4,361 matches
-
în "Țara surîsului", ci în "țara cerșitului"; "voievodul țiganilor", capul întregii afaceri ("mecanismul milei"- un perpetuum mobile de făcut bani) are jovialitatea malefică a lui Gheorghe Dinică. Ne aflăm, așadar, într-o lume de operetă, în care totul (totul) devine "reprezentație". Filmul însuși e un șir de reprezentații, despre adevăr și minciună, despre adevărul minciunii și minciuna adevărului. Dacă, vorba unui dramaturg, "viitorul e maculatură", s-ar putea spune că prezentul e butaforie. În rolul principal, în postura de intelectual amărît
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
voievodul țiganilor", capul întregii afaceri ("mecanismul milei"- un perpetuum mobile de făcut bani) are jovialitatea malefică a lui Gheorghe Dinică. Ne aflăm, așadar, într-o lume de operetă, în care totul (totul) devine "reprezentație". Filmul însuși e un șir de reprezentații, despre adevăr și minciună, despre adevărul minciunii și minciuna adevărului. Dacă, vorba unui dramaturg, "viitorul e maculatură", s-ar putea spune că prezentul e butaforie. În rolul principal, în postura de intelectual amărît - un profesor de română cu o față de
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
cu o față de "nimeni în proză" și cu o "viață de cacao" -, Mircea Diaconu aduce o seninătate și o șiretenie a disperării, combinate cu un grăunte de nebunie. "Nu-mi venea să cred: îmi plăcea la nebunie!", zice personajul despre "reprezentațiile" experimentale de cerșetorie, pe care le dădea prin restaurante, seară de seară, de luni pînă vineri, alături de o falsă soție (Mara Nicolescu, promptă și precisă ca o rotiță de ceasornic). Dintr-o distribuție viu colorată, cu multe nume notabile, o
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
și a celor percepționabile, cărora li se substituie o blîndă anarhie, o inofensiva babilonie a reflexelor care părăsesc oglindă realului și se joacă de-a lumea, pe cont propriu. Autorul pare a nu mai fi autor, ci simplu spectator al reprezentației oferite de propria-i imaginație, în episoadele căreia se implică cu o frenezie caricaturala, senina, de paiața: "sînt o ciupercă doldora de spori/ un saxofon plin de sunete/ sînt nefericitul prinț al danemarcei/ mînăstirea dragei mele e un bordel/ îmi
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
viitorului". În decembrie 2001, la Festivalul Național de Teatru, aveam să văd Idiotul, tot în regia lui Andryi Zholdak, dar în interpretarea actorilor Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu. Mărturisesc că spectacolul m-a descumpănit. Discursul scenic, dincolo de imperfecțiunile specifice unei reprezentații anume, jucate "în deplasare", mi s-a părut construit parcă prea în disprețul acelor spectatori care caută nu doar imagini, ci vor să găsească și înțelesuri. Puținele cuvinte rostite pe scenă - din roman rămăseseră doar 16 pagini de text - erau
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
de desfășurări în spectacolul orădean. Însăși relatarea la nivel primar pe care o adoptă montarea ar fi devenit lâncedă dacă nu ar fi fost înviorată de mișcarea scenică și dansurile concepute de Victoria Bucur, care se străduiește astfel să infuzeze reprezentației visceralitate. Tinerii actori pe care excelenta coregrafă i-a transformat în dansatori de performanță și care compun personajul colectiv al Curții merită aprecierile noastre. Dar parcă ar fi fost nevoie de ceva în plus pentru ca panica, sentimentul primordial pe care
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
sală tradițională rejectează istoria neobișnuit tratată a măririi și decăderii unui rege cînd totul în jur este cuminte și bine pus la punct, fotoliile spectatorilor, așezarea lor regulată și numerotată. (Mi-am amintit, nu doar pentru că am văzut-o la reprezentație pe Cătălina Buzoianu, de spectacolul ei cu Pelicanul și de locul formidabil de la Sala Dalles "organizat" de scenografa Lia Manțoc. Nu mai există nici o urmă. Totul a dispărut, ca și cînd n-ar fi fost). Scenografia și, mai mult decît
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Dana Voicu. O actriță în vîrstă și alcoolică este invitată, după o pauză de zece ani, să joace Arcadina din Pescărușul. Piesa nu este altceva decît acel interval, oră pe care actorul (actrița aici) o petrece în cabina sa, înaintea reprezentației. Ora aceea în care fricile, angoasele, frustrările, invidiile, orgoliile se adună și macină. Ora în care ai siguranța că ești cel mai bun, inegalabil, incomparabil sau, dimpotrivă, suma nereușitelor tuturor actorilor din lume. Este un interval chinuitor, la care prea
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
femeia devine o "formă fără fond", o păpușă care-și estetizează chipul, trăind și dormind, cum ar spune Baudelaire, în fața oglinzii. Abătută de la arhetipul său demetric, așa cum punctează exegeta, își cultivă pînă la monstruozitate eul exterior, în intenția unei perpetue reprezentații care să stîrnească admirație. E mai mult decît o manifestare a frivolității, căci intervine un veritabil program al artificializării. O "filosofie" consecutivă deplețiunii emoționale, adică suprimării umanului. Anafectivitatea naște amoralitate, iar amoralitatea e o distrugere a umanului: Există un veritabil
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
îneacă uneori în prea mult balast. S-ar putea ca textul să fie mai bun decît îmi dau eu seama în acest moment, în acest timp. Observațiile ce urmează de aici încolo se subsumează paradoxurilor, coincidențelor, ciudățeniilor ce au precedat reprezentația de la Teatrul Mic, au însoțit-o și au prelungit-o, creîndu-mi o stare specială. Aș spune că regizoarea Nona Ciobanu (la a doua întîlnire cu scriitura lui Zografi) ar fi trebuit să reducă mai substanțial din piesă în folosul spectacolului
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
Vitalie Bantaș, Ion Lupu, intervențiile muzicale originale și pertinente ale Adei Milea au trecut rampa, dincolo de lipsa unei structuri mai organizate, unei organicități depistabile. Publicul unei săli obișnuite, și nu una de premieră, a avut reacții prompte pe tot parcursul reprezentației, îndelung aplaudată. Viitorul nu mai e în ouă, zace de-a dreptul în maculatură. O Dacie ponosită, decorată pe ici, pe colo cu steagul tricolor, emanînd toxine cît pentru un cincinal, aiurită și grăbită, a trecut prin fața teatrului mai să
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
Den Fujita, o adevărată conștiință a societății japoneze actuale, să scrie piesa Ghidul războiului. Marcând aniversarea a 100 de ani de relații româno-japoneze, Compania 1980 din Tokio a întreprins, cu sprijinul Guvernului Japoniei un turneu în țara noastră, oferind două reprezentații cu Ghidul războiului în sala Atelier a Teatrului Național din București, în zilele de 27 și 28 aprilie 2002. În prezența ambasadorului Japoniei la București, Excelența Sa domnul Hidekata Mitsuhashi, care a salutat prezența trupei japoneze în țara noastră la începutul
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
cu Ghidul războiului în sala Atelier a Teatrului Național din București, în zilele de 27 și 28 aprilie 2002. În prezența ambasadorului Japoniei la București, Excelența Sa domnul Hidekata Mitsuhashi, care a salutat prezența trupei japoneze în țara noastră la începutul reprezentației din 27 aprilie, publicul român a asistat la o surprinzătoare poveste a Japoniei de ieri și de azi. Tani Masami, un absolvent de medicină veterinară este recrutat de armata japoneză în 1934 și trimis să lupte undeva în nordul Chinei
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
în familia lui Kamata la aflarea adevărului, stârnește furtuna. Acest adevăr cumplit, ascuns atâta vreme, iscă în sânul familiei un alt fel de război, fiindcă familia, consideră autorul, este o versiune în miniatură a unei națiuni. Am solicitat, la sfârșitul reprezentației, un interviu dramaturgului Den Fujita și am avut surpriza să descopăr o altă față a Japoniei. Luminița Voina-Răuț: De unde a apărut ideea de a scrie o piesă inspirată de cartea lui Shozo Toi? Den Fujita: Când eram copil am trăit
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
aflat în criză (cu toate că mai plauzibilă credem că ar fi o criză a intelectului blazat ce se pune în scenă cu mare dexteritate). O scenografie în care se pot identifica reminiscențele valorilor pierdute, încastrate în magma imaginarului infernal, în vederea unei reprezentații al cărei titlu ar putea fi luat din Blake: "căsătoria cerului și a infernului": "Trăiam la Veneția, departe de judecata de apoi,/ și stînjenei țîșneau din gura mea./ Sub luna de smoală pluteau palatele/ ca niște vulturi negri cu pliscul
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
precădere cele din Iași, nu scapă nici o ocazie de a consemna și de a lăuda inițiativele și ultimele apariții sau puneri în scenă ale pieselor lui Caragiale, în anunțuri publicitare, articole de întâmpinare sau cronici teatrale, note despre traducerile sau reprezentațiile comediilor în străinătate, articole ce descriu cu lux de amănunte procesul de plagiat pentru drama Năpasta intentat de Caion sau chiar în interviuri contrafăcute. Provincia și capitala, pe de o parte, conservatorii și liberalii, pe de altă parte, vor aborda
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
pe Baltazar Baltazarovici Jevakin, marinarul lui Victor Rebengiuc. Emoția care bîntuie neîncetat pe scena sălii “Izvor” este însoțită de farmecul actorilor. Totul este studiat minuțios, este descoperit împreună, elaborat, sudat, asumat, este savurat în repetiții și dăruit pe scenă, în timpul reprezentației. Fiecare personaj este rezultatul unei analize înfăptuită cu voluptatea cercetării, pas cu pas, a elementelor care îl umanizează. Pe el, aparițiile și povestea lui. Uneori simți că doar ție ți se confesează și fata de măritat, și guraliva pețitoare, și
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
și îngerii gardieni,// dacă le-ar ști. Văduva le descoperă/ din greșeală. Dumnezeu milostivul,/ în grija lui pentru fiecare gîză,/ o ocrotește și pe ea”. (Bucuriile Văduvei). Antidotul ucigătorului plictis provincial, ne comunică Ioana Dinulescu, îl constituie regenerarea feminității. Suculenta reprezentație a inadaptării sfîrșește, așadar, printr-un soi de happy-end. Un happy-end melancolic...
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
seară trebuie că auzea muzica, tiradele - nu știu dacă s-o fi ales cu vreo plăcere ori vreun profit.»6 ) De fapt, Lenin stătea la numărul 14. Richter confirmă indicația, chiar dacă se înșeală și el asupra adresei: «Cabaretul Voltaire, cu reprezentațiile și tapajul lui, se găsea pe Spiegelstrasse, la numărul 1. Puțin mai sus, pe aceeași străduță unde seară de seară era o revărsare nebună de cîntece, de poeme și de dans, la numărul 12, locuia Lenin. Radek, Lenin și Zinoviev
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
mașinează spectacolul fotografic al guvernelor noi”. În pamfletele ad-personam, țintele lui preferate vor rămâne, cel puțin în intervalul de timp cuprins în volumul de față, Take Ionescu, Ionel Brătianu și generalul Averescu: „D. Take seamănă cu actorul care-ți pregătește reprezentația de adio. Acum el convorbește din belșug în toate direcțiile, zvârlind sămânța cariată a cuvintelor lui pretutindeni, în interviuri nesfârșite în cari răsună ca un leitmotiv acel eu, eu, eu, care arată cât îl doare preocuparea persoanei sale adorabile. Din
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
a fi arogante, sentimentale fără a fi melodramatice. Apelul la profesioniști cu nume și renume pentru regie și decor (Alexandru Tocilescu și Dragoș Buhagiar la Oase pentru Oto și Alexandru Dabija și Dragoș Buhagiar la Aici nu se simte) scot reprezentațiile din sfera serbării școlare cu ifose care maculează atât de des exploziile adolescentine ale inovației teatrale. Două femei la margine de șosea îi pândesc pe eventualii clienți. Una e o profesionistă a traseului, cealaltă are urgentă nevoie de bani pentru
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
precizîndu-i, cristalizîndu-i și întrupîndu-i doctrina”. Pentru a preciza cu o ironie retrospectivă: „Din perspectiva dăinuirii acestuia (a regimului odios), se poate spune că interzicerea Cenaclului Flacăra - la insistența unor membri ai clanului care au profitat de moartea unor tineri în timpul «reprezentației» - a fost cea mai mare eroare tactică a secției de propagandă a partidului”. Și s-ar putea să aibă dreptate. Poate că o asemenea „greșeală” n-o vor repeta actualii politicieni care au atras în albia lor agitația păunesciană, asigurîndu-i
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
Maria Sârbu “Teatrul bun nu are naționalitate” La sfîrșitul stagiunii trecute s-au jucat la Teatrul Bulandra, sala “Izvor”, trei reprezentații cu spectacolul “ Căsătoria” de Gogol în regia lui Yuri Kordonski. Premiera va avea loc în toamnă. În una din serile amintite, am auzit-o pe colega mea Maria Sîrbu vorbind în rusește cu Kordonski. Am simțit tonalități speciale în conversația
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
rolul judecătorilor și cei care jucau rolul pedepsiților își scot măștile, vezi că sângele ce părea să curgă șiroaie e suc de roșii, totul se dovedește o făcătură, cei care se confruntau pe scenă sunt buni amici, pleacă împreună de la reprezentație să bea o bere și râd de noi, spectatorii naivi ce urmăream totul cu sufletul la gură, gata să suferim un atac de inimă. Așa se întâmplă când puterea se strânge toată în curtea unuia singur. El e pus în
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
a mai înveselit. Îi trece repede. Și, împreună cu el, te scufunzi și tu, din nou, în melancolie. Precum personajul ajuns în iad dintr-un celebru banc, căruia tocmai i s-a terminat pauza de țigară. Miles Davis și-a terminat reprezentația și s-a retras pe locul lui de pe etajeră. Ai scris până acum 2991 de semne. Mai ai cam 1000, adică o jumătate de filă. Aproape că ai terminat. Așa că nu ai nici un motiv de melancolie. Mai ales că mâine
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]