60 matches
-
interdependențe economice și politice aduse de globalizare, majoritatea statelor văd În securitate Încă o problemă, legată mai ales de capacități militare și strategice. Chestiunea terorismului nu a făcut decât să complice mediul de securitate actual și să faciliteze o anumită remilitarizare a securității, chiar dacă nu neapărat În stil tradițional 1. Este de remarcat totuși că nu toate statele reacționează la fel și există o separație Între cele care reacționează prin Întărirea capacităților militare sau exercitarea lor - de exemplu, SUA - și țările
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Security Center, 2005; Rassmussen, 2006; ONU: Consiliul de Securitate, 2006). Recent Însă, Abbot et al. (2006) a sugerat faptul că proliferarea terorismului depinde de modul de raportare la alte probleme de securitate ca, de pildă, schimbarea climaterică, competiția pentru resurse, remilitarizarea la scară globală și adâncirea diferențelor Între regiunile bogate și sărace ale lumii. Atâta timp cât nu se poate răspunde În mod eficient la aceste amenințări, actualul sistem internațional de securitate ar fi sortit eșecului. De aceea, terorismul va continua să se
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de dezarmare, ca cea de la Geneva din anii 1933-34, n-au folosit la nimic. Cînd Italia a invadat Etiopia în 1935, Liga Națiunilor nu s-a dovedit capabilă să asigure securitatea nici măcar pentru cel mai vechi membru african al ei. Remilitarizarea zonei renane și a politicii europene, exemplificată de războiul civil din Spania în 1936, nu a fost nici împiedicată, nici n-a stîrnit vreo contra-reacție a comunității internaționale. Sistemul s-a prăbușit în întregime cînd Germania nazistă a obținut prin
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
războiul civil spaniol din vara anului 1936. Pericolele externe. De aceea, creșterea tragică a problemelor externe este motivul fundamental al eșecului Frontului popular. În martie 1936, în preajma alegerilor, guvernul radical condus de Albert Sarraut renunțase la orice intervenție cu ocazia remilitarizării Renaniei de către Hitler, la 7 martie. Reticențele Angliei, absența unei forțe de intervenție militară, precum și opinia publică explică această atitudine. Léon Blum este convins de necesitatea accelerării reînarmării, fapt care agravează dificultățile economice și îl pun în opoziție cu pacifiștii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1926 Roma condamnă Acțiunea franceză 1928 25 iunie Stabilizarea francului 1929 Planul Young 24 oct. "Joia neagră" în Statele Unite. Debutul marii crize economice 1931 Expoziție colonială 1933 Venirea lui Hitler la putere 1934 6 februarie Mișcări antiparlamentare la Paris 1936 Remilitarizarea Renaniei Reunificarea CGT CGTU Războiul din Spania Alegerea Frontului Popular Guvernul Léon Blum Acordurile Matignon 1937 Picasso: Guernica Anschluss-ul Austriei la Germania 1938 Guvernul Daladier Fiziunea nucleului de uraniu 235 de către germani 29-30 sept. Acordurile de la München 1939 29 iulie
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
delegații Republicii Populare Române ce au vizitat Uniunea Sovietică în cadrul lunii prieteniei Româno-Sovietice ce a avut loc la Iași, au fost puși și o parte din ostași, precum și la conferința: „Lupta Uniunii Sovietice în fruntea popoarelor dornice de pace, împotriva remilitarizării germane”. După ce ostașii s-au reîntors de la conferință, ambele fiind urmate de un festival, ostașii și-au povestit unul altuia ceea ce a înțeles (sic!) și la festival și la conferința la care au fost. Munca de educație și de creștere
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
soluție decât găsirea unei metode pentru a Înarma Germania, menținând-o Însă sub controlul ferm al Aliaților. Cel mai tare s-au opus francezii: când se alăturaseră NATO, cu siguranță nu se așteptau ca organizația să devină o umbrelă pentru remilitarizarea Germaniei. Franța a reușit să amâne acest moment până În 1954. Dar cu câtva timp Înainte, politica franceză suferise deja o transformare semnificativă, care făcea ca Parisul să accepte cu relativă seninătate reconstrucția parțială a Germaniei. Frustrată de noua sa condiție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Marea Britanie pe tema reînarmării Germaniei, francezii s-au opus vehement. Cele mai negre bănuieli despre NATO păreau să li se confirme: Pactul nu era un ferm angajament american de a apăra flancul estic al Franței, ci o stratagemă pentru remilitarizarea Germaniei. Chiar și nemții erau reticenți, deși din alte motive. Konrad Adenauer a Înțeles perfect oportunitatea creată de noile circumstanțe: În loc să profite de ocazia reînarmării, RFG s-a abținut. În schimbul contribuției germane la apărarea Occidentului, Bonnul a cerut recunoașterea internațională
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu o „reconsiderare usturătoare” a politicii americane În cazul unui eșec al CEA. Dar, deși Planul Pleven venea din partea unui prim-ministru francez, reacția publică a demonstrat că francezii nu tolerau sub nici o formă reînarmarea Germaniei. Mai mult, propunerile de remilitarizare și ideea unei armate europene picau cât se poate de prost: armata franceză era În acel moment Învinsă și umilită În Vietnam, iar noul prim-ministru francez, Pierre Mendès-France, a socotit (pe bună dreptate) că fragilul guvern de alianță ar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1953, la cinci luni de la moartea lui Stalin; Convenția de la Panmunjon consacra divizarea Coreii de-a lungul paralelei 380 iar cele două țări erau separate de o zonă demilitarizată de 4 km; războiul din Coreea a condus la decizia de remilitarizare a RFG; o În 1975, reprezentanții a 35 de state (S.U.A., Canada și statele europene) au participat la Helsinki, la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (C.S.C.E.), unde au semnat un Act Final prin care se recunoșteau granițele existente
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]