea francez, precum și, mutatis mutandis
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
spre Mariestad, Tiberiu și Minodora vizitează anume români și anume comunități românești, la Helsinki (Alexandru Berevoianu), la Espoo (Minu Boțoi), la Stockholm (Ioana și un grup de prieteni), integrați convenabil în mediul de adopție, dar fideli tradițiilor, obiceiurilor, credințelor și religiozității naționale: “Desigur că numai cei tari înving, indifferent de unde vine tăria sau pe ce se întemeiază ea. În definitiv toți sunt niște învingători”. La al treilea nivel de lectură, s-ar situa antiteza, adică, potrivit traseului analitic pe care l-
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
Prezența lui Dumnezeu slăvit în biserică este garanția vieții creștine a satului românesc. Ernest Bernea subliniază că “viața religioasă a satului capătă chip în primul rând în biserică. Biserica este așezământul tradițional, care organizează și îndrumă viața religioasă... Biserica răspunde religiozității, răspunde nevoilor interioare ale țăranului și dă rânduielile necesare promovării spiritualității sătești”. La biserică au loc două mari categorii de fapte. Pe de-o parte, este Liturghia duminicală, cu caracter mai “oficial”, alături de care se manifestă diverse acte religioase care
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
duminicală, cu caracter mai “oficial”, alături de care se manifestă diverse acte religioase care ritmează viața omului și care au adesea un caracter local, arhaic. La biserică, între preot și credincioși are loc un dialog permanent între “biserica oficială” și manifestările religiozității populare, un dialog descris de Ernest Bernea în următorii termeni: “Biserica însăși supraveghează sau numai îngăduie o seamă de credințe și acte care, deși nu au un caracter creștin, sunt apropiate ca natură. Este vorba de o întreagă serie de
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
doua oară“ iar în privința muzicii ușoare, greu de suportat pentru unii, l-am citat pe Anton Pann: „Cântă măi frate române Pe graiul și limba ta Și, lasă cele străine Ei de a și le cânta“. Într-un alt articol „Religiozitatea lui George Enescu“ am căutat să le demonstrez unora care sunt de părere că „muzicianul nepereche“ al românilor a fost ateu, că nu este deloc așa, ci, că a fost un mare credincios răsplătindu-i în acest fel pe Dumnezeu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94197_a_95489]
-
Temeiuri și implicații filozofice în poetica lui Horia Stamatu Horia Stamatu face parte din categoria rarisimă a acelor poeți despre care s-a spus - nu odată și în diverse chipuri - că „ating, printr-o metafizică profundă și originală, starea de religiozitate/..../ ajung la un anumit prag de reflecție lirică și de expresivitate, la o metafizică de tip liric în care miticul și religiosul se împletesc și se confundă.”[10] Așa cum se întâmplă în numeroase alte domenii, era de neconceput ca reflecția
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
valoarea (potențialul), ceea ce ne face competitivi în munca; într-adevăr, daca condițiile socio-culturale sunt prielnice, competitivitatea se traduce și în performanță (ex. vezi performanță românilor din străinătate în mediul academic). Muncă (ca modalitate de afirmare socială), familia (contextul siguranței) și religiozitatea (care ne dă sens și semnificație în viață) sunt cele trei repere majore care definesc viața românilor. Acestea sunt constrânse de o trăsătură cardinala a românilor, si anume neîncrederea în oameni; aceasta se generalizează de la străini la cunoscuți/prieteni, excepție
Psihologia Poporului Roman Concluziile unei cercetari facute o data la 100 de ani: Cum suntem, cum credem ca suntem si cum vrem sa fim [Corola-blog/BlogPost/93695_a_94987]