130 matches
-
după caz, În procesul reconversiilor profesionale ale foștilor membri ai școlilor de partid după 1989. Istorii de partid și de stat. Dintre științele sociale, istoria a fost probabil cea mai marcată de efectele schimbărilor politice intervenite În 1989: revizuirile istorice, renegarea unor istorici, excluderea unora dintre foștii „istorici de partid”, constrânși la strategii defensive, apariția unor istorii alternative la vechile istorii oficiale (de partid și de stat) arată gradul de politizare a științei istorice. Dezvoltarea istoriilor comparative Între „cele două totalitarisme
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a început munca mea la Firma Porsche, ajutat de un om cu care aveam întâmplător rădăcini comune. Dar poate că nu a fost chiar întâmplător... După un timp, însă, am renunțat la eforturile mele de integrare, la ascunderea sau chiar renegarea trecutului meu (spuneam inițial că provin din Siebenbürgen, nu din România). Oamenii din jur se făceau adesea că nu înțeleg ce spun eu, dar am observat că atunci când aveam bani și le arătam acești bani, toată lumea mă înțelegea fără probleme
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
drept cere lumea o rezervă demnă de la studenții de douăzeci de ani, când pilda unui profesor de cincizeci de ani era așa de puțin onorabilă? Puțină consecvență în aprecierea anumitor fapte nu poate strica nici chiar celor mai cinici „democrați”. Renegarea neașteptată a credințelor naționaliste de către Iorga m-a zguduit sufletește așa cum numai moartea fratelui meu, cu un an înainte și apoi aceea așa de timpurie și de neașteptată a lui Vasile Pârvan, peste câțiva ani, m-au putut zgudui în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
lui Panait Cerna, Lucian Predescu (Marea Neagră în poezia noastră populară,1929). Apare și o prescurtată versiune a Țiganiadei lui Ion Budai Deleanu, scrisă în 1928 de M. Pricopie. Se publică folclor dobrogean, studii despre poetul latin Ovidiu: Carol Blum, Cauzele renegării poetului roman P. Ovidius Naso la Tomis (1928), Șt. Bezdechi, Din elegiile lui P. Ovidiu Naso (Epitaful lui Ovidiu, Dor de țară, Atacurile barbarilor, Originea numelui Tomis, Iarna la Tomis ș.a.), Gr. Sălceanu traduce din Baudelaire (Omul și moartea), din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
social corespunzător În rândurile firavei elite naționale Își Îndreptau privirile spre domnișoare sau cavaleri de altă limbă maternă. De cele mai multe ori, În aceste cazuri nu era vorba de o tendință deliberată de asimilare În rândurile unei alte etnii. Nici de „renegare” din partea tinerilor români care intrau În relații de rudenie cu o familie maghiară sau germană, nici de „deznaționalizare” din partea familiilor respective, cu toate că ideologii și politicienii epocii, fie ei români sau maghiari, speculau adeseori pe tema „pericolului” sau a „necesității” asimilării
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
marea aristocrație, tradiționalistă și parazitară, le putea avea În ochii revoluționarilor pașoptiști. El era ilustrativ și pentru această dublă condiție etno-culturală a nobilimii hațegane, În parte calvinizată și catolicizată, În parte fidelă totuși vechilor sale tradiții și obiceiuri, acuzată de renegare și deznaționalizare și dintr-o parte, și din cealaltă, adeseori bilingvă și biculturală - așa cum este atât de bine simbolizată În roman de dubla identitate a baronului Hátszegi. În acest cadru, animat de acțiunile spectaculoase și malefice ale lui Față Neagră
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
convinge că nu are nimic cu fosta lui patrie”), azvârlite cu o anume amărăciune, căci, declară Șeicaru, „Nu ne este, desigur, indiferentă atitudinea unui român care, izbutind să-și creeze un prestigiu literar, să obțină audiența elitei intelectuale franceze, accentuează renegarea prin insulte aduse neamului căruia, fatalitate biologică, aparține totuși”, De „cazurile” vieții literare se ocupă în paginile revistei și St. Georgescu Olenin. Sosirea în Franța, după extraordinara carieră literară românească, a lui Petru Dumitriu (Păstârnacul reperist, 186/1960) sau apariția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286456_a_287785]
-
terapii” se bazează pe schimbul emoțional între pacient și terapeut, sau între pacienții înșiși, în cadrul terapiilor de grup, totul cu o puternică insistență asupra nocivității izolării. Potrivit lui Janov (1970/1975), interpretarea rațională nu-l va vindeca pe pacient. „Boala înseamnă renegarea sentimentelor, iar remediul este trăirea lor.” Janov mai afirmă că „nu există apărare sănătoasă” și că apărările trebuie deci să fie demontate treptat. Cât despre nevroză, ea s-ar datora, în opinia sa, unui clivaj între individ și propriile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de represaliile comuniștilor, Petrașcu a dat un răspuns care a rămas celebru: „Dar pe Dl. Maniu cine îl apără?...” .....în Zarca au fost concentrați toți acei legionari care refuzaseră să se încadreze în procesul „reeducării”, al cărui punct culminant era renegarea vechilor credințe și idealuri. Petrașcu a rezistat vreme îndelungată regimului criminal ce i se aplica pentru a-i smulge abdicarea, regim care era în așa fel combinat încât nu lăsa altă ieșire victimelor decât capitularea morală sau pieirea sigură. Petrașcu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
editarea la nivel național a scrierilor lui Antonio Gramsci. De-a lungul timpului a publicat mai multe studii și cercetări dedicate personalității și gândirii politice a teoreticianului sard. Dintre acestea amintim volumul colectiv intitulat sugestiv: "Cercetări asupra Caietelor dispărute, renunțări, renegări, trădări: legende sau adevăruri" la Accademia University press în anul 2014. Demersul autorilor a fost acela de a face lumină în multitudinea de bârfe de tip jurnalistic și abordări pseudoștiințifice ce privesc viața lui Gramsci. Cartea de autor intitulată "Gramsciana
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
cîteva săptămîni am fost desemnat să fiu candidat la Consiliul Republicii, apoi am fost ales în Comitetul Național și în Comisia executivă, cea mai înaltă instanță a mișcării. Pentru mine, viața publică avea să continue fără să-mi impună nici o renegare. MRP primea un om al cărui trecut în rezistență îl făcea simpatic. Prezența mea în rîndurile lui demonstra că putea fi altceva decît un partid confesional (...). Un anticlerical prin tradiție ar fi șocat, fără îndoială, să se afle în sînul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
publicului, spaniolul se reîntâlnește cu legiuni de prieteni ai unei tinereți de o boemie legendară. Refuză însă să-l vadă pe Lotar. Fiul lui Arghezi se face vinovat de un păcat mortal - realizase câteva fotografii și scurt-metraje pentru Planul Marshall. Renegarea lui Lotar de către Buñuel îl trimite pe Revel cu ani în urmă, când, ambasadorul sovietic în Mexic - țară unde Revel lucra la Institutul Francez - îi expediază o copie a documentarului Căderea Berlinului. Faimosul trio Buñuel-Custodio-Revel se cufundă în scaunele intimei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
scenă invizibilă unde jucăm un rol în fața noastră înșine. Blestemul moralistului este de a nu putea crede în nici un fel de „noblețe a sufletului“, căci a crede în ea și a-i admite existența ar echivala pentru el cu o renegare, cu o entorsă provocată „sistemului“ sau parcă și propriului său amar. Un sentiment lipsit de falsitate, o generozitate mai presus de orice suspiciune, asemenea lucruri moralistul nu este pregătit să le conceapă, el respectă prea mult evidența, evidența lui, pentru
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care prea des și prea repede se schimbau ca să poată lăsa urme de cultură și să lase influențe durabile în fibra băștinașilor de milenii. Și mai exista o clasă de boieri răzeși nu prea bogată și nici prea înclinată spre renegarea propriului neam pentru slujbe mai înalte, care cu vremea s-a contopit prin muncă, suferință și ideal cu frații lor iobagi. Aceste circumstanțe, la care trebuie adăugat și faptul că localnicii n-au văzut niciodată cu ochi buni așezarea în mijlocul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
va spune, „proștii aceia” erau „altfel” și apoi Spiritul Sfânt le-a infuzat energia și geniul credinței! Da, e adevărat, dar Înainte de pogorârea Spiritului Sfânt, ei erau, rând pe rând și cu nu puține ezitări, șui „trădători” - vezi Iuda sau renegarea vehementă a lui Petru În „Noaptea Patimilor” - identici cu milioanele de „oameni simpli” ai tuturor timpurilor și continentelor. Cu atât mai formidabil acest „talent” ieșit din comun al lui Iisus de a-și „ilustra” ideile prin pilde și, În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Bobo. Bobo nu voise să stea în casa bunicilor și nici nu avea de gând s-o vadă pe doamna Scarlat. Nici ea nu-și expri mase dorința de a l vedea. Eduard asistase tăcut și placid la această nouă renegare de ambele părți. Ce-l interesa pe el, în fond, ce sentimente nutreau Bobo și doamna Scarlat unul față de celălalt? Petrecu toată ziua la hotel, cu gașca, jucând table și cărți, ronțăind alune și încărcându-și bateriile cu multă bere
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
al ei"25, o cauză pe care o putem operaționaliza prin purificarea acelei culturi de reziduurile retorice care au fost folositoare cândva. Revenind la presupoziția neutralității, exemplare sunt cateva pagini din Contingenta, ironie și solidaritate, pagini în care anunța "aceasta renegare a neutralității filosofice în interesul liberalismului politic"26. Presupoziția neutralității este fundamentală pentru activitatea de argumentare cu validitate absolută a metafizicianului, deoarece, de fiecare data cand ajungea într-un impas, acesta ieșea din încurcătură prin crearea unui teren neutru, de la
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
în primul rând omul din spatele scriitorului, cu ideile de ordin sociologic - umanitar profesate de acest fanatic al dreptății. Cariera lui literară antumă n-a durat decât un deceniu. Iar posteritatea literară imediată a fost repede estompată de furtunoase dezbateri și renegări pe marginea inaderenței lui la realitățile sovietice, percepută ca o trădare a convingerilor sale de stânga. Nu vom ignora faptul că în subtextul articolului lui Petre Pandrea se poate ascunde o motivație strict intimă a intelectualului de stânga nemulțumit de
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
arlechinul speriat de moarte". Antrenarea pentru răbdare, repetițiile pentru ultimul rol, magistral, fiindcă neîngăduitor de retușuri, sînt antidoturile unei frici care nu-și află deznodămînt. Asta vrea să fie Lecția de opium, o divulgare a artificiului unei realități artificiale, o renegare a himerelor stimulate să poftească în spațiul strîmt al unei singurătăți post-ludum, o învățare, duioasă facere de curaj, cu plecarea: "Emil, fumătorule sălbatec, tăcut/ Spune adio tărîmului acestuia." Care dintre fețele lui Emil va spune, de fapt, adio, care obraz
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
că ar fi încercat să-și fabrice altă biografie sau să-și ascundă ascendența. Tismăneanu și-a luat public distanță de ideologia în care au crezut rudele sale, dar, spre meritul său, n-a amestecat distanțarea ideologică, precis formulată, cu renegarea relațiilor sale de familie. Asta ar fi însemnat, de fapt, o încercare de a-și oculta trecutul. Or, și în perioada în care comunismul era atotputernic în România și după 1990, Vladimir Tismăneanu a avut aceeași atitudine față de trecutul său
Atacuri nedrepte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10629_a_11954]
-
din disperare și să capete o stare de spirit pe care mulți cercetători au considerat- o drept vizionară. Nici mai mult nici mai puțin, Bloy se considera pe sine martorul chemat să aducă mărturia credinței creștine într-o lume de renegare spirituală. Chiar dacă îi putem pune convingerea pe seama unei exaltări tardive, cuvintele cu care descrie secolul XX nu au cum să nu atragă atenția. Iată cum anticipa Bloy în 1902 (!) secolul celor două războaie mondiale: „Trăim preludiul unei drame nemaiauzite, ceva
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4111_a_5436]
-
a ajunge la următorul deznodămînt: „nici o clipă/ nu m-a privit în față/ iar la intersecții/ își făcea cruci mărunte/ după vreo șapte ceasuri/ am întrebat-o/ cu jumătate de gură/ încotro merge” ( Îmi părea săracă). Deromantizarea se împlinește prin renegarea propriului eu sensibil: „inima mea e-o ciocănitoare flămîndă// îi înțeleg pe cei care vor s-o ușuie/ pe cei care-i aruncă/ din pungi sau de prin buzunare” (Vreascuri). Însăși moartea n-are parte decît de o imagine obosită
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
topoii poeziei generației sînt de găsit în poemele europei: micile traume ale copilăriei, conviețuirea chinuită cu realitatea, sila de real, mizerabilismul cotidianului, sexualitatea alienantă, tendințele suicidale și incestuoase, solitudinea urbană, revolta socială & religioasă (un accent distinct: conflictul religios de cult), renegarea patriei ș.a. Fie poetei i-au luat-o alții înainte, fie nu își delimitează prea clar culoarul pe care să concureze. Senzația e, oricum, de déjŕ-lu și, atunci, versurile riscă fanarea. Pentru că, în acest volum, Elena Vlădăreanu are cîte ceva
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
care-i convoacă la acțiune comună anticomunistă (Sartre, Simone De Beauvoir, Camus, Koestler) sunt ezitanți. În afară de Koestler, vor evolua spre stânga și spre cea extremă, ca Sartre, care se va ploconi în fața Uniunii Sovietice. Ușa deschisă de rebelul Malraux prin renegarea comunismului rămâne și azi în continuare deschisă. În al doilea studiu important care mi-a reținut atenția în cartea lui S. Damian este acela intitulat Spărgătorul și complicele sau, mai exact, despre colaborarea, putem spune epocală, dintre Soljenițîn și Tvardovski
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
larg, de militarizarea lor etc. în mod excepțional, romanul acesta al lui Capek propune, în secțiuni succesive, delirul utopiei construite pe potențe necunoscute, urmată de spaima de această himeră care impune căutarea soluției de a se debarasa de ea prin renegare. Alegoria politică poate ține de istoria momentului, dar și de cea imediat următoare, întrucâtva anticipată. Discursul romanului a mult mai general. E și anamneză și anticipație. Autorul plusează mereu ostentativ și atunci când discută în exces ironic despre viața sexuală a
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]