565 matches
-
în ale anatomiei, bivolarul ăsta care zicea că mă poate omorî îmi fixase partea stângă unde știe toată lumea că se află stomacul, nu ficatul. Și într-adevăr simțeam ceva, nu o căldură, simțeam că-mi ghiorăie mațele, pentru că mâncasem la repezeală în ziua aia. Și drama era că mașina nu mai venea, afurisenia, și ăla mă toca la cap. După care a venit argumentul suprem al bivolarului. Bă, tu știi ce sculă am io acum? Că înainte să mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Tu ești femeie, mămică, nu poți să înțelegi bărbații. Cu tăticu' m-aș fi înțeles! Discuția aceea cu Răducu o răscoli din nou pe Simona. Nu se mai putu abține, nerăbdarea intrase din nou în casa ei. Se îmbrăcă la repezeală cu ce găsi în cale și așa, cu toate bateriile încărcate, alergă la telefoane. Îl luă și pe Răducu cu ea, decisă să-i ceară lui Teo să se hotărască o dată. Trebuie să o părăsească pe spălăcita aia de nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acum, un simplu telefon să o stingă. Cum puse doctorul mâna pe receptor, Doina părăsi încăperea. La încheierea convorbirii, când voi să-i explice ceea ce discutase, soția lui cu fata de mână, plecaseră de acasă. Se îmbrăcă și el la repezeală și se duse la spital, deși nu era de gardă. Motivă asistentei șefe că are de lucrat la o conferință și că s-ar putea să-l prindă noaptea în cabinet. Când Doina se întoarse acasă, totul i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să facă abuz de îngăduința lor, a traficanților, aceasta fiind unica și principala lor condiție. Desigur, tânărul, neavând deloc de ales, acceptă negreșit și zâmbitor. - Abuz? Ce fel de abuz? Departe de mine gândul acesta, domnilor!, și spunând acestea la repezeală, plecă de acolo degajat și fericit, vădind multă relaxare și libertate în mișcări, de parcă s-ar fi debarasat atunci, pe loc, de o povară de pe umeri. „Într-adevăr, ce oameni de inimă, niște traficanți de toată isprava sunt!, mai murmură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vânătoare a lui J.J Rousseau îl determină pe Kant să-l considere pe autorul acestei inedite metodologii un Newton al teoriei politice. 16 noiembrie 2009 Sunt de zece zile în Sydney. În primele zile am fost plimbată la mare repezeală prin toate punctele "turistice": muzeul australian, muzeul de artă, catedrala Sfânta Maria... Una din comunitățile românești din Sydney și-a mobilizat pensionarii cu misiunea precisă de a mă distra, ocazie grozavă de a se distra pe ei înșiși. Pensionarii din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o scroafă, m-aș fi măritat de milioane de ori după zbuciumul pe care îl auzeam în trupul meu, numai că nu găsisem un prăpădit care să fie în stare să-mi domolească acest zbucium, toți te călăreau la mare repezeală, apoi se scuturau ca niște cocoși împintenați, să nu rămână vreo urmă de praf din ființa ta pe ei". Doamne, mă gândesc în sinea mea, femeia asta chiar că are un suflet rănit. Mă uit printre degete la soarele australian
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oamenii deveniseră irespirabili. Se uita la ei și îi vedea cât sunt de urâți. S-a scurs toată vlaga din ei, se mișcau ca niște găini bete, mișunau de colo-colo fără rost. Se grăbea spre casă, acolo închidea ușa cu repezeală, să nu pătrundă acest abur dement care îți istovește sufletul. De multe ori s-a gândit că ar fi mai bine la pușcărie, cel puțin acolo nu trebuie să te mai gândești chiar la nimic, alții hotărăsc pentru tine când
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o încăpere, și totuși cu greu a adormit, zgribulindu-se în imensele falduri ale plăpumii de puf. Și aceasta mirosea cumva a stătut, deși învelitoarea era dintr-un damasc gros, apretată ca o foaie de tablă. S-a îmbrăcat la repezeală, s-a uitat în oglinda pișcată de rugină și nu i-a plăcut chipul de acolo, dar își zicea că și-l "reșapează" în cele zece zile de vacanță. Era trimisă de partidul comunist să facă rapoarte despre campania agricolă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fuseseră purtați de pegași nestruniți pe meleagurile unor gânduri nedeslușite, dimineața, se despărțiră de un pat în care visele nu-și făcuseră culcuș și liniștea nu venise ca o pasăre așteptată la cuibul ei. Soții luară un mic dejun la repezeală și ieșiră cu grijă pe ușa din spate, chipurile să nu-i trezească pe băieți. Dimineața de iulie râdea promițătoare peste urbe. În pașii lor se tăinuiau întrebări ce păreau a fi puse într-un seif de la care nu aveau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
am... dar nu putu să articuleze alte vorbe. Mama Olgăi i se adresă fiicei sale: - Adă-i un pahar cu apă, repede, nu vezi că e gata să și dea duhul!?... Ina puse paharul cu apă la gură, sorbi la repezeală câteva înghițituri, apoi, reculeasă, continuă: - Am reușit! Ai mei au fost de acord, îți dai seama, Olga, au fost de acord! Vom fi colege și la postliceală... Cât mă bucur! Cât mă bucur! Se îmbrățișară, se sărutară. Mama Olgăi privea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
el să clipească, ca să fie sigur că făcuse o faptă bună pentru cei care nu pot decât să asculte. SOARELE RĂSARE DIN TELEVIZOR Mai întâi intră plutonul de execuție și Sebi înlemni: o bucată de zid dată cu var la repezeală peste stropii de sânge uscați cam la nivelul ochilor, parcela de iarbă și buruieni îndoite și pline de salivă, pământ gălbui cu urme zimțate de bocanci. Nimeni nu părea pregătit să-i vadă pe toți cei doisprezece soldați cum pășesc
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ieșită de sub control, mâinile sale porniseră deja acțiunea. Începu să răsfoiască febril acest caiet în care nu era imposibil să găsească și lucruri secrete. Desluși însemnări lapidare ale Inei, datând încă de pe timpul școlarității. Cântărindu-l în mână, foiletând la repezeală paginile scrise, nu se putu abține să nu exclame: Măi să fie! soția mea a scris aici un adevărat roman. Curiozitatea de a-l lectura îi alungă total dorința de somn, de odihnă. Citi la întâmplare mai multe însemnări: unele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Omul nostru avea deci o întâlnire. Curând, ajunse în fața unei bisericuțe. Intră pe portiță și căută din priviri pe cineva. La ora aceea matinală doar câteva bătrâne tăifăsuiau, aprinzând lumânări, majoritar în secțiunea destinată pentru răposați. Petrică își făcu la repezeală câteva cruci, cu ochii iscodind în dreapta și-n stânga. Până la urmă, îl găsi pe cel căutat, un bărbat nebărbierit, cu o față osoasă și sprâncene stufoase, în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică!" " Hai, să trăiești, Petrică!", se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi fredonând: mi-e frică, mi-e frică, să dorm singurică. A dreacu' babă, numa' la cărniță tînără poftește 'mneaei! Ia mai bine să fiu io atent, că apa-i mică și pietrele lunecoase", își zise Relu precaut. Adoptă la repezeală un zâmbet cât mai simpatic, dar făcu plin de respect: "Aaa! Nu-i niciun compliment. E puru' adevăr. Mai rar o doamnă ca dumneavoastră!". "Hai, măăă...", făcu ea mai ceva ca o porumbiță. Domnul Ciucurel se cam blocase și căuta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fie piatra, fie cărămida, etc. Elementele de decor erau însă rezemate de așa natură că, pătrunzând printre ele cu mare atenție, ajungeai la o firidă, adică la o fostă ușă, acum un simplu spațiu confecționat din placaj și prins, la repezeală, în piroane. Valy dă la o parte placajul-firidă și mă cheamă în încăperea cu aer mai mult decât stătut, cu plafonul afumat și așa de jos încât, dacă ai fi vrut să stai drepți, n-ai fi putut, același tavan
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ajungeai nu în fosă, ci la ușa ce dădea în tunel, îi veni în minte că Valy îi arătase o firidă în zid, umplută numai pe jumătate cu cărămizi umede, suprapuse una peste alta, nezidite și cealaltă jumătate mascată la repezeală cu un panou de scânduri putrede. Fără să-l întrebe, Valy îi mărturisise că, deschizând cu greu ușapanou, într-o zi pătrunsese acolo în tunelul care, zice-se ar conduce spre cimitirul subteran și se izbise de o movilă de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Unu cu unu face doi. Decât mare și prost, mai bine mic și... puncte, puncte... Chiar așa râde Titi satisfăcut Că bine zici. Decât mare și prost, mai bine mic și prost, băi mămicule. Verde de mânie, Esesistu', negăsind la repezeală o replică pe măsură, cu bărbia tremurândă și împroșcând cu salivă în toate părțile, face: Exact. Mic cu aia mare, bă! Hă, hă, hă! La râsul lui forțat, în neconcordanță cu aspectul de fiară al mutrei, cei din jur, așa-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dreptul uimitoare. PÎnă să o ajungă, ea intră Într-un mic magazin de Îmbrăcăminte second hand. Mai precis, se ascunse, presimțind poate ceva neplăcut sau periculos În insistența lui, se băgă printre mormanele de haine la kilogram și probă la repezeală rochii care, după ce că nu i se potriveau deloc, mai și miroseau nu știu cum. De altfel, după ce probase o bluză roșie cu decolteu, Începu să o mănînce pielea. Pragul Înalt al magazinului, pînă la care de pe trotuar urcau două trepte, nu-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deoparte, ca să nu complice și mai tare situația, se gîndește. înainte de a trece la acțiuni concrete trebuia să se mai gîndească, să pună totul în balanță încă o dată, ca orice ființă rațională. Nu i-au plăcut niciodată lucrurile făcute la repezeală. Deschidea ușa dulăpiorului în care ținea cutiuțele cu ceaiuri, se ridica pe vîrfuri, alegea una, o desfăcea și o ducea la nas. Extrăgea un plic și îl scufunda în apa care începea să fiarbă. În aceeași clipă, un miros suav
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de tot, zise Sena simțind cum îl apucă amețeala. Știi ce-au îngropat adineaori niște nenorociți de soldați în locul cadavrelor celor doi? se auzi din nou glasul lui Dendé puțin mai calm. Niște foi de cort făcute sul, legate la repezeală cu niște cordeline. Am văzut o cu ochii mei. — îți bați joc de mine? încercă să-i răspundă Sena pe un ton grav, sperînd că totul nu-i decît o glumă. Aș vrea eu, îi răspunse Dendé privind atent în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar spune scriitorul Tudor Țopa, blocuri În stiluri hibride, fără nici o legătură cu bunul simț și gustul arhitectonic, iar clădirile de sticlă s-au Înălțat cu nemiluita, disproporționate și Împopoționate cu lumini de baluri, pe terenuri libere, unele luate la repezeală cu japca, pe cine știe ce bani spălați. Micul Paris, cum a fost numit Într-un interbelic Înfloritor, a devenit o capitală prăfuită, murdară, În care se Înjură la tot pasul vârtos, În care ești agresat de cele mai multe ori din senin, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe Manetti, spunându-i că, de fapt, dacă mă gândesc mai bine, mă Întâlnisem cu Dora la cinema. — De fapt, chiar săptămâna trecută. La Apollo, i-am explicat. Lucrez acolo ca operator, cu jumătate de normă. Stingându-mi țigara la repezeală, ca și cum eram pe punctul de a divulga un secret, am adăugat că fusese prima oară când ne Întâlneam după mai multe luni. Abia o recunoscusem pe Dora. Poate de asta uitasem să-i spun lui Wickert. Era tunsă neobișnuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
foarte drăguț. Cine este? am Întrebat. —Este În oraș doar pentru câteva ore, așa că ar trebui să fug. Ne vedem mai târziu, iubito și Îmi pare rău pentru seara asta, spuse Hunter, plecând În grabă. Totul se petrecuse foarte la repezeală, mă gândeam mai târziu, În timp ce Îmi mâncam singură În fața televizorului mâncarea japoneză. De obicei, eu o consider pe Barbara Walters teribil de convingătoare când o privești. Alegerile ei sunt atât de bizare (mai țineți minte anul În care Karl Rove
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Domnul J.L.B. Matekoni ridică privirea. — Aaa, exclamă el. Am venit cu niște copii. Trebuie să ia și ei masa. — E mâncare destulă, răspunse ea. Am făcut o tocană pe cinste. Așteptă câteva minute până să intre în sufragerie, terminând la repezeală piureul din cartofii care se prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de bucătărie, îl găsi pe domnul J.L.B. Matekoni așezat pe scaunul lui. De partea cealaltă a camerei, privind pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai facă în Medgidia, să se distreze cu tătărușcile? N-ar fi fost de lepădat, dar auzise cîteva lucruri de-a dreptul înspăimîntătoare despre anumite beteșuguri asiatice de care nu mai scapi toată viața, așa că... Și-a strîns lucrurile la repezeală, într-un fel îi părea rău că pleacă, Mehmet Ali i-ar fi spus tot felul de povești cu Cocoș ăla și, cine știe, mai tîrziu le-ar fi găsit prin gazete ca mare senzație și s-ar fi distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]