14,075 matches
-
antologabile; de pildă Dinică, filmat "din ceafă" (dar un mare actor are și ceafa expresivă!), în timp ce cîntă ( și cîntă pentru prima dată în vreun film) "De-aș fi vîntul cu miresme parfumate"... Sau sarcasmul din vocea lui Dinică, răspunzînd la replica polițistului (cu morga lui Mitică Popescu) " Nu sînt colonel!" - "Nu contează, noi respectăm poliția!"; și, din nou, peste cîteva clipe: "Nu sînt colonel!" - "O să fiți!"... Sau umorul din vocea lui "Vali" (Uritescu), întîmpinîndu-l pe "colonelul" venit să-i aresteze: "Nea
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
Pisa, și aer de copil euforic, și aer de "divă" senzuală, și aer de amărîtă, refugiată în pușcărie ca într-un azil protector, și aer de om chinuit, îndărătul liniștii aparente... O actriță interesantă și o posibilă carieră. Parafrazînd o replică celebră, cine e această Ioana Flora? E fiica poetului Ioan Flora, născută și crescută în Iugoslavia, pînă la 18 ani; a făcut școala în limba sîrbă; a studiat actoria la București, la clasa lui Alexandru Repan; a absolvit în '97
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
Cornelia Ștefănescu Cronica la o carte și replica ei, ambele explozive și provocatoare, una prin surpriza afirmației, cealaltă prin primitivismul negației, iată la ce m-a condus lectura "jurnalului" lui Mihail Sebastian din 24 aprilie 1939. Cronica este la studiul său despre Corespondența lui Marcel Proust. Elogiul cuprins
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
această desfășurare de titluri, am insistat anume spre a fi mai limpede tabloul de epocă și am recurs la unitatea sa, tocmai pentru a nu fi luate drept gesturi izolate textele de la care am pornit, cronica la o carte și replica ei. Cu această incursiune istorico-literară făcusem primul pas spre cunoașterea mai aprofundată a personajului, asupra căruia nu mă oprisem decât atât cât îmi oferiseră gazetele drept informație despre controversata personalitate a ziaristicii românești interbelice. Când s-a spus despre d.
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
dintre cele mai diferite, avînd însă în comun tema teatrului; se găsesc reunite aici celebrele texte despre avangardă (Discurs despre avangardă și Tot despre avangardă), disputele cu criticii (Vorbe despre teatrul meu și despre vorbele altora, dar și schimbul de replici cu Kenneth Tynan din The Observer), fragmente de jurnal, mărturisiri despre unele dintre piesele proprii (Cîntăreața cheală, Scaunele, Jacques, Amedeu sau Cum să te de descotorosești, Rinocerii), portrete ale lui Caragiale, Brâncuși, Schneider. Textele datează de la începutul anilor '50 pînă
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
Marina Constantinescu Parcă ar fi un titlu al unei piese de Matei Vișniec. Aș vrea eu! Pentru asta îți trebuie talent, timp, experiență. Eu nu am făcut decît să prelucrez o replică dintr-o piesă a lui Dumitru Solomon, unul dintre dramaturgii "clasici" cei mai consistenți, jucat și înainte de '89, și după. Dumitru Solomon a furnizat materie primă multor regizori. Semnificativ este faptul că tinerii reprezentanți ai mișcării teatrale se simt provocați
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
le parcurgi tu, cititorul, dar și el, dramaturgul, te implică pe drumul unui destin literar, teatral, uman. Sînt tonuri și inflexiuni în "vocea" lui Dumitru Solomon pe care le-am "auzit" abia acum. Dincolo de poante și giumbușlucurile conținute de o replică sau de o succesiune de replici, de ironia personajelor și de autoironia autorului am descoperit și un registru al durerii, al tulburării unor experiențe criminale, ca cele de la Auschwitz, de pildă. Piesele din acest volum nu sînt crispat legate de
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
el, dramaturgul, te implică pe drumul unui destin literar, teatral, uman. Sînt tonuri și inflexiuni în "vocea" lui Dumitru Solomon pe care le-am "auzit" abia acum. Dincolo de poante și giumbușlucurile conținute de o replică sau de o succesiune de replici, de ironia personajelor și de autoironia autorului am descoperit și un registru al durerii, al tulburării unor experiențe criminale, ca cele de la Auschwitz, de pildă. Piesele din acest volum nu sînt crispat legate de problematici contextual românești, de nume, de
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
cele mai nereușite piese ale autorului, și anume Mioara, se regăsesc una câte una în tot teatrul lui Camil: excesul narativ, lungimea adeseori exagerată, lipsa funcționalității dramatice, comicul și absurdul involuntar, stereotipia portretului, precizia maniacală și discursul poetic paralel cu replica. Spune Cipriana Petre: ""totalitatea didascaliilor se conturează în-tr-un text coerent, nu subordonat, ci paralel cu textul replicilor, pe care, astfel, îl concurează. Un text secund revendicându-și nu doar egalitatea, ci, mai mult, întâietatea în fața textului scenic. " (p. 35) Prozatorul
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
lui Camil: excesul narativ, lungimea adeseori exagerată, lipsa funcționalității dramatice, comicul și absurdul involuntar, stereotipia portretului, precizia maniacală și discursul poetic paralel cu replica. Spune Cipriana Petre: ""totalitatea didascaliilor se conturează în-tr-un text coerent, nu subordonat, ci paralel cu textul replicilor, pe care, astfel, îl concurează. Un text secund revendicându-și nu doar egalitatea, ci, mai mult, întâietatea în fața textului scenic. " (p. 35) Prozatorul epicizează textul dramatic ratând deopotrivă și teatrul (prin transcriere improprie literaturizând faptul scenic viu) și proza (prin
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
și proza (prin forma neadecvată). Abordarea statistică a ponderii didascaliilor dovedește perfect neîncrederea mărturisită a autorului în posibilitățile teatrului. O serie de grafice și tabele ne arată cum numărul total al didascaliilor - 52 % din textul dramatic - depășește numărul total al replicilor, iar personajelor feminine le revin mai multe didascalii deși mai puțin voluminoase decât cele destinate personajelor masculine. Statistica tipologică ne arată dominația clară a didascaliilor narative, în primul rând psihologice, care, diferențiindu-se în funcție de genul personajului, "reflectă nu o necesitate
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
genul personajului, "reflectă nu o necesitate a textului dramatic, ci doar o prejudecată a autorului. Limbajul psihologic al didascaliilor este un reflex al psihologiei autorului." (p. 103) Analiza tehnicilor de racord conturează definitiv ideea că didascaliile nu sunt delimitate de replici, ci formează împreună un text unitar, distincția dintre textul scenic propriu-zis și indicația scenică fiind una formală, de convenție. De altfel, fără funcționalitate teatrală, adesea gratuite și absurde, în fine, povestind, didascaliile au rolul de a decora literar. O demonstrează
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
de filozof cu cap mare", "lucid ca dungile unui fotospectru analitic", "cu un dispreț de metal pur" etc. Concluziile vin de la sine: "Personajul de hârtie conturat de didascalii are mult mai multă forță decât personajul în carne și oase al replicilor ș" ț Criteriile de prioritate sunt inversate. Spectacolul va avea mai puțină forță decât piesa tipărită. O înfrângere necondiționată a teoreticianului și dramaturgului." (pp. 168-169) Cu alte cuvinte, didascalia subminează serios textul dramatic atâta timp cât autorul nu stabilește un singur sistem
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
2001). Tipice limbajului infantil contemporan sînt substantivele nene și tanti folosite ca termeni nu doar de adresare, ci și de desemnare a unui bărbat, respectiv a unei femei necunoscute. Uzul e ușor de verificat în texte jurnalistice, de pildă în replica atribuită într-un reportaj unei fetițe de 12 ani: "O tanti mi-a dat 100 de mii de lei" (EZ 2727, 2001, 15). în afara limbajului infantil, cei doi termeni transmit o ingenuitate mimată ironic: "E frumoasă tanti din poză, aproape
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
de "derivație "gotică"" și poescă, "romantic-tenebroasă" și chiar baudelairiană. La temelia limbajului poetic în cauză se afla o "stare de a fi", "un fel de-a fi în lume", sub egida maximei disponibilități de receptivitate față de "misterul universal". Dînd o replică tăioasă "gîndirii exacte și prețioase", pentru a-l cita pe Ilarie Voronca, altfel spus mentalității pozitiviste, conformiste, filistine, autorul Athanorului percepe universul în chip novalisian, precum o Carte cu un alfabet enigmatic, hieroglific, ca pe o "pădure de simboluri", spre
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
este o pedeapsă, dar și o salvare totodată. Ea întreține legendele care-i aureolează pe eroii scenei, actori și regizori, deopotrivă, lăsînd deoparte orice neîmplinire". Inevitabil, unii protagoniști ai demonstrațiilor, comentariilor și constatărilor lui George Banu sînt situații din piese, replici cehoviene sau shakespeariene, actori, regizori, scene și penseuri din repetiții, imagini din spectacole. Accentul nu cade neapărat pe teatru, ci pe descoperirile pe care autorul le-a făcut și prin teatru. Despre el, despre ceilalți, despre trecut și prezent, despre
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
cel puțin parțial, să-și susțină scenic ideea expusă în caietul de sală. S-a străduit să surprindă ingeniozitatea și caleidoscopia situațiilor, verva dialogului (pe unii interpreți s-ar fi cuvenit să-i tempereze atunci când pur și simplu își mitraliază replicile), vioiciunea reacțiilor la multitudinea de obstacole cu care se confruntă personajele. în primele momente ale reprezentației crezi chiar că, slujindu-se de generoasa formulă a teatrului în teatru, Ion Sapdaru se pregătește să-și argumenteze scenic ideea potrivit căreia piesa
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
suficiente pentru configurarea personajului, apreciere evident eronată. Didina Mazu e superficial jucată de Mariana Presecan și trece aproape neobservată. Doru Fârte e un Pampon lipsit de umor și cu un redus coeficient de originalitate, iar Alexandru Rusu (Iordache) își rostește replicile de la începutul spectacolului într-un mod greu de urmărit. Mai trec prin peisaj, cu rezultate variabile, George Voinese (chelnerul său părând preocupat mai curând să contabilizeze avatarurile erotice ale personajelor decât să numere halbele de bere și paharele de mastică
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
Bibliotecii Academiei și unde, nu de puține ori, dezlegarea șaradei pseudonimelor era o provocare petrecută imediat dar cu răspuns mai totdeauna reflexiv. De aceea, acest întreg editorial actual și altul promis în câteva volume în perspectiva desfășurării publicisticii, oglindă a replicilor unui om care nu înțelege convenționalismul și interferențele dezinvolt hazardate printre luxuriantele evenimentelor, l-am privit drept reconstituire monografica a unei biografii. O biografie pecetluita de vitalitate, de făgăduințe, de asprimi, de imaginație dar și de tragică simplitate a unei
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
iluzie. Mă gândesc la lupta editorilor de a pune în mâinile scriitorului prima lui angajare directă cu viața, volumul de poezie Oră fântânilor, într-o culme a contrasensului existențial. Scriitorul se sfârșește pe un pat al suferinței, cu unică lui replică valabilă dată momentului cufundarii în moarte, fabulosul polifonic al poeziei sale. Datele înscrise pe foaia de gardă a fiecărui volum în parte și locul editării acestora, țin și ele de o biografie. A operei angajată în publicare. Ani, măsurați cu
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
foștii săi consilieri și șoferul său. Îndepărtat necavalerește din funcția de premier, dl Vasile își ia o tîrzie revanșă împotriva celor care l-au mazilit prin aceste memorii precipitat publicate. Cum era și firesc, unele dintre afirmațiile sale au stîrnit replici. Și pe bună dreptate. Căci a spune că fostul președinte Constantinescu avea de gînd să pună tancurile pe minerii care porniseră spre București cu Miron Cozma în frunte și că numai faimoasa întîlnire a memorialistului cu Miron Cozma la Cozia
Precipitata memorialistică a lui Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14809_a_16134]
-
Sadoveanu, am avut multe discuții cu ea despre un autor pe care-l știa pe de rost. Mă umilea cu informațiile ei din texte pe care eu le citisem recent, dar care-mi ieșiseră din cap, cu personaje, gesturi și replici, care-și luaseră zborul din memoria mea, nu și dintr-a ei, deși eu scriam monografia cu pricina, nu ea. Tot modul ei de a citi și observa se baza pe o știință inefabila a detaliului. Ispitita mereu de exhaustiv
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
Gabriel Dimisianu Cititorii "României literare" au observat, desigur, numeroasele intervenții polemice care apar în revistă în numele dreptului la replică. Uneori acestea îi vizează pe redactorii sau pe colaboratorii noștri apropiați. Nu protejăm și nu persecutăm pe nimeni, oferind oricui posibilitatea de a lămuri o eventuală neînțelegere în ce-l privește, de a corecta o inexactitate, o atribuire falsă de
Drept la replică? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14827_a_16152]
-
pe redactorii sau pe colaboratorii noștri apropiați. Nu protejăm și nu persecutăm pe nimeni, oferind oricui posibilitatea de a lămuri o eventuală neînțelegere în ce-l privește, de a corecta o inexactitate, o atribuire falsă de intenții. Acordarea dreptului la replică nu se justifică totuși în orice împrejurare. Cuiva îi apare o carte, este recenzată critic și respectivul autor sare ca ars, trimite proteste, cere drept la replică. Nu vedem pentru ce i l-am acorda. Ce să afle cititorii? Că
Drept la replică? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14827_a_16152]
-
de a corecta o inexactitate, o atribuire falsă de intenții. Acordarea dreptului la replică nu se justifică totuși în orice împrejurare. Cuiva îi apare o carte, este recenzată critic și respectivul autor sare ca ars, trimite proteste, cere drept la replică. Nu vedem pentru ce i l-am acorda. Ce să afle cititorii? Că opinia despre propria-i carte este alta, infinit mai bună, decât a celui care a recenzat-o? Dar era de presupus. Și apoi unde s-ar ajunge
Drept la replică? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14827_a_16152]