134 matches
-
perioadei de după primul război mondial, cu trimitere la greva generală din 1920 - Până mă întorc, visează (1980). Maturizarea artistică se produce abia cu aceste două desfășurări epice și este evidentă în primul rând prin eliminarea stângăciilor de compoziție și stil reportericesc. Renunțând și la formula strictă a romanului tradițional, Ț. recurge la forme moderne de scriitură, între care pulverizarea epicului și colajul de documente sau alternarea persoanei naratorului în relatarea faptelor. Prin calitatea de personaj-martor, dezvăluită în momentele-cheie ale acțiunii, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
în pofida unei anumite îndemânări în schițarea unor personaje, îndeosebi grotești, motivațiile psihologice rămân superficiale. Tot un inginer este și protagonistul următorului roman, Nașterea bărbaților (1974), unde ilustrativismul tezist cu privire la făurirea „omului nou” în perioada socialistă este condus mecanic, în secvențe reportericești de „producție”. Prozatoarea intrică trama cu un fir paralel, ceva mai izbutit, ce se dorește monden și select, în societatea elitistă, oarecum snoabă, a Bucureștiului intelectual de la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, pe fundalul unei relații erotice a eroului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
documentului autentic: P(ovestiri) d(in) K(olîma) reprezintă fixarea excepționalului în condiții de excepționalitate. Nu e vorba de proză documentară, ci de o proză trăită ca document, fără denaturările din Amintiri din casa morților. Veridicitate de proces-verbal, de relatare reportericească, ridicată la cea mai înaltă treaptă artistică: iată cum îmi înțeleg eu munca 83. Documentul artistic are o răspândire mai amplă și un impact mai puternic decât documentul istoric, pentru că este "viu" sau "trăit", strâns legat de cele mai serioase
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
greu ceva unic, de vreme ce, pentru orice fenomen cultural și uman, se pare că există azi caricaturi ieftine produse de media - reclame pentru Claritin care oferă imitații de religie, judecători TV care administrează justiția în curți contrafăcute, căsătorii TV, false investigații reportericești despre mușamalizarea existenței unor OZN-uri și așa mai departe. Societatea americană a devenit o uriașă masă opacă în care formele sunt imitate în vreme ce valorile sunt răsturnate”. Dacă așa stau lucrurile cu instrumentarul de cercetare lansat de dl Morris, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
politice. Situate în teritoriul reportajelor, textele lui N. tind în mod vizibil către statutul prozei. De la narațiunile din Întâmplări în liniștea unei fotografii, unde însemnele stilistice bogziene sunt arborate fără echivoc, el evoluează către o literatură hrănită direct din experiența reportericească. Memoria lucrurilor trece întotdeauna înaintea observației asupra realității individuale, pe de o parte pentru a dimensiona major contextul, pe de alta pentru a camufla detaliile neconvenabile. N. găsește întotdeauna partea durabilă și nobilă a ceea ce se vede, printr-un act
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288465_a_289794]
-
alt arbore În locul celui tăiat? Aș vrea să cred ca da, numai că eu sunt adesea prea optimist. O definiție, dintre multe, a democrației sună că ea e dreptul de a face orice nu dăunează altuia. Și așa, Încercarea mea reportericească a eșuat În fața analistului unui fenomen, fiind nevoită a ajunge la concluzii. Dacă Într’adevăr paralela mea Între realul copac și simbolicul arbore cosmic e corectă, atunci prin atitudinile amintite mai Înainte pângărim Însăși esența noastră. Tendința omului de a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
scene de coșmar, pentru imagini șocante domină în exces ficțiunea. În Oameni și munți caracteristice sunt texte ca Bistrița, apă vioară, Un râu al sintezelor, Legende și oameni, plute, păduri sau Bistrița urcă pe trepte de aramă, amestec de relatare reportericească și exaltare poetică. Munții din peisajul bucovinean, considerați „niște făpturi mărețe și vii”, figurile oamenilor, legendele spațiului rural în relația lui cu contemporaneitatea, fantasticul, obiceiurile folclorice pigmentate cu vocabule specifice, conduc spre alcătuirea unei „monografii sentimentale”. SCRIERI: Luceferii de sub grindă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
Aurul negru de Cezar Petrescu. Se apleacă stăruitor asupra unor romane contemporane (Groapa de Eugen Barbu, Cuscrii de Alecu Ivan Ghilia, Anii tineri de Nicolae Țic), asupra povestirilor scrise de Remus Luca și Nicolae Velea, precum și asupra nuvelelor și însemnărilor reportericești ale lui Traian Coșovei. O adevărată pasiune vădește față de narațiunile inspirate din istoria și peisajul țării ale lui Mihail Sadoveanu, impresionând prin calitatea transpunerilor. Din suita textelor de inspirație istorică traduse nu lipsesc romanele Neamul Șoimăreștilor, Zodia Cancerului, Frații Jderi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286383_a_287712]
-
în Caietul debutanților al Editurii Albatros (1977). Colaborează cu versuri la „Viața românească”, „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Unu” (Oradea) ș.a. Unele din cărțile scrise de geograful P. au un caracter pronunțat literar. Întâmplări cu peștera (1979) cuprinde o suită de descripții reportericești ale frumuseților peșterilor din România. Autorul are darul vizualizării imaginilor, conturând plastic splendoarea acestor ținuturi subterane. Între Carpați și Pirinei (1998) este tot o carte cu însemnări de călătorie, scrisă alert, cu descrieri de peisaj, dar și cu frecvente comentarii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288877_a_290206]
-
UTM; i se dăduse un mic birou la secția de proză condusă de Ali Ștefănescu și „răspundea” de „reportajul literar”, o invenție a stalinismului cultural, un „nou gen literar”, care, în fapt, nu era decât o formă directă de minciună reportericească, scriitori de diverse vârste și concepții erau trimiși „pe teren”, unde trebuiau să descopere „figuri și realități” avântate ale „noii noastre realități socialiste” etc. Tita ne-a devenit iute antipatică, nouă, celor din „grup”, ce viețuiau mai mult în biroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
propriei biografii se face cu un permanent scrupul de a îmblânzi neobișnuitul și de a evita pateticul strident al situațiilor, alegându-se formula rememorării trucate (și nu aceea similidiaristică), cenzurată și prin ironia blândă și folosindu-se uneori notația seacă, reportericească (scenele din periplul ca asistentă medicală, în timpul celui de-al doilea război mondial). Cu tot caleidoscopul de evenimente și medii (descrierea activității legionarilor, a comuniștilor din ilegalitate, pagini menționabile despre periferia bucureșteană, în tradiția unor Ion Călugăru sau I. Peltz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
de tuberculoză, moare la numai douăzeci și nouă de ani. În volumul Atacul. Însemnările de război ale unui soldat român din armata austro-ungară (1915) sunt schițate întâmplări ale militarilor români pe frontul din Galiția. Spiritul juvenil dă scrierii, cu accente reportericești, o notă de prospețime și sinceritate. Schițe de război sunt prezente și în broșura Prin Basarabia românească (1919) sau în volumul Bătălia de la Mărășești. Zilele de glorie ale Armatei I Română (1919). Notele de aici sunt importante și din punctul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288286_a_289615]
-
a reportajului atât în planul construcției, cât și în acela al componentelor substanței epice (profilul lui Toader Duminică poate fi regăsit în trăsăturile altui personaj, bătrânul Parascan). O altă scriere romanescă, Masa de biliard (1983), se construiește în aceeași manieră reportericească, articulând o durată epică din suma unor secvențe temporale. Firul epic adună momente din viața unui om incapabil să trăiască în prezent pentru că se dovedește neputincios în fața trecutului său. După reportajele de călătorie din Peisaje (1985) și publicistica din Fotograme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
individual" Interviul, adică încercarea de a obține informații de la alte persoane prin întrebări și răspunsuri în cadrul unei convorbiri, se practică în foarte multe domenii ale viețiisociale. Există interviuri pentru ocuparea unei slujbe sau câștigarea unui concurs. Răspândite sunt, apoi, interviurile reportericești și publicistice și altele. Un gen aparte de interviuri îl constituie cele clinice, intensive și de mare profunzime, utilizate în psihoterapie și psihodiagnostic, care pretind, din partea realizatorului, un înalt nivel de pregătireteoretico-metodologică și o experiență bogată în domeniu. Spre deosebire de acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
spațiul amplu, cel mai adecvat, de expresie. Înfățișările feerice ori sumbre ale metropolei moderne (în ocurență, Parisul) interferează insolit cu „oaze” naturale, descoperite cu încântare în miezul agitației urbane sau reactualizate de depozitul mereu viu al memoriei locurilor natale. Notația „reportericească” coabitează cu jocurile libere ale fanteziei ce justifică din plin atributul lovinescian de „miliardar de imagini” acordat autorului. Evenimentul cotidian „brut” e canalizat adesea spre tiparele solemne ale imnului, descripția e deviată către confesiune, într-un necontenit du-te-vino conferind ansamblului
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
coordonate identificabile într-o geografie reală, iar eul care se confesează capătă, la rândul său o valoare simbolică. Ceea ce înfățișează, în fond, aceste pagini este, ca să spunem așa, poezia în act: în fața realității celei mai comune, descrise uneori la modul „reportericesc” (v. Pe cine căutați? sau Obrazul de cretă), o fantezie în permanentă stare de productivitate vine să scoată obiectele din tiparele lor „normale”, le introduce într-un lanț relațional insolit, într-o dinamică a imaginarului vizând metamorfoza, în sensul restructurării
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
avangardiste față de care se arătase deosebit de sensibil: în poemul Colomba, din 1927, conserva destul de grijuliu regulile prozodice, își organiza strofic și muzical textul altminteri mozaical la nivelul structurii imagistice foarte libere și, chiar în Ulise, cu al său discurs majoritar "reportericesc", se lăsa antrenat de tiparele catrenului relativ bine ritmat și rimat, în "imnurile" cunoscute, închinate ceaiului și cartofului. Pe de altă parte, e de remarcat că inevitabila, la majoritatea avangardiștilor, "cumințire" și "clasicizare" formală, apărută la vârsta maturității, se produce
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de ani pe cruce să facă nani./ oh, eli, eli, lama sabachtani.” (p. 101) Despre cele câteva poeme apăsat conjuncturale, ca Elodia, Țară sau Blestem, nici n-are rost să discut. E suficient să spun că în ultimul, o șarjă reportericească, „buldozeriștii tineri” care tocmai au construit o biserică „se-nchină în pronaos la cosmâncă” (p. 93)! Viziunile lasă locul televiziunilor. Invocație nimănui, Elegii de când eram mai tânăr, Proprietarul de poduri, La dispoziția dumneavoastră, Teroarea bunului simț, Democrația naturii, Exil pe-
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
rezultă automat o consecință estetică, pentru că toate textele reluate se schimbă la față, se eliberează de o carcasă literaturizantă care pare să fi fost înainte de '89 o culme a spusului pe față. Stilul din Supraviețuiri își păstrează liniile mari (nonficțional, reportericesc, epic și sentențios în interiorul unei singure pagini, umoristic și auto-ironic), dar devine în același timp mai prietenos, mai simplu, mai direct. în același timp însă, reluările nu au întotdeauna o miză morală sau estetică. Sînt preluate, în afară de fragmente cu minime
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
acuzase romanul francez contemporan de a fi „aservit reportajului”, în loc să-și vadă de „realitatea” lui, care nu este aceea de toată ziua. Ehe, de când disputa asta a avut loc la noi! Întrebați-l pe Radu Cosașu ce e cu „viziunea reportericească” pe care un critic i-o reproșa, lui și lui Nicolae Țic, în vara lui 1962! Sigur, comparaison n’est pas raison, cum spunea un strămoș al lui Beigbeder: una era ieșirea din realismul socialist dorită de criticii anilor 1960
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
cum intră în felurite dispute fără miez teoretic. Sînt atîtea episoade inutile în volum, încît sîmburele de idei se reduce la 30 de pagini, restul fiind o umplutură epică în care autorul lungește pelteaua peste pragul suportabil. Cînd intuiești rețeta reportericească, a cărei intenție de senzațional face ca fizicienii să trăiască suspansuri trase de păr, care nu există decît în mintea lui Panek, începi să citești fragmentele în zigzag, sărind peste anecdota găunoasă și căutînd ideile cosmologice, așa risipite cum sînt
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
că era în eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă,/ pluteau îngeri cu aripi de mucava” (Finis coronat opus). Uneori descompunerea contextuală e transcrisă aproape realist, într-un fel de metaforizare reportericească în care materia primă nu intră decît parțial în mecanismul reciclării sale fabuloase: „În loc de cerneală cu penumbra portului înfipt la Nord/ am scris un poem pentru citadinii dărîmați ca niște popice/ pe cheiul înghețat unde așteptau o contrabandă celebră/ cu
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
pasaj pentru noi este cel care descrie întîlnirea cu copilul valah, Adam Marcu (întîmplătoare omonimie patronimică cu recenzentul de după 160 de ani!), cel care vrea să devină ofițer și care știe cam pe unde se află Danemarca. Cu toate artificiile reportericești, fragmentul rămîne impresionant și ar merita citat în întregime, mai ales că Andersen, vădit sensibilizat, reconstituie chiar dialogul în sine (purtat în germană, despre care băiatul spune că nu este limba lui maternă). "După haine părea sărman, dar tot ce
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
învăța. Era ceva atît de nevinovat în întreaga-i purtare, atît de nobil, încît sunt sigur că dacă aș fi fost bogat l-aș fi luat îndată sub ocrotirea mea" (184). Citit simbolic, fragmentul e insuportabil de trist. Dar farmecul reportericesc și alertețea notelor lui Andersen ne feresc de așa ceva. Nu ne putem exprima decît regretul de a nu fi vizitat Bucureștiul și de a nu fi fost un turist mai oficial și mai lent prin ținuturile românești, de a nu
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
ei. Poposeau mai cu seamă prin vechile și frumoasele mânăstiri, ce produceau o puternică impresie romancierului călător. Experiențele și descoperirile făcute au fost apoi așternute pe hârtie, probabil pe la sfârșitul lui 1919 sau începutul lui 1920, pe baza unor note reportericești. Sub titlul Orhei și Soroca. Note de drum, ele au apărut mai întâi la Chișinău, în 1921, iar ulterior, într-o versiune ușor modificată, și sub un nou titlu, Drumuri basarabene, la București (Editura H. Steinberg & Fiul). Aceasta din urmă
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]