469 matches
-
repliat treptat către Essling, încercând să reziste prin plasarea regimentului 93 de linie în spatele zidului cimitirului de la Aspern și a regimentul 3 ușor în localitatea Essling. Însă generalul francez, copleșit, nu a rămas mult pe poziții și și-a continuat replierea, cu o parte a forțelor sale înspre podul morii, iar cu cealaltă înspre Enzersdorf, pentru a proteja podurile de peste Dunăre. De această dată, de la o distanță mai mică, tirul bateriilor grele de 12 și 18 livre de pe insula Lobau a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
înaintea trupelor, cât și o brigadă de cavalerie și o baterie ecvestră, care au participat la rândul lor la acțiune, intrând în contact cu inamicul de pe linia dintre Aderklaa și Süssenbrunn, în dreapta lui MacDonald. Austriecii se aflau însă în plină repliere și tot ce au putut face bavarezii a fost să schimbe focuri de artilerie și sporadic tiruri de muschetă. În timpul acestei acțiuni, generalul bavarez De Wrede a fost rănit ușor de un glonte, ceea ce l-a făcut pe acesta să
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
va ajunge la Leopolsdorf cel târziu la ora 17. Ceea ce Ioan de Austria nu știa era că, la acea oră, soarta bătăliei va fi deja cunoscută. Primind depeșa, Carol a înțeles acest lucru și, observând turnura evenimentelor, a ordonat o repliere generală în jurul orei 14:30. Armata trebuia să se retragă către Bisamberg, unde aștepta Corpul V al lui Reuss și către Wolkersdorf, în același timp făcând față atacurilor franceze. Arhiducele Carol a transmis șefilor de Corp informația că își stabilește
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
echipate de Cantacuzino cu ajutorul venețienilor. Bătălia se prelungea până noaptea, fără a aduce finalul, ceea ce permitea celor două tabere să-și adjudece victoria. Lupta continua în apele occidentale, epuizarea celor doi adversari făcându-i să semneze pacea în anul 1355. Replierea flotei veneto aragoneze după bătălia Bosforului îl aducea pe Cantacuzino într-o situație delicată. El era obligat să facă pace cu genovezii datorită izolării sale, pacea încheiată în condiții dezavantajoase pentru bizantini. Ceea ce era și mai grav era faptul ca
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Narew, Vistula și San, dând rezerviștilor timp să se concentreze la unitățile lor, ceea ce ar fi permis declanșarea unei contraofensive generale în momentul în care aliații franco-britanici ar fi declanșat atacul promis. Cel mai pesimist plan polonez de retragerare prevedea replierea în spatele râului San, în voievodatele sud-estice și apărarea pe termen lung acolo, conform așa numitului Planului "Capului de pod românesc". Franco-britanicii apreciau că polonezii erau capabili să apere regiunea pentru două-trei luni, în vreme ce militarii polonezi considerau că pot rezista aici
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
limbaj, dispariția emisiunii ce purta numele de Poșta TV, unde se citeau scrisorile telespectatorilor la care televiziunea alesese să răspundă. Gestul critic corespundea celor două regimuri discursive publice încă active atunci: pe de o parte, discursul dorinței, al dorinței de repliere a eului asupra lui însuși și de expresie publică a lui, reprimat începând din 1948, și, pe de altă parte, cel politic, de a întări autoritatea celui care a făcut posibilă acțiunea dorinței, aceea a lui Nicolae Ceaușescu și a
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
susține armata principală. Pierderile au fost oarecum similare de ambele părți, dar Napoleon a câștigat un avantaj strategic decisiv, separând forțele demoralizate ale austriecilor și obligându-le să se retragă încontinuu în zilele ce au urmat bătăliei. Arhiducele Carol decide replierea în Boemia, în direcția Znaim, unde cele două armate se ciocnesc încă odată, pe 10 și 11 iulie, înainte ca arhiducele să ceară, pe propria răspundere, semnarea unui armistițiu. a fost probabil ultima victorie decisivă strategic pe care a obținut
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304236_a_305565]
-
sau cu placebo ) . Care au fost aspectele majore care au determinat CHMP să recomande refuzul autorizației de comercializare ? În noiembrie 2006 , CHMP și- a exprimat îngrijorarea asupra câtorva aspecte privind calitatea medicamentului ( cum ar fi modul în care se realizează replierea moleculelor de efungumab sau agregarea în soluțiile injectabile și nivelul anumitor substanțe care ar putea stimula un răspuns imun la pacienți ) . De asemenea , au existat temeri cu privire la siguranța Mycograb . Acest medicament este asociat cu „ sindromul de eliberare de citokine ” , o
Ro_648 () [Corola-website/Science/291407_a_292736]
-
Quiot, care au fost atacate combinat de cavaleria grea inamică și de brigada 8 de infanterie a lui Kempt (din divizia 5 de infanterie a lui Picton). Cavaleria britanică, impulsionată de aceste succese, uită de orice disciplină, ignoră ordinele de repliere trâmbițate de trompetiștii lui Uxbridge și își continuă șarja dincolo de linia lor dintre Papelotte și La Haye Sainte și se îndreaptă direct spre „Marea Baterie” franceză, tăind tunarii și împrăștiind atelajele și muniția. Șarja este surprinzătoare și violentă și mulți
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
se simte rău, se află la cartierul său general, lângă ferma Gros-Caillou, la 2 km de linia frontului, lăsând în continuare comanda efectivă a armatei mareșalului prinț de Moscova. La fel ca întotdeauna, Ney este omul reacțiilor impulsive: interpretează o repliere tactică a unor regimente britanice din centru drept o mișcare generală de retragere și deci dorește să exploateze imediat această aparentă breșă și să îl bată în sfârșit pe cel care l-a învins în Portugalia și l-a ținut
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
au abandonat ofensiva din regiunea boemă și au mutat trupele la sud. În orice caz, ofensiva austriacă a surprins armata franco-germană („Marea Armată din Germania”) dispersată în toată Germania de sud și centrală, iar comandantul armatei, mareșalul Berthier, a ordonat replierea, solicitând venirea grabnică a Împăratului de la Paris. Odată ajuns pe teatrul de operațiuni din Germania, Napoleon schimbă brusc datele problemei: în puțin timp reușește să manevreze diferitele sale Corpuri de armată astfel încât să le dispună conform strategiei sale preferate de
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
se ferească de intemperiile istoriei. De fapt, el se îngroapă, intră în tranșee, dispare de la suprafața publică a culturii unde nu e loc decît pentru spectacolul unei ideologii cu care nici o negociere nu e cu putință. Însă această operație de repliere comportă un risc: cine îi garantează celui care s-a ascuns atît de bine într-un cotlon al istoriei că spiritul lui va ieși cîndva la lumină, că va fi recuperat și că, despre el, se va putea spune ceea ce
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
p. 192) ducând la o egalizare și masificare a societății românești cu consecințe pe termen lung. "Naționalizarea Tradiției", pe care Alexandru Duțu o înțelegere ca pe un proces de rescriere, de "reinventare" a acesteia ce o subordonează retoricii proiectului național. Replierea pe elementul național duce la pierderea înțelegerii profunde a ancorării culturii locale atât în tradiția culturală regională, cât și în cea europeană lărgită. Pierderea imensului potențial al solidarităților organice, a căror distrugere este perfectată de regimul comunist, lasă societatea incapabilă
Alexandru Duțu () [Corola-website/Science/316045_a_317374]
-
nepotului său "Adolphe de Segond". În iunie 1812, are o întrevedere cu Împăratul care era în trecere prin Metz. Îi împărtășește obiecțiile sale privitoare la viitoarea campanie în Rusia, însă Împăratul nu-l ascultă. În timpul campaniei în Franța și a replierii armatei la Mainz, în urma înfrângerii suferite la Leipzig, un mare număr de soldați s-au refugiat la Metz, propagând o epidemie de tifos. Vaublanc s-a molipsit și el și nu a lipsit mult să piară. În 1814, deschide porțile
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
mai sus revine la a găsi un răspuns întrebării ce mai poate ține lumea laolaltă, după ce rațiunea a discreditat toate celelalte instanțe și după ce ea însăși a fost pusă în discuție? Soluția care pare cea mai la îndemână ar fi replierea pe poziții anterioare: refacerea identităților colective și un angajament sporit în afirmarea lor, cu speranța că indivizii le vor considera din nou semnificative. Speranța se arată, însă, a fi o amăgire, deoarece ignoră că desemnificarea identității colective nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mai este!" Și râse în cascade și nu mai insistă, dar parcă aceste cascade spuneau: Știu la ce te gândeai, luai o hotărâre, dar n-o să-ți meargă cu hotărâri de unul singur, aici nu mai merge cu astfel de replieri în noi înșine, o să aflu eu, n-ai nici o grijă, adică nu-ți face iluzii zadarnice, o să fim fericiți sau nefericiți împreună, înțelegi, împreună, domnul meu... "Mai toarnă-mi, te rog..." Sugestia acestui împreună făcu să crească în mine dorința
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alte contexte”) sau de sincretism („juxtapunere incoerentă de trăsături contradictorii provenind din culturi diferite”). Aceste dificultăți Însă, atunci când sunt depășite, devin etape ale drumului niciodată Încheiat spre o interculturalitate mai deplină. Una dintre modalitățile de a evita dificultatea constă În replierea identitară sau chiar În izolarea socială (Camilleri, 1998a, p. 59). În plus, când este vorba despre trăsături culturale, de identitate sau de apartenență stigmatizate, se observă afirmarea unei identități diferite de cea criticată (uneori adoptându-se chiar identitatea „criticului”), o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nu Înseamnă „pluri-monocultural”, așa cum „plurilingv” nu Înseamnă „pluri-monolingv”. A crede altceva (așa cum s-a Întâmplat de altfel multă vreme În predarea limbilor străine și a diferitelor culturi) Înseamnă nu doar a Încerca imposibilul, ci mai ales a instaura drept normă replierea identitară și izolarea comunicațională a unui potențial „monolingv monocultural”, ceea ce ar fi paradoxal și inacceptabil din punct de vedere etic. Știința didacticii, după ce a abandonat o viziune „glotocentrică” și a integrat În perspectiva sa varii aspecte culturale, a ajuns astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
colectivă” (ibidem). Trebuie să atragem atenția aici, urmându-l pe Taguieff (Taguieff, 1988, pp. 381-386), asupra aporiilor unei astfel de situații, care consacră coexistența apărării diferenței cu amestecul egalizator, altfel spus cu dreptul la indiferență. Este adevărat că tendința de repliere comunitară, care subliniază abandonarea ambiției universaliste a cetățeniei, a fost puternic Încurajată chiar de către stat. Exemplele sunt numeroase, dar cel mai semnificativ este cel al evreilor, În măsura În care aceștia reprezintă un caz paradigmatic de integrare individuală În cadrul Republicii. Or, cum remarcă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ingerință”. Cea de-a doua se prezintă sub forma unei glorificări a metisajului, privit ca o sursă de Îmbogățire a culturilor singulare prin fecundarea lor reciprocă și spontană. Știm Însă că, paradox al consecințelor, această concepție poate duce la anumite replieri comunitariste. Ideea că planeta Terra este un sat global e Întărită de formele pe care le-a luat astăzi mondializarea (sau, variantă de origine engleză, globalizarea), fenomen care nu este nici pe departe atât de nou pe cât cred sau pretind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care stă la originea libertății umane și sociale În orice situație de comunicare. Tirania va Începe În ziua În care oamenii vor crede cu adevărat că raționalitatea sistemelor tehnice anulează «zgomotul» inerent acestui gen «situație»” (Wolton, 2000, pp. 110-111). Între replierea identitară pe poziții comunitariste, chiar și În sânul celor mai deschise societăți, ilustrate de marile metropole politice și economice, și necesitatea păstrării, În orice comunicare Între oameni, a părții de „zgomot” care traduce, cu riscul naufragiului totalitar, prezența ireductibilei libertăți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
unei identități nesigure, de apărare a unei identități amenințate, de eliberare a unei identități oprimate sau de regăsire a unei identități pierdute” (Abou, 1992, p. 15). În toate cazurile Însă, adaugă el, „Întoarcerea la etnicitate are sensul general al unei replieri strategice menite să permită culturii etnice să Înlocuiască o cultură națională devenită inaptă să-și Îndeplinească În mod adecvat funcția, deoarece este trăită și percepută ca nesigură, amenințătoare, represivă sau depersonalizantă” (ibidem, p. 22). Acest aspect este fundamental, pentru că permite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de sărăcie și se putea decripta apelând la chestiunea pieței muncii și la dinamica dominant/dominat, noile marginalități se conjugă În mai multe registre: cel al șomajului, desigur, dar și cel al marginalității culturale, al retragerii sau al apatiei, al replierii În ghetou etc. Această multiplicare a registrelor face imposibilă o lectură care să reducă problema la o simplă logică a dominației. Excluderea, percepută ca o dezafiliere, semnifică și o Întoarcere la Întrebarea formulată de Durkheim cu privire la legătura dintre solidaritate și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care mixofobia este una dintre dimensiunile principale. Ne putem imagina cam ce s-ar Întâmpla dacă „liberalii” lui Haider, membrii Ligii Nordului sau partizanii lui Vlaams Blok ar ajunge la putere În țările sau provinciile lor. Al doilea obstacol traduce replierea În cadrul unor identități mai mult sau mai puțin impermeabile una pentru cealaltă. Aceasta este ideea pe care par s-o promoveze anumiți interpreți ai influenței islamice În Franța (Kaltenbach și Tribalat, 2002). În această situație, metisajul atât de lăudat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să fie lămurite și corectate pe loc de către evaluator;implică un feed-back mai slab, eventualele erori sau răspunsuri incomplete neputând fi operativ corectate prin intervenția cadrului didactic; momentul corectării și validării rezultatelor se realizează cu relativă întârziere; nu sunt posibile replierile, revenirile, întoarcerile în cazul unor erori nesesizate la timp; în cazul probelor scrise de tip ierarhic-cumulativ unde rezultatele parțiale sunt reintroduse ca premisă în sarcina imediat următoare, persistența în greșeală compromite întreaga lucrare (Ungureanu D., Teroarea creionului roșu, p. 134
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]