117 matches
-
se șteargă aproape complet starea de bine în care nu se ajunge ușor. De aceea trebuie să rămâi izolat una sau mai mai multe zile, când vrei să te revigorezi, să stăvilești deliberat asaltul informațional al veștilor mai puțin bune. Reportera, cu o dicție perfectă relata: : printre bălării uscate de frigul iernii se văd fragmente de statui care sunt resturile unei foste tabere de creație instituită aici prin anii *70. Există și o casă memoriala pe care se află o plăcuță
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
născut Brâncuți, aceea se află cu o sută de metri mai la vale, o ruină din care mai sunt câteva grinzi și câteva sute de cărămizi pe care au vrut să le cumpere niște străini ( probabil francezi). Povestind toate acestea, reportera se apropie din nou de o femeie vârstnica ce l- văzuse pe Brâncuși în vremea când era doar o opiliță, în perioada interbelică, atunci când a venit el la Târgu Jiu pentru ridicarea celor trei celebre monumente: Coloana infinitului, Poartă sărutului
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
sămânță și crește un pom.” Ei ascultau în tăcere, nu scoteau o vorbă. Din când în când se auzea câte un oftat. -”V-am lăsat săraci și va găsesc și mai săraci. Sunteți puturoși! își certă Brâncuși apropiații.. Mai departe, reportera își face bine meseria, nu se lasă , merge la Târgu Jiu, la directorul muzeului județean și la primărie unde stă de vorbă cu un consilier local. Ambii vorbesc pe un ton de lehamite. La observația reporterei că nu este pusă
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
Brâncuși apropiații.. Mai departe, reportera își face bine meseria, nu se lasă , merge la Târgu Jiu, la directorul muzeului județean și la primărie unde stă de vorbă cu un consilier local. Ambii vorbesc pe un ton de lehamite. La observația reporterei că nu este pusă în evidență casa lui Brâncuși, aceștia o contrazic, spun că este, are o placă pe casa, -Poate ar mai trebui un panou adaugă cu glas moale muzeograful. Consilierul se plânge invocă faptul că îngrijirea monumentelor consumă
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
reuști să ajung la Rovine, la Călugăreni, și la multe alte locuri, vetre de sfințenie și de eroism ale neamului daco-roman, căci noi suntem poporul dac în devenirea lui prin istorie... Iată însă că un reporter talentat (pentru că termenul de reporteră nu este consacrat) trăiește și împlinește în modul cel mai real și senzorial visul nostru din tinerețe. Elisabeta Iosif, o poetă talentată despre care am scris impresionat, are această idee genială, de a merge la vetrele sfinte ale acestui neam
STEFAN DUMITRESCU ORICE SEMN ESTE O INSULĂ CRONICĂ LITERARĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343398_a_344727]
-
România al primelor lansări de carte cu o altfel de exprimare, moment consemnat în 1977 de televiziunile TV Vâlcea 1 și TV Etalon, iar în aprilie 2008 de TVR Cultural în cel mai important telejurnal cultural al doamnei Titieni, de reportera Alice Saceanu. Ideea formatului actual al car- ții s-a nascut departe de țară, la Cairo, în ministudioul din Ambasada Romă- niei din insula Zamalek, unde am continuat cercetările odată cu ultimele achiziții de cărți poștale și am dezvoltat mijloacele de
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
de iepuri prinși în plase pe care îi cumpără pentru a-și popula propriile terenuri și unde-i căsăpesc de îndată. Păi, când mai vine câte unul dintre acești vajnici „vânători de ogradă” care foarte mândru de vitejia lui relatează reporterei că în ziua respectivă a împușcat nu mai știu câte zeci de mistreți ori sute de gâște ori rațe momite cu chemători electronice super sofisticate astfel că respectivele zburătoare nu mai au absolut nici o șansă ca să scape de moarte, îți
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
la 70 de ani, a lui Geo Dan Vârstnicu), Eugen Burghelea (ce radiografiază interesantă carte având în centru viața generalului Constantin Olteanu O viață de om - dialog cu jurnalistul Dan Constantin), Dan Călin (Epicriză celor care se adâncesc). Foarte tinerele reportere Tania Revnic și Andra Borz îi pun sub tirul întrebărilor pe colegii lor din Școala „Nicolae Titulescu“ - învingători la Sân Remo. Frumoase pagini de proza scurtă propun în acest număr al „Agorei literare“ Bogdan Kory-Mercea (O clipă de vijelie), Ion
A APĂRUT AGORA LITERARĂ, ARTICOL DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372763_a_374092]
-
an, își face cruce și rostește cumva profetic: - Dacă Domnul ne încearcă prin durere, datoria noastră este să-i lăudăm numele și să ne supunem... Apoi dispare din cadru părând preocupată numai de sfintele îndatoriri ale slujbei de dimineață. O reporteră foarte înfiptă bagă sub nasul amiralului un microfon și un zâmbet mai mult decât profesional. Amiralul, om cu experiență și în asemenea situații, zâmbește larg spre un public deocamdată inexistent și spune cu multă hotărâre că iată, peste zece ani
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
multă plăcerea că a avut ideea de a planta arbori iar peisajul se va schimba, aerul va fi mult mai curat și mai ozonat, habitatul se va îmbogăți cu diferite specii de animale, iar oamenii vor fi mult mai fericiți. Reportera lărgește și ea zâmbetul spre cameră și spune că trăim vremuri minunate în care soldații celei mai puternice țări din lume au, în primul rând, grijă de fericirea oamenilor. Mai face ceva bla, bla, bla și dispare. Exact la timp
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
Mai face ceva bla, bla, bla și dispare. Exact la timp înainte să fie auzită de grupul indienilor irochezi care își cam pierduse răbdarea și simțea până în creier nevoia trăscăului de dimineață, pentru repunerea în funcție a creierului. O altă reporteră, blondă, mângâie cu mânuțele ei niște bulgărași de pământ și miorlăie în microfon reluând, cel mai probabil instinctiv, spusele amiralului: Peste zece ani aici va fi o pădure prin care ne vom plimba... etc... etc... La această fază, orice telespectator
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
atât de vechi sau, pur și simplu, atât de... intens, roșu intens. Arhitectura e tipic chineză și profund istorică. O, și de-abia așteptăm să vedem faimoasele peșteri despre care am auzit atâtea, mai ales aceea femeiască. Se uită spre reporteră, apoi dădu scurt din cap, indicând că scena putea fi păstrată. Femeia Începu iar În mandarină: — Chiar și copiii sunt atât de fascinați Încât Își imploră părinții să-i aducă la Muntele Clopotul de Piatră. Îi făcu semn cameramanului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cântecul nostru tradițional, putem să ascultăm și noi pe al vostru. Camera luă un prim-plan cu Marlena, Esmé și Harry, iar microfonul fu coborât. —Și acum ce facem? Întrebă Harry. — Cred că vor să cântăm, Îi șopti Marlena. —Glumești! Reportera zâmbi și Începu să râdă. — Da! Da! zise ea, bătând din palme. Acum voi cântați balada. Harry făcu un pas În spate. —O, nu, spuse el și Își ridică mâinile. Nu, nu. Nu se poate. Arătă spre gât. — Foarte rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de vești bune femeilor sterile. „Deschideți-mi larg ușa“, era traducerea, „ca să pot primi karma bună de pretutindeni“.) Harry Își oferi karma Într-un șuvoi lung și sonor. În sfârșit, prostata lui se hotărâse să coopereze, ce ușurare! În depărtare, reportera se hotărâse să-l mai tragă nițel În cadru pe bărbatul caucazian ca să scoată În evidență faptul că veniseră turiști de peste tot din lume. Echipa de filmare urca pe cărare. De la o distanță de vreo zece metri, cameramanul Își reglă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu el. După cum le spuseseră cei care făcuseră documentarea, dată fiind reputația lui Harry și gustul lui pentru femei tinere și atrăgătoare, nu ar fi trebuit să aibă nici o problemă să obțină invitația. Mă scuzați, domnișoară, i se adresă Harry reporterei cu părul lung. Probabil nu știți cine sunt... Făcu o pauză ca să le lase timp să-l recunoască. — Sigur că știu, răspunse prompt Belinda. Cine nu vă știe? Sunteți Harry Bailley. E o onoare să vă cunosc. Îi Întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
căsătorit din nou, sub identități false și el sub stare de arest, când camioneta cu prizonierii se Întorcea spre sediul Gestapo, mai mulți partizani printre care și femeia Însărcinată au atacat-o și l-au salvat pe tip. Era o reporteră și o Întreba pe bătrână cum a fost, cazul e real, știi, și ea zicea: «Când au Început Împușcăturile eram În fața manufacturilor de tabac la ora ieșirii din schimb și toți bărbații s-au aruncat la pământ. Doar femeile priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spunând că se află în căutarea acelei persoane pentru reportajul amintit. Cu amabilitate i-am fost recomandat și imediat am fost anunțat telefonic dacă primesc să fiu subiectul proiectatului reportaj. Așa se face că, după o oră am primit pe reporteră în locuința mea. Într-o curte împodobită cu pomi înfloriți, cu viță de vie umbroasă în fața casei și covoare multicolore de zambile, lalele și mii de lăcrămioare înflorite, reportera, impresionată de covorul floral plus pomii înfloriți, mi-a luat acel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
reportaj. Așa se face că, după o oră am primit pe reporteră în locuința mea. Într-o curte împodobită cu pomi înfloriți, cu viță de vie umbroasă în fața casei și covoare multicolore de zambile, lalele și mii de lăcrămioare înflorite, reportera, impresionată de covorul floral plus pomii înfloriți, mi-a luat acel interviu publicat în „Adevărul de Vaslui” din 1 mai 2006, cu titlul „La 90 de ani sunt un om fericit”. Iată conținutul articolului în cauză: „Profesorul Alexandru Mânăstireanu are
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
căruntă pe oală, de haiduc, Octav Cerchez pe numele lui, care făcea și pe tehnoredactorul, și semna și câte trei-patru articole pe număr, lucrase cică-n construcții. Angela și Doinița, primele angajate ale revistei, ca dactilografe și promovate pe urmă reportere de teren, nu scăpau nici un prilej când nu era Octav de față să spună despre el că a fost salahor, săpător de șanțuri sau cel mult zidar, ceea ce se vede limpede din gramatica și ortografia lui, care îndeobște pe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se afle chiar pe punctul de a se sfârși, a deschis brusc ochii Înainte să sune ultima bătaie a ceasului din turn, ca și cum s-ar fi căit de pasul pe care urma să-l facă, și n-a mai murit. Reportera a fost atât de incitată de ceea ce tocmai auzise Încât, fără să dea atenție nici protestelor nici rugăminților, Doamnă dragă, vă rog, nu pot, trebuie să mă duc la farmacie, Îl am pe bunicu acasă care așteaptă medicamentele, Îl Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
anume, doi vrăjitori recunoscuți și o clarvăzătoare celebră, convocați În mare grabă ca să analizeze și să-și exprime opinia asupra a ceea ce Începea să fie numit de către unii bășcălioși, din aceia care n-au nici un pic de respect, greva morții. Reportera, Încrezătoare, Își făcea de zor treabam, Într-o cruntă amăgire, Întrucât interpretase spusele sursei sale de informație ca Însemnând că muribundul, literalmente, se căise de pasul pe care era gata să-l facă, adică să moară, să răposeze, să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
am urmărit un documentar realizat de Carmen Avram la emisiunea „în premieră”. Era tot despre romi. Majoritatea erau cumplit de săraci. Mulți mai și furau. „Dar acum pe mine mă știți, nu-i așa, nu sînt în pericol !”, a glumit reportera. „Nu se știe niciodată...”, a clătinat din cap bărbatul din fața ei. Nu era politically correct, nu era acuzator, dar nici părtinitor, era pur și simplu realist. Și, mai presus de toate, era un documentar, adică acel gen de lecție de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Instrumentiștii se ridică-n picioare și aplaudă și ei. Poate măiestria dirijorului. Poate înțelegerea și căldura sufletească a publicului, atât cât a mai avut răbdarea să mai rămână. În fond, non multa, sed multum... V.5. ... Reporterul (de fapt, o reporteră. O persoană bine, chiar foarte bine, în jur de ... ani, cu părul..., (ne)platinat / ne(oxigenat) / etc., cu ochi albaștri / verzi / căprui / etc., cu o privire inteligentă / iscoditoare / vicleană/ indiscretă / tâmpă/ etc., cu ... etc., / etc., ... Are în mână un dictafon
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Tehnoton / etc.,...) Poetul: un personaj complex și controversat. Nu utilizează și nu suportă deloc parantezele, ba, chiar, face alergie la ele, ceea ce înseamnă că-i plac nespus lucrurile oneste, fără subtilități de prisos, fără ascunzișuri, fără aluzii malițioase. Spre simplificare: reportera = R, iar Poetul = P. Merge banda! “R: Stimate ... ..., aș dori, pentru-nceput, să vă rog să-mi spuneți ce înseamnă poezia pentru dumneavoastră?” (Întrebarea e stereotipă. Oare, cum s-ar simți dumneaei dacă cineva ar întreba-o... Însă nu, nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu poți. În schimb Îi povestești despre casa În care locuiești: ce Întuneric și ce cald e vara, ce frig lipicios e iarna, ce greu e să găsești ceva bun de mîncare. Îi povestești despre proprietăreasa care este o fostă reporteră Încăpățînată. Îi spui ce femeie bună este, ce vederi liberale are, cît este de săritoare, de plină de viață și de energie, ce mult Îi place băutura și tovărășia bărbaților care beau, ce bine cunoaște aspectele dure și aspre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]