568 matches
-
să bată cu pumnul: - Dați-mi drumul! Vreau să vorbesc cu împăratul! Soldații se uitau întrebător la căpitanul Foc-Nestins. Acesta, speriat, ordonă: - Stânga-mprejur! Înainte marș! O luă și el în pas alergător spre ușă, pe care o deschise la repezeală. Se opri direct în sala tronului. Când văzu Soare-Împărat cum arată Foc-Nestins - mototolit, speriat, cu vânătăi la ochi, cu nasul umflat și cu buza spartă, sângerând - înțelese că viteazul lui a dat lupte grele cu străinii. - Ce s-a-ntâmplat
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1423080769.html [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
pe deasupra? ESCROCUL: Mai pu... mai pu... mai pu-pu... Înc-odată atâta. CUCU: Hai că ne-am înțeles (mai adaugă ceva bani). Dar mai repede că oamenii ăștia (arată spre sală) se grăbesc să știi. Escrocul deschide coletul din care formează la repezeală un fel de cabină improvizată cum sunt cele de probă din magazinele de confecții. Interiorul celor trei pereți și partea de jos, din catifea neagră. ESCROCUL: Ești ga...ga... Ești ga... ga... Ești pregătit? (Intră în cabină și începe să
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Coana_mare_se_marita_1_ion_untaru_1357194947.html [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
a fost trezit sau după aceea. Cei mari nu s-au grăbit să-i explice ce se întâmplă. Erau mai speriați decât el. A adormit din nou, de această dată într-un hol fără ferestre, pe o saltea trasă la repezeală din dormitor. A doua zi a văzut prăpădul și a aflat că Bică le bătuse casa cu pietre. Geamurile de la ferestre erau făcute țăndări. O echipă de cercetare a poliției făcea măsurători. Urme vizibile de piatră erau deasupra patului în
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1467902478.html [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
ascundă nula lor cultură, Ne scot pe clasici din literatură! Ei ne spun că Eminescu-i depășit. La Creangă, „amintirile” s-au sfârșit. Nici Sadoveanu nu mai este mare, Iar Topârceanu, nu e o valoare! Din manuale-s scoși la repezeală, Fără gândire, fără socoteală. Să-nvețe nu mai știu bieții copii, Ce mai e „modern”pentru a doua zi! Ei sunt „epigonii”, celui din înalt, Ce pentru noi „Luceafărul”...a creat. Iar din genunea vremilor apuse, El ne-a adus
DÂNŞII PENTRU CINE SCRIU? de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_zidaru_1403382430.html [Corola-blog/BlogPost/357256_a_358585]
-
un timp înoată către mal și se întind pe nisipul cald și primitor. Febra descrește, respirația își revine încet-încet la ritmul obișnuit. Rușine. Mândrie. Stăpâniți de sentimente ambivalente adorm în brațele iubirii. Dimineața treziți de primele raze, se scoală cu repezeală cuprinși de o anumită neliniște. Se despart fără vorbe. Nu există acel cuvânt care ar putea exprima sentimentele ivite. Cuvântul rămâne închis în ei. Femeia necunoscută dispare. Pescarul pregătește barca și iese să pescuiască într-un golf cu ape line
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_pescarului.html [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Reportaj > PASTORUL KEITH ȘI INDIENII NAVAJOS(II) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 179 din 28 iunie 2011 Toate Articolele Autorului “Pastore Keith, iar el adăugă la repezeală, “doar Keith, George, fără particula de complezență!”, moșmodesc un “hmm” care nu știu dacă la ei are particularitatea unei mici îndoieli sau rețineri, a unui semirefuz pe cale de-a fi acceptat, m-ar interesa lucrurile simple, de conviețuire și angajare
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Pastorul_keith_si_indienii_navajos_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
tabacului „Captain Black”, pereții singurii martori ai vieții noastre! Era imposibil să îmbrățișez atâtea amintiri și să le duc. Unde? Mai valabil pentru mine era să fug în Lume... Luasem hotărâri mari, pentru mine cruciale și presată de timp la repezeală răsfoiam acte, sute de hârtii printre care se rătăcise o legitimație, desprinsesem fotografia și-o strecurasem în mâneca jerseului trimițând-o direct în clandestinitate întrebându-mă odată cu gestul săvârșit de ce trebuia să o ascund și n-o pusesem deoparte ca
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1426253420.html [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
ramifică bogat, promițând în egală măsură proză și poezie, antologii și reportaje, biografii și exegeze. Țelul se adeverește rapid, fără urmă de „îmblânzire“ estivală, fără concesii făcute unor subiecte nespectaculoase, de vacanță. Diversitate maximă! Într-o dimineață oarecare, deschizând la repezeală calculatorul, m-am trezit citind fără oprire, cu nesaț, neobservând cum trec orele. Parafrazez expresia consacrată din lumea teatrului - „o dimineață pierdută“ - și îndrăznesc să-i inversez sensul: am avut o dimineață, bogată, un câștig de informație și inspirație, o
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1375236500.html [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
și m-a arătat cu privirea. Mă simțeam importantă, așa că nu am putut să tac și am completat și eu: -Da, tataie, cine te-a pus să verși în vin... Nu am avut timp să termin, deja tataie înhățase la repezeală papura de jos și vorbind singur, se îndrepta spre poartă, ducându-se la vie. Până seara mamaia a mai vândut câteva sticle. Mă țineam după ea și eram supărată că nimeni nu gusta din vin în fața noastră. Tataie părea tot
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
începu să turuie Lucreția cea veșnic iritată și pusă pe cârâială. - Umblu „de colo-colo”!... o îngână Clăpăugea. Am fost s-aduc niște iarbă la orătăniile astea, se justifică el, în timp ce aruncă peste gard, la păsări, brațul de iarbă smuls la repezeală, cu câteva momente mai devreme. De cum bălăriile atinseră pământul, vreo treizeci și cinci - patruzeci de găini se năpustiră asupra lor, de parcă n-ar fi mâncat nimic în ziua respectivă. - Ia uite-le ce mănâncă, sărăcuțele! exclamă Petre, zâmbind, mândru de fapta bună
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Tuica_lu_pasarila_liviu_gogu_1365338738.html [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
data aceasta nimeni nu-i răspunse. Apăsă cu mâna clanța. Ușa nefiind incuiată se deschise. Panait intră în prima odaie de unde venea un miros puternic de rom. Îl strigă pe căpitan, dar din nou nu primi nici un raspuns. Cercetă la repezeală și celelalte camere, dar nici urmă de căpitan sau motan. Ieși afară și se uită disperat în direcția farului. Observă ca ușa acestuia era deschisă. Se îndreptă cât putu de repede într-acolo și ajungând la baza scărilor strigă aproape
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
a fost întreținută de paradele învingătorilor organizate în toate orașele țării, aproape simultan cu venirea noilor proprietari și demararea unui amplu program de investiții care urma să aducă locuri de muncă și, evident, prosperitate. Pe sub arcurile de triumf făcute la repezeală din crengi și flori din flora spontană treceau cu mândrie batalioanele de femei care ținuseră piept, la propriu, tuturor inamicilor, dar și câteva plutoane ale gărzilor patriotice fiindcă un alt intendent inteligent găsise în depozite uniformele vechi de decenii ale
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1396715210.html [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
restul vieții la ei în America. Au vândut totul, până și preșul din fața ușii, e drept că au făcut și multă risipă și din banii obținuți și-au ajutat băiatul din țară să-și cumpere un mic apartament,apoi la repezeala și-au cumpărat și ei un apartament ca să aibă unde locui când vor veni în vizită în România. Ajunși în America, bătrânii au început o viață mai dependența de alții. La început, cum spuneau ei, le-a fost cumplit de
OCHIUL DRACULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 by http://confluente.ro/Banii_ochiul_dracului_ionel_cadar_1373124495.html [Corola-blog/BlogPost/365337_a_366666]
-
a întrebat-o Fane mirat. -Spală-te pe mâini și vezi-ți de ale tale! i-a răspuns mamaie grăbită să opărească și să jumule de pene frumusețea de cocoș. Nemulțumit, dar bine afumat de țuica pe care o băuse la repezeală, Fane a ieșit mai puțin vessel decât a intrat. -Mamaie, Fane a plecat supărat, i-am șoptit când acesta închidea poarta în urma lui. -După Fane trebuia să-i pun damigeana pe prispă! mi-a răspuns râzând. Vezi să nu-i
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_iv_mihaela_arbid_stoica_1335187528.html [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
am început să urc pe scara strâmbă. Odată ajunsă sus am respirat ușurată și grăbită mi-am aruncat privirea în toate direcțiile. Într-un colț aproape de mine, sub o grindă am văzut un pachet destul de mare. L-am înhățat la repezeală și m-am îndreptat spre ieșire. Când am pus piciorul pe prima treaptă a scării, am auzit ușa deschizându-se și vocea mamaiei mi-a lovit timpanele: -Dar-ar boala în năravul tău! Vrei să ne nenorocești, să-ți rupi vreun
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
îmi părea puțin. Se trase mai aproape de mine apoi își aprinse o țigară. Pufăi îndelung, apoi, ca și cum privirile lui și ale mele ar fi ajuns la un compromis, conștient de ceea ce va urma, își plimbă degetele prin barbă și sub repezeala cuvintelor căută o scuză: - orice lucru este îngăduit. Mirosul îmi excită nările destul de sensibile la fiecare scăpărare de fum. Traumatizat de posibila întrebare pe care urma să i-o pun, mi-am ridicat privirea și obligat de realitatea momentului l-
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1438795665.html [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]
-
trăsuri cu cai, cei avuți, alții în căruțe cu boi, cei care nu aveau nimic la îndemână în cârcă, cum au putut și-au strâns câte ceva din agoniseală și au plecat care încotro din fața năvălitorului ... Eu mi-am băgat la repezeală niște lucruri de îmbrăcăminte în desagii așternuți pe laiță, i-am pus pe umeri, pe tine te-am luat în brațe, pe frate-tău de 3 anișori de mână și pe soră-ta de 5 ani la fel, făceam cu
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 by http://confluente.ro/Amintirile_mamei_de_gheorghe_parnuta.html [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
îs bărbat-său, fraiere! Îmi plesnesc una peste frunte și mă fac mic, ghemuindu-mă pe gresie. „Ancuțo, nenorocito, mi-ai făcut-o!”, gândesc nervos. Mă târăsc în patru labe înapoi în baie, în timp ce bătăile se întețesc. Mă bărbieresc la repezeală, tăindu-mă pe alocuri destul de tare, mă spăl cum pot deși uit să mă spăl și pe dinți. Ce să fac, ce să fac? Sun vecinul de deasupra mea: - Florine, sunt Gabi, vecinul de la trei, de sub tine. - Ah... Salut! - Auzi
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cristea_aurora_1404655201.html [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
nevinovați! Nu avem voie să vorbim despre asta, suspină servitoarea, avem ce să mâncăm, unde să locuim și cine să ne poarte de grijă. Mioara, fire blândă și înțeleaptă, nu rămase mult pe gânduri. Își scoase foarfecele și croi la repezeală un steag alb, de pace, pe care, imediat ce se lăsă noaptea, îl ridică pe zidul exterior, deasupra porții palatului. Așa se făcu că, pentru prima dată în acea împărăție, trecu o zi fără ca vreun atac să amenințe palatul. Toate ca
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1495643906.html [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
un soi de groază personală amestecată până la saturație cu o lavă fierbinte de lehamite, dar și cu puternicul dispreț interior față de spectrul lugubru în care se complac de mai bine de două decenii postdecembriste toate partidele și formațiunile încropite la repezeală, niște entități palide la chip și la spirit, ce înoată, din păcate, laolaltă de ani și ani în aceeași „ideologie” imprecisă de grup nesătul și sunt animate intens de o serie de interacțiuni specifice profund dăunătoare imaginii României pe plan
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_lumea_politica_si_it_magdalena_albu_1354692841.html [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
lăsă calul să coboare la pas către sat. Se puse în pat, dar somnul îi dispăruse. Gânduri ciudate îi treceau prin cap. În cele din urmă adormi. Ștefan se trezi a doua zi când deja soarele era sus. Luă la repezeală ceva în gură și se apucă de treburile gospodărești. Nu era prea înstărit, dar reușise să-și construiască o căsuță din agoniseala sa. Nu avea pe nimeni. Părinții îi muriseră după ce terminase facultatea de agronomie și singura sa rudă rămăsese
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1496213227.html [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
de inimă îi bătea gata să-i sară din piept. Dar până la urmă dorința de-a scăpa de boala fricii îi învinse nevoința. Se strecură afară dintre velnițe să nu-i trezească pe ceilalți adormiți târziu. Aruncă straiele în tăcută repezeală peste micu-i trup încălzit de fiorul necunoașterii și, îndesând căciula adânc peste ochi, birui scârțâitul ușii dinspre tindă și ieși în ogradă în plină viforniță. Vălătuci de omăt spulberat de pretutindeni îl împresurară la iuțeală. Dar, mai volnic decât oricând
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1419516810.html [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
evaluare” așa cum spune Ioannes Lydus, turme de vite, arme și mulți prizonieri. Pe statuile din bronz aurit din forul lui Traian scrie “Ex manubiis” adică făcute din prada de mână mai exact din ce a putut lua fiecare soldat, la repezeală și a dus cu el. Între trofee s-a aflat și cornul de băut, poate de zimbru, îmbrăcat în aur, al lui Decebal, pe care împăratul îl închină lui Jupiter Karrios. Cât de mare a fost prada luată din Dacia
Cum s-a sărbătorit cucerirea Daciei. Cât aur au luat romanii din fostul stat al lui Decebal () [Corola-website/Journalistic/102407_a_103699]
-
neînfricată pe eșafod”. La Cimitirul Madeleine, unde trupul ei decapitat a fost aruncat peste alte cadavre, Maria-Antoaneta a rămas trântită în iarbă de la 16 octombrie până la 1 noiembrie, când un gropar a azvârlit peste ea câteva lopeți de pământ la repezeală. Îngroparea a costat statul mai puțin de doi dolari...
Cum a murit Maria Antoaneta - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102329_a_103621]
-
a cuceri Rusia lui Petru cel Mare se-nțelesese doar cu acel cazan de inox, pe care, o dată lăsat la vatră, avea să-l transforme în alambic. Trecuse cu vasul acela în spate pe lângă podețul de la marginea satului ridicat la repezeală de către pontonierii nemți în graba lor de a nimici marele imperiu. Ajuns în direcția unor tufișuri de soc, ale căror flori erau scuturate de mult, mirosul acestora rămânând doar în memoria sa, zări în vârful unui stâlp de telegraf o
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxiv.html [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]