84 matches
-
mulțimea care se revarsă spre a o vedea. And șo what? își zice, prima dată, Francine. Vizionează, pe urmă, un documentar al lui Matthew Aker despre expoziție, și lucrurile încep să se lege altfel. Forme vechi și noi de emoție, rememorate, de la clasicul sindrom Stendhal la propriile amintiri din expoziții, duc la concluzia că miza Marinei e una mare, oricât s-ar fi schimbat percepțiile și gusturile: redescoperirea emoției, si a miracolului simplu că existăm și că ne putem privi reciproc
În prezența artistului () [Corola-journal/Journalistic/4042_a_5367]
-
incursiunile aventuroase prin medii declasate, marginale, umile, într-o lume a contrastelor sociale între mirajul consumist și provizoratul mizer al subdezvoltării. Multe scene sunt irezistibile, fără a fi facile, întrucît pline de semnificații morale și, așa-zicînd, „mentalitare”. Un exemplu: episodul rememorat în care studentul Anton, coleg de cămin cu patriotul basarabean și viitorul politician Cubreacov, îi mănîncă, răpus de foame, colacul național pus, simbolic, în perete. Sau secvența descinderii inopinate a lui Anton și a americanului în satul vasluian Todirești: „Oamenii
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
carte lipsită de zorzoane stilistice inutile, în care, modest, autorul se confesează direct, cu farmec și (cînd e cazul) umor, în legătură cu întîmplările importante din existența sa. El nu dorește să demonstreze nimic dincolo de relevanța în sine a fragmentelor de existență rememorate, nu își pune viața sub semnul destinului și nici nu încearcă să-și convingă cititorii de exemplaritatea propriilor opțiuni. Rezultatul este o carte fermecătoare, pe alocuri sentimentală, doldora de informații. O mărturie necesară, o piesă dintr-un puzzle uriaș care
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
roman de Modiano. Tot ce găsește, însă, e o durere amorțită, o duioșie săgetată de remușcări, de vina copleșitoare de-a nu-și fi putut mărturisi, la timp, pe de-a întregul, iubirea. Îl "adună", puțin cîte puțin, din întîmplări rememorate tandru, din acelea cu happy end, ca poveștile depărtate ale copilăriei. Între tînărul ofițer, a cărui fotografie se odihnește în camera fiicei, de la Paris și bătrînul care odihnește în micul cimitir din Focșani, "unde la amiază soarele încălzește pietrele și
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
analiza lingvistică sau stilistică, ci abordarea semiotică, sînt luate în considerare mai ales macrostructuri textuale, fragmente mai ample care pot conține mărcile creării a cel puțin două lumi imaginare (cea în care naratorul se află și cea a lumii alternative, rememorate, dorite, visate etc.); se urmăresc astfel mecanismele textuale dar - mai ales - condițiile culturale, psihologice etc. care generează ceea ce numim "atmosfera" unei opere literare (evocarea unei lumi măcar în parte știute dinainte, caracterul efemer al respectivei lumi, circumscrierea la anumite spații
Despre atmosferă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16052_a_17377]
-
morți - sau crime - anunțate, dar poate e și o paradoxală anticipare a eternității. Orice ficțiune se bazează pe un paradox sau, preferabil, pe mai multe. Anticiparea unei lumi în care timpul nu poate să fie nicicum altfel decît amintit, poate rememorat, dar măsurat - în nici un caz. Într-un scurt episod (nu se întinde pe mai mult de patru fraze în total) al romanului Joseph Balsamo, tot de Dumas, un personaj - acolo, episodic - repară o pendulă. Gest suicidar, deși n-o știe
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
morală, socială, psihologică. Flashback-ul este frecvent utilizat, pentru a se furniza un spor de informație și semnificație. În Pana de lumină, scrisă la persoana I singular, întreaga istorie a personajului semiînfrânt se compune cu greutate din fragmente de viață rememorate, crâmpeie din existența unui geolog fără speranță, care ar vrea să fugă peste graniță. Deși este un excelent portretist și psiholog, Constantin }oiu face relativ rar descripții în mod direct, live, sub ochii cititorului. El descrie de obicei ceva concret
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
cu microscopul, cusururile. Toți vor trebui însă să o citească foarte atent. Pentru că dincolo de orientarea generală, previzibilă, ea este plină de analize punctuale de mare finețe și de informații peste care în vâltoarea cotidiană am trecut prea ușor, dar care, rememorate, pot pune lucrurile într-o lumină nouă. Pe de altă parte, nu pot să-mi ascund mica dezamăgire față de modul în care cei doi autori comentează episodul care a dus la prăbușirea carierei politice a Monei Muscă (pe care îl
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
a treia. Persoana întâi ar fi a jurnalului, persoana a treia a romanului, cum se poate închipui. Am spus că se află în centru pentru că vocea lui se aude cel mai bine și perspectiva sa este cea mai cuprinzătoare, experiențele rememorate, inclusiv cele erotice, numeroase, fiind în primul rând ale lui. Atât că, în cartea sa scrisă târziu, în „jurnalul-roman”, prima importanță i-o acordă prietenului de altădată, lui Raul, dramaturgului ahtiat de succese, iar sieși numai rolul de acompaniator al
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
deodată seama - printre curiere și gume - că-mi/ iubesc poeții, că nu pot trăi fără ei." (Mi-a murit un poet, pag. 337) În poezia lui Cosașu, unitatea minimală de informație devine din document, valoare. Uneori arhivată conștiincios, alteori doar rememorată fragmentar, ea participă intens la frapantul efect de originalitate al volumului. Zeci de coloane de presă au fost topite în acești nemaipomeniți epitalami. Ca și în cazul seriei Gabriela Adameșteanu, reproșul pe care-l aduc frumoaselor ediții de Opere alcătuite
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
Vorbea fără suflare, dar liniștit urcând glasul la pasajele pe care încerca să le recite fără a se uita în Cărțile Sfinte. De mult nu mai văzuse biserica plină, de foarte mult timp, da’ cine să steie să socotească. Parcă rememorate, vorbele sale îl întristau. Poate a fost prea dur cu ei, măcar au venit, măcar acum. Poate trebuia să le spună altceva. E cald și îl rupe în două cuvântul greu, apăsat, către oamenii care veneau din ce în ce mai mulți la biserică
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu o mie de riduri este o rescriere cu (parțial) alte mijloace a cărților Sexagenara și tînărul (Albatros, 2000) și Lebăda cu două intrări (Vinea, 2004). Același dicteu cvasi-automat cu acrobații spațialo-temporale și infuzii de sentimentalism și erotism (imaginat sau rememorat). La o privire mai atentă se observă însă că lucrurile nu stau chiar așa. De fapt, cele trei cărți se constiuie într-o trilogie a recrierii vieții autoarei în sens invers. În Sexagenara și tînărul, cei doi protagoniști se aflau
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
și pe care acum o înăsprea insomnia, odaia ei de culcare, toaleta ei de intimitate, înfățișarea ei pasivă și senzația, abia acum conștientă, a corpului ei palpat în ziua trecută. Senzațiile, care ieri erau simple semne informative pentru medic, astăzi, rememorate, erau percepute de omul înnebunit de ființa ei. Pielea ei - de mătase când era fierbinte, de catifea când s-a făcut rece - o aveam acum în degete, în creier, în inimă. La senzația teribilă contribuia și relativa ei urâțire. Ofilirea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
simte au semnificația unei emoții endogene asociate, uneori disproporționată, așa cum lucruri văzute în vis nu justifică spaima sau fericirea intensă care le însoțesc. Fragmente și ciorne se asociază ca să contureze un spațiu al inocenței, al autenticității unor senzații și imagini rememorate minuțios. Numai cine știe cât de greu e să scrii despre copilărie fără să cazi în melodramă, poetizare sau banalitate își poate da seama câtă poeticitate cuprinde volumul Simonei Popescu. Poeta nu comentează imagini, ci ajunge acolo cu toată ființa ei. E
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și mai citeam câte un vers, mai priveam cerul de vară, cu nori albi, fără contururi precise, dar cel mai des rămâneam cu ochii în gol, așteptând să-mi apară în memorie fragmente din visele de peste noapte, cioburi luminoase, brusc rememorate și apoi reintrate în uitare. Câteodată mă scotea din reveriile astea Savin, de care de obicei n-aveam nici un chef, ca să mă tragă iar în cine știe ce discuție filozoficoidă despre viața de după moarte, despre corpuri astrale, despre spiritul care părăsește trupul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
doar-cu-gândul despre copilăria-fericită?, când, pentru un bărbat bătrân, iese din discuție, din gramatică, din logică, din inimă: „despre”? Despre-apă, despre-foc; chiar despre-dor, de ce nu? Dar copilăria (fericită - mai este nevoie să adaug? Este!) nu se abordează cu „despre”; În copilăria „rememorată” intri (avansezi, retrogradezi te privește, În fapt Îi privește pe cei care freudizează totul, fiindcă pe Freud l-au conspectat adineauri și-și imaginează că-i dețin cheia); În copilăria-amintită pătrunzi ca firul de grâu coaja ogorului, dintr-o dată; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
anumite linii de continuitate între creațiile unor coregrafi care și-au marcat perioada, produce un câmp de informare, tatonare și reflectare a unei perioade foarte puțin asumate la nivelul cercetării serioase pe mai multe niveluri. Interviurile devin martorii unei etape rememorate activ de către cei care i-au trăit influențele puternic ideologizate. Spectacolele treceau prin filtrul cenzurii castrante, multe dintre ele nici nu apucau să fie văzute de public, coregrafii erau într-o continuă căutare de spații și de alternative care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cu o parte din suflet și inimă, cu o parte din memorie și tot cu o parte de imaginație. Mai ales memoria și imaginația cooperează la însăilarea imaginilor oferite. Iar conlucrarea lor atinge forme dintre cele mai bizare. Majoritatea scenelor rememorate capătă, fie din start, fie mai apoi ori, chiar, în final, o altă turnură, diferită de cea autentică. Noua “față” a acestor secvențe îmi este, câteodată, pe plac, fiindcă e cu mult îndulcită; alteori, transfigurarea originalului capătă culori mult mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
după peticul de cămașă pătat de sânge, pe care-l înghite pentru că n-are unde să-l ascundă. A omorât pe cineva? Cine a murit și de ce? E amnezic omul ori ascunde ceva? Ce e cu montajul isteric de imagini rememorate care nu se limpezesc decât cu timpul? La sfârșitul acestei nopți angoasante și eroul, și noi vom afla întreg adevărul. Iar rezultatul răsucește filmul și-l rearanjează. Acum, fiecare element capătă un sens. Filmul lui Giuseppe Tornatore, Una pura formalità
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
zgomotele gradate ale avioanelor care erau numite Stukas din cauză că, de sus de tot deasupra câmpului de luptă, ele se prăvăleau lateral și, zburând în picaj, își lansau bombele în ultima clipă asupra țintelor - prinde contur întrebarea: de ce oare mai trebuie rememorată copilăria cu sfârșitul ei atât de ferm datat, de vreme ce tot ceea ce mi s-a întâmplat, de la primul și apoi de la al doilea rând de dinți, cu începutul școlii cu tot, cu jocul ei de bile și cu genunchii zdreliți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și veți găsi toate răspunsurile acolo și În voi. Sâmbătă vă vom oferi fiecăruia dintre voi informații privind esența voastră și informații privind cartea. Vor mai fi cărți pe care le vom transmite, dar până atunci, informația primită este suficientă. Rememorați comunicările Noastre, ascultați-le și veți vedea și veți ști ce răspunsuri se află În ele. Iar dacă ați uitat răspunsul urmărind Întrebările, acesta se traduce prin două cuvinte: legea iubirii, și v-ați rezolvat toate problemele. Visele și coșmarurile
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
unește, paradoxal, moderația și inflamarea eroică. Și tot din acest timp edenic al primelor lecturi vine și figura teribilă, cu aer de expresionism german, a maleficului Krapulax, asistat de tovarășul său pocit și nu mai puțin infernal. În câteva ocazii, rememorate ca atare în numerele de colecție hors-série, Pif și Hercule dau piept cu această forță a răului, împiedicată, de fiecare dată, să-și ducă până la capăt planurile de dominare a lumii. În acest punct, confruntarea dintre cei doi eroi este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
așa mulți bărbați mureau În timpul orgasmului, nu prea se vorbea despre asta. Dar el, atunci, nu ar fi fost bărbat, ci altceva, o ființă fără rațiune, și ce plăcere ar fi fost aceea dacă nu ar fi putut fi memorată, rememorată, pentru a fi retrăită, post, În imaginație, cu anume rafinament, În detaliu, delirant? Thomas nu alergase nebun după fuste și, mai ales, nu se străduise să sucească mintea femeilor; el culesese, cîmpia era plină, dealurile. Floră spontană; culturile, tot mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-se spre casa cea neagră, își întoarse privirea de la fumul care se ridica, se așeză, pe singurul scaun din mijlocul mizeriei și mucegaiului, unde rămase complet nemișcată și începu să cânte un vechi imn axona, pe jumătate uitat, pe jumătate rememorat, un imn închinat morții. — Dumnezeule! exclamă Nicholas Deggle. Virgil Jones se întoarse încet către el. — Tulpina, zise Deggle. A dispărut. Pur și simplu. începu să caute disperat prin cocioaba mică și dărăpănată. Virgil se ridică din balansoar și ieși. — Bravo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-mi dea putere să mă îndrept spre Dixon’s. Când aproape ajunsesem să trec pe lângă - cum să-i zic? Supermarket sună prea plăcut și cotidian pentru un loc care încă-mi face inima să bată mai tare din pricina anxietății rememorate. În orice caz, cu cât mă apropiam, cu atât mă simțeam mai curajoasă și, fără nici o intenție de a intra (asta ar fi deja prea mult, chiar și pentru sinele meu reconstruit), m-am oprit afară. M-am torturat singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]