329 matches
-
ce vrei? Ai ceva bai cu boii cei?” „Ba n-am! Da’ carul tău, văd bine / Că vine singur după tine!” „Așa și este! Tu ce crezi? / Singur se mișcă, precum vezi!” „Ascultă! Știi ce m-am gândit?” - / Zise Dănilă repezit. „Dacă îmi spui, sigur să fii / Că am să știu! Hai iute, zi-i!” - Răspunse omul de îndată. / Dănilă-atunci îi spuse : „Iată, Ce gânduri am: dacă tu vrei, / Eu am sa-ți dărui boii mei, Iar tu-mi dai caru-n
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1449202252.html [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
transfigurat că, închinân- du-se la o troiță, crucea ar fi făcut o plecăciune adâncă în fața lui și i-ar fi spus: „Să trăiești Episcoape!”; Fâca (Măruța Coman) - femeie slabă și foarte brunetă, care mergea iute-iute pe drum și vorbea repezit, printre dinți; Flocea (Gheorghe Brănescu) - purta barbă lungă și avea foarte mult păr pe piept, era fierar-potcovar (țigan românizat) și obișnuia să lucreze gol până la brâu și plin de funingine de la foale; Găzaru (Laie Teșcuț) - în tinerețe fusese negustor ambu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474823495.html [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
trupul de spătarul scaunului, semn că atenția ei era absorbită cu totul de tinerii cântăreți. Bărbatul îl privi jenat pe amfitrion, apoi șopti cu un ton ușor mai ridicat: - Cara? Dorești ceva? Cea care răspundea la numele de Cara răspunse repezit: - Orice, nu contează... Ochii îi erau ațintiți la cântăreți și era atât de atentă încât răspunse mecanic, fără să discearnă, fără să se poată concentra și la altceva decât la scena aceea mică și improvizată. - O cafea?, insistă partenerul ei
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Drumul_catre_succes_cristea_aurora_1387822318.html [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
de înfuriat? El mi-a dat un răspuns „savant”: -Are izvorul în creștetul munților. Așa curg apele care vin de la înălțime. -Ba, nu! i-a replicat mama. Oltul s-a molipsit de la oltenii ăștia. Că așa sunt oltenii: zăpăciți, năuci, repeziți. Îi știu eu, de la bâlci. Se înfurie din orice și imediat sar cu gura. Apoi se reped și dau năvală peste om. Ăștia sunt oltenii, ăsta e și Oltul! -Taci, fă, că tu ești o proastă! A zis tata, care
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433387105.html [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
au început să joace elegant, cu pași uniformi și salturi grațioase, de adevărați balerini. Parcă erau îngeri. Au adus armonie, liniște, grație și răcoare în acele momente fierbinți. Au arătat că bărbăția nu înseamnă forță necontrolată, vigoare furioasă și salturi repezite. Au oferit o bărbăție fermă, dar elegantă. Mișcări precise, dar grațioase. Salturi peste băț, executate-n forță, dar ușoare, ca o mângâiere lină, ca un fâlfâit de aripi. Și costumele lor au încântat privirea. Nu cu fulgerări de culori, ci
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433387105.html [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
ciudat. Aparent molcom și fără culoare, cu vorba tărăgănată, neavând parcă niciodată nimic de zis decât banalități de toată jena și lăsându-se vizibil dominat de soția care-l expedia fără menajamente din discuții, cu câte o vorbă aspră și repezită, avea totuși în privirile sale de un albastru greu de definit, acea lunecare a șarpelui pe apă... Nu - se admonestă ea în minte, pentru toate gândurile care care apăruseră atât de neașteptat - cum să apar acum în plină noapte la
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Paginile_arse_tania_nicolescu_1359652198_r1dqz.html [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
în momente de liniște erau surâzători și blânzi, iar acum păreau că aruncă scântei și nu-linvidiam pe ce-l ce i-o provocase căci mă dumirisem repede dincotro bătea vântul furiei sale. Aruncă pe spate cu o mișcare nerăbdătoare și repezită cozile-i lungi, împletite, de culoarea aurului vechi ( pentru cei12 ani ai săi era destul de înaltă) și porni ca o furtună dezlănțuită cu nările fremătând. Privind-o, admiram cu mândrie în ea spiritul familiar. Degaja o senzație de vigoare, vioiciune
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467755632.html [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
gândurilor și dorințelor noastre ne conducea cu voioșie. Am lăsat mașina pe malul drept al râului și am trecut dincolo, pășind cu emoție pe un buștean gros aruncat între maluri într-un loc mai îngust în care apa se învolbura repezită. Am hotărât pe care stog de fân să ni-l facem cameră de oaspeți, astfel încât, de la înălțimea lui, să putem vedea întregul câmp cosit până la râu și șosea, pe de o parte și până la poalele pădurii ce se întindea măreață
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1477340724.html [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
Din fereastra casei, priveam cerul care mi se părea atât de tulbure. Parcă și vedeam Dunărea dincolo de nori, dincolo de începutul lumii. Această ploaie este un răsărit la începutul dragostei fiindcă pe malul Dunării toate sălciile plângătoare sărută odată cu stropii ploii repezite, apa neliniștită și neodihnită a ei. Sub viforul florilor de cireș, cearcănele vișinilor priveau în pământ la nămolul de deasupra inelelor de unde iarba începu să crească. Florile abia înflorite, primeau ropotul de stropi pe buze, aceștia, oxidându-le din culorile
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Voievodul_brailei_constanta_abalasei_donosa_1333522829.html [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
cordon, lungimea lui se poate regla cu ușurință și dragi le mai sunt doamne băieților, fetele cu uniforme ajustate. Dl. Constantin, dirigintele lor, era cel mai exigent, dintre profesori, în privința tinuței. De cum apărea dinspre cancelarie băieții, săritori din fire, șopteau repezit; “șase, șase.. Bran!” fiindu-le peste mână să transmită mesajul: “șase, șase.. dl. Constantin” astfel că acesta din urmă nu putea decât să constate că mai toate fetele, mai tot timpul, se ocupau cu legatul cordoanelor la sarafane. Cum regulamentul
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470151486.html [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
Blând, mirosul dulce aiurează-n sus, Dorul curge-n vară, ora în ceasornic, Miere e-n lumina lunecând spre-apus ... Peisaju-i vis, pământul e statornic. Mă prind în privirea cerului uimit, În marea risipire de tăcere, Prin firele luminii trec prea repezit Dar clipa-mi râde,-n trup, de-atâta plăcere ... În iubire încerc toată să m-adun Lacrima inimii-mi zguduie ființa Brațe-ndrăgostite de m-ating mă supun ... Privirea-ți arsă mi-alină dorința, Scăldată-n ochii tăi mă las
GÂNDUL LUMINEAZÂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 by http://confluente.ro/lia_ruse_1408002437.html [Corola-blog/BlogPost/372182_a_373511]
-
În fire de plumb zburdau. Mă lasă să îi alunec Și îmi numără săgeți (Soarele peste un pântec) Răspândite din pereți. Din pupile-mi numără Nici rutină, nici extaz; Pentru noi, nu mai era Ticăitul unui ceas. Buze reci și repezite, Într-o teamă de trupesc; Pleoapele înzăpezite Mă făceau să nu clipesc. Mult prea repede colinda Dintr-un ceas prea horcăit! Cine-ar ști să le mai prindă, De bătut și ticăit? Oră șase trece iute... Ar putea să se
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1495966710.html [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
iubirii cu neliniști folositoare poemului. Crede că, „asemenea naturii, poezia își arată forțele sale, dar câteodată le ascunde adânc în sine, fiind limitată și fără bariere, luminoasă și întunecată, eternă și trecătoare, săracă și bogată, haotică și armonioasă, lină și repezită”. O prezență suficient de discretă în presa literară, Irina Lucia Mihalca este o voce lirică distinctă, care stârnește sensibilitatea și îmbogățește experiența cititorului de poezie aleasă.“ (Gheorghe Pârja - Nord Literar nr.2 (117), febr. 2013) • Romantic, sensibil, aproape elegiac; frumos
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1479350844.html [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
fîrtații lovelele au dispărut pur și simplu! Noi știm cine i-a furat, ne-a spus deja domnul inpector șef Mărgineanu, dar cum dovedim așa ceva ? Deocamdată bandiții vor să-și recupereze lovelele: De la celălalt capăt, o voce grosolană, vulgară și repezită, începu să vorbească într-o română stricată: - Mă' cârnatule, îți bați joc de noi? - Cine este acolo? rosti șocat Geiger. - A, nu știi? Unde-s banii, mă, nenorocitule? - Siktir! rosti solemn Geiger, trântind telefonul.” Și bandiții lovesc în partea cea
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Une_harmonie_parfaite.html [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
lăsat convins nici în ruptul capului. Urmau alte mișcări mărunte, din buze, după care vrăjitoarea scotea din cană forma ciudată pe care o lua cositorul; în ea citea care este lighioana de care s-a speriat copilul, după care șoptea repezit descântecul de sperietură potrivit cu aceasta. Nu înainte de a strecura un ban în palma bătrânei, mama își lua odrasla și pleca, cu ușurare în piept, convinsă că de acum încolo totul va fi bine. Aceeași convingere, ba mult mai întărită, avea
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1467524018.html [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
nr. 199 din 18 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Țăranca din Muscel Răsărit de soare aruncat peste muchea de cremene a Ghimbavului, la întânirea cu piscul golaș și pe alocuri împădurit al Leaotei, ce-și spală poalele vestice în albia repezită și verzui-azurie a Dâmboviței, nu departe de izvoare. Tremurată, mâna șovăie o clipă deasupra prea albului pânzei ieșită deunăzi dintre spetele războiului de țesut și din vâltoarea pivei lui Nistorică de la brâul calcaros al Cheilor Dâmboviței - ce încinge măreția sfruntătoare
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 by http://confluente.ro/Taranca_din_muscel_.html [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
plutind, ținându-se de mână. Ea îmbrăcată într-o rochiță până la genunchi, vaporoasă, de un roz deschis, ca al florilor de măr. El purta pantaloni albi din tercot subțire și un tricou roz, cu dungi albe. Cu un gest cam repezit, el s-a aplecat și a sărutat-o pe ureche. Ea a răspuns înclinându-și puțin capul, zicând totodată: “Andrei, mă enervezi!”. Ca și când i-ar fi șoptit “Andrei, te iubesc!”... Apoi a întins mâna și l-a cuprins pe după mijloc
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_vera_de_ioana_stuparu_1379253631.html [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
este o țară a deznădejdii, unde alcoolismul prosperă, unde femeile ușoare se pot găsi la orice pas, unde un american chipeș și isteț poate avea succes doar prin simpla rostire a numelui și a originii sale. Autorul are un stil repezit, cu fraze scurte și cu o trecere rapidă, aproape fără noimă, de la un subiect la altul. J.P. Donleavy caricaturizează la fiecare pas țara sa de adopție, Irlanda, căreia numai idealiștii și cei care și-au pierdut simțul critic îi observă
Apariții editoriale care vă vor captiva by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105772_a_107064]
-
care n-ar lipsi pentru nimic în lume, este gata să opereze în orice moment, meseria de dentist îi place din ce in ce mai mult. Tot ceea ce face ține de capricii, de toane, de dorințe de-o clipa; este plin de energie, curios, repezit. La 16 aprilie 1719, micul Piotr, Petrușka cum îi spun părinții, moare pe neașteptate, din pricina unei boli. Deznadejdea și durerea țarului nu cunosc margini. Va fi nevoit să lase moștenire coroana Rusiei celuilalt Piotr, fiul lui Aleksei? Are nevoie de
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
cultural. Astfel de consilii administrative stau la baza renovării și construirii a multor clădiri ce vor servi sau servesc ca spațiu funcțional pentru teatre, opere, săli de concert etc. Toffler vede artistul ca fiind un om cu diverse calități (intuitiv, repezit, profund etc.). Autorul prezintă situația unor artiști (muzicanți cu precădere) care pe lângă actul cultural trebuie să mai depună și o altă activitate, deoarece câștigul din artă este foarte mic. Această categorie de artiști sunt caracterizați ca a fi "zilieri culturali
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
Balssa". Discordanțele continuă în viața sa, pretinsul regalist incoruptibil figurând in Almanahul național pe 1793 printre ofițerii comunali și membrii Consiliului general comunal, la secțiunea Drepturile omului. Este privit ca fiind un om robust și inteligent, muncitor și ambițios, cam repezit, vorbăreț, clocotind de idei. După însușirea unui nivel cultural satisfăcător își părăsește cătunul natal devenind secretar al unui notar dintr-un târg apropiat. Ambiția îi îndreaptă pașii către Paris, de unde are posibilitatea de a ocupa anumite funcții atât în capitală
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
japonez, și imediat se auzi un hârâit, apoi împușcături, rafale de mitralieră și vaiete, și urlete, ca-n Africa. P-ormă, o pauză și un fâșâit tehnic, în timp ce un bucureștean, un chilipirgiu, își băga capul între noi și ne întreba repezit îl vinde?, - reportofonul adică. Omicron răspunsese, ca la ei, la ședințele lor: Dumnezeu nu vinde, Dumnezeu dă - dacă-i cazu ^ - și nu era... Tipul o fi crezut că suntem niște sectanți. Omicron apăsă din nou pe una din taste, se
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
ai războiului concurau pentru supremație, dar dintre ei s-au reliefat trei mari personaje, ca meteorii săgetând pe cerul nopții. Acești trei oameni, asemănători în pasiunea lor de a controla și a unifica Japonia, se deosebeau frapant ca personalitate: Nobunaga, repezit, decisiv, brutal; Hideyoshi, nesuspicios, subtil, complex; Ieyasu, calm, răbdător, calculat. Filosofiile lor divergente au fost îndelung rememorate de japonezi, într-o poezie cunoscută de orice școlar: Dacă pasărea nu cântă? Nobunaga răspunde: „Ucide-o!” Hideyoshi răspunde: „Fă-o să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nici nu deținuseră drepturi asupra pământului și a administrării acestuia. Alcătuiau un clan de provincie puternic, dar nimic mai mult. Deși Koroku era cunoscut ca senior, iar oamenii aceia ca slujitori ai lui, de fapt casa avea ceva aspru și repezit. Era firească o anume intimitate între căpetenia unei case și servitorii săi, dar relația lui Koroku cu oamenii lui era mai asemănătoare cu aceea dintre un șef de bandă și ceilalți membri. — Ce face? mormăi Koroku. — Portar, ce te ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe Katsuie, pentru a-i raporta unele informații strict secrete, care i-ar fi explicat eșecul. — Se pare că-ți faci speranțe, nu-i așa? Genba părea să se mai fi bine dispus, dar cu Ogane și Kinoshita rămase la fel de repezit ca înainte: Voi doi stați aici. Numai Shogen vine cu mine în tabăra principală. Cu aceste cuvinte, plecară imediat spre Muntele Nakao. Incidentul din acea dimineață, cu toate complicațiile sale, îi fusese raportat în amănunt lui Katsuie. Când, nu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]