KorAP: Find »[drukola/base=reprezentațional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...10 >

239 matches

Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564

istorică" (de Grauwe 2003), punctul de plecare fiind lingvistică funcțională, în special afirmația lui M.A.K. Halliday (1994: 36) potrivit căreia sistemele semiotice au trei metafuncții: * ideaționala (propoziția că reprezentare) se referă la structurile tranzitive care au un înțeles reprezentațional. Fiecare proces (relațional, material, mental, verbal, behavioral sau existențial) are anumiți participanți și are loc în anumite circumstanțe; * interpersonala (propoziția că schimb) se axează pe structuri de mod care exprimă un înțeles interacțional și relații sociale; * textuala (propoziție ca mesaj

by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
faptul că atât producătorul, cât și privitorul/ consumatorul posibil exercita o anumita putere în fabricarea textelor și a discursurilor (vizuale). Scrierea și citirea devin două procese participative care transformă cuvintele și obiectele în produse culturale semnificante cu "potențial comunicativ și reprezentațional" (Kress, Leite-Garcia, van Leeuwen 2006: 269). Interpretarea imaginilor drept acte comunicaționale înseamnă acceptarea termenului de "turnură pictorială" și acceptarea ideii că imaginile reprezintă "un lant semnificant, practici culturale ale privirii și interpretării, capacități subiective ale privitorului de a determina imaginile

by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
va transforma dintr-un simplu copil-adult în "tovarășul de joacă al povestitorului" (Stephens, apud Beckett 2002: 215), deoarece aceasta textualitate autoreflexivă implică un joc subtil al decodării, unde cititorul/ spectatorul trebuie să fie conștient de faptul că dincolo de simple imagini reprezentaționale (non)verbale, există anumite semnificații sociale, culturale și politice. ÎI.4.b.1. Doi "lupi" politici românești Cele două instanțe metafictive politice constituie reprezentarea nonverbală și verbală a contracandidatului, fiind transferul semiotic de la extensiunea către intensiunea conceptului de lup: * pe

by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484

de analiză în modelul cogniției distribuite este „sistemul funcțional”, care cuprinde o colecție de indivizi și artefacte și relațiile dintre aceste părți surprinse într-o practică particulară de muncă. Activitățile cognitive sunt văzute ca niște „computații” definite ca „propagarea stării reprezentaționale prin diferitele medii”. Mediile reprezentaționale pot fi atât interne (memoriile indivizilor), cât și externe tehnice (computerul, reprezentarea pe hârtie etc.). „Stările reprezentaționale” se referă la modul cum sunt transformate variatele resurse, informații și cunoștințe, în timpul activităților. De exemplu, starea reprezentațională

[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
distribuite este „sistemul funcțional”, care cuprinde o colecție de indivizi și artefacte și relațiile dintre aceste părți surprinse într-o practică particulară de muncă. Activitățile cognitive sunt văzute ca niște „computații” definite ca „propagarea stării reprezentaționale prin diferitele medii”. Mediile reprezentaționale pot fi atât interne (memoriile indivizilor), cât și externe tehnice (computerul, reprezentarea pe hârtie etc.). „Stările reprezentaționale” se referă la modul cum sunt transformate variatele resurse, informații și cunoștințe, în timpul activităților. De exemplu, starea reprezentațională constând în înțelegerea unei activități

[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
surprinse într-o practică particulară de muncă. Activitățile cognitive sunt văzute ca niște „computații” definite ca „propagarea stării reprezentaționale prin diferitele medii”. Mediile reprezentaționale pot fi atât interne (memoriile indivizilor), cât și externe tehnice (computerul, reprezentarea pe hârtie etc.). „Stările reprezentaționale” se referă la modul cum sunt transformate variatele resurse, informații și cunoștințe, în timpul activităților. De exemplu, starea reprezentațională constând în înțelegerea unei activități de către unul sau mai mulți indivizi se poate schimba când o anumită informație despre activitate este transmisă

[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
reprezentaționale prin diferitele medii”. Mediile reprezentaționale pot fi atât interne (memoriile indivizilor), cât și externe tehnice (computerul, reprezentarea pe hârtie etc.). „Stările reprezentaționale” se referă la modul cum sunt transformate variatele resurse, informații și cunoștințe, în timpul activităților. De exemplu, starea reprezentațională constând în înțelegerea unei activități de către unul sau mai mulți indivizi se poate schimba când o anumită informație despre activitate este transmisă de o altă persoană. Pentru a analiza modul cum variate stări reprezentaționale sunt coordonate pentru îndeplinirea unei activități

[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
cunoștințe, în timpul activităților. De exemplu, starea reprezentațională constând în înțelegerea unei activități de către unul sau mai mulți indivizi se poate schimba când o anumită informație despre activitate este transmisă de o altă persoană. Pentru a analiza modul cum variate stări reprezentaționale sunt coordonate pentru îndeplinirea unei activități, atenția cercetătorului se concentrează pe interacțiunile care au loc între mediile reprezentaționale: coordonarea reprezentărilor interne, individuale, și externe, materializate, spre exemplu, într-un document scris. Sunt urmărite, de asemenea, artefactele cognitive dezvoltate în practicile

[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
se poate schimba când o anumită informație despre activitate este transmisă de o altă persoană. Pentru a analiza modul cum variate stări reprezentaționale sunt coordonate pentru îndeplinirea unei activități, atenția cercetătorului se concentrează pe interacțiunile care au loc între mediile reprezentaționale: coordonarea reprezentărilor interne, individuale, și externe, materializate, spre exemplu, într-un document scris. Sunt urmărite, de asemenea, artefactele cognitive dezvoltate în practicile curente care susțin abilitățile funcționale ale sistemului cognitiv distribuit. În sfârșit, de o atenție similară beneficiază distribuirea în

[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
activitatea ședinței CA din perspectiva utilizării lor ca mijloace în procesele sociocognitive. Astfel, ne-am concentrat atenția pe observarea interacțiunii participanților cu documentele, urmărind momentele constituirii și modificării semnificațiilor pentru fiecare dintre temele prezentate de aceste documente. Întrucât constituirea „stării reprezentaționale” prezentate inițial în documente are loc nu doar în timpul ședinței CA, ci, mai ales, în afara acesteia, unitatea noastră de analiză este variabilă, incluzând activități cognitive ale altor structuri formale, cum sunt colegiul senatului, consiliul profesoral al facultății, biroul consiliului profesoral

[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
a introdus în agendele ședințelor aducerea unui astfel de document ca resursă a activității sale cognitive. Introducerea în CA a reprezentărilor consiliilor profesorale - structuri cu funcții de decizie pentru problemele care privesc facultatea - se face exclusiv prin intermediul unui singur mediu reprezentațional, persoana decanului. Informațiile privind acuratețea și eficiența activității de promovare în CA a stărilor reprezentaționale ale consiliului profesoral prin intermediul participării decanului la activitatea cognitivă a CA nu ajung la cunoștința consiliului profesoral. Acesta primește rezultate finale, colective. Documentul care înregistrează

[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
cognitive. Introducerea în CA a reprezentărilor consiliilor profesorale - structuri cu funcții de decizie pentru problemele care privesc facultatea - se face exclusiv prin intermediul unui singur mediu reprezentațional, persoana decanului. Informațiile privind acuratețea și eficiența activității de promovare în CA a stărilor reprezentaționale ale consiliului profesoral prin intermediul participării decanului la activitatea cognitivă a CA nu ajung la cunoștința consiliului profesoral. Acesta primește rezultate finale, colective. Documentul care înregistrează contribuțiile participanților la activitățile cognitive ale CA, interacțiunile și reacțiile participanților la prezentările din documentele

[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
înainte, în practica ședințelor propagarea reprezentărilor asumate de colegiul senatului este mult facilitată prin artefactul (buletinul informativ) propus participanților ca document de lucru și prin ghidarea interacțiunilor de către rector. Procesul facilitat de această practică este cel de acomodare a stării reprezentaționale din mintea contributorului individual la descrierea din artefactul provenit de la colegiul senatului și la discursurile acomodative ale celorlalți participanți. Acomodarea (adică modificarea reprezentării individuale) nu este obstrucționată de nici un artefact echivalent buletinului informativ prin care consiliul profesoral să-și urmărească

[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
rezultatele activității cognitive a consiliului profesoral în scopul utilizării lor ca resurse în activitatea CA și care să fie utilizat drept cadru constrictiv și suport al contribuțiilor personale ale decanului. Fără astfel de documente, alinierea sau opoziția la singura stare reprezentațională sprijinită tehnologic și cultural rămân simple ideosincrasii, coordonări de persoane, nu de departamente. 6. Comentarii privind efectele practicilor curente de desfășurare a ședințelor CA Rezultatele prezentate în acest studiu privesc activitățile cognitive surprinse în practicile desfășurării ședințelor CA: interacțiuni „dirijate

[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
prin ședințele colegiului senatului și ghidate de moderatorul discuțiilor; sisteme funcționale care transcend ședința; propagarea mai eficientă a reprezentărilor create sau asumate de colegiul senatului în raport cu cele create în consiliile profesorale ale facultăților; insuficienta utilizare a mijloacelor materiale ca medii reprezentaționale de către consiliile profesorale. Aceste rezultate arată că, în timp ce colegiul senatului conștientizează importanța de a controla propagarea reprezentărilor în structurile de decizie, consiliile profesorale al facultăților ignoră condițiile care împiedică utilizarea reprezentărilor sale ca resurse în aceleași activități. În practicile obișnuite

[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
cognitive din ședințele CA reprezintă răspunsuri personale ale participanților, coordonate de moderatorul ședinței, la reprezentările propuse de colegiul senatului ca resurse ale activităților cognitive din CA. Sistemul funcțional menit să propage reprezentările asumate de consiliul profesoral ignoră utilizarea unor medii reprezentaționale materiale de promovare a propriilor reprezentări și de feedback privind performanța promotorului unic al acestor reprezentări în CA. În absența acestor mijloace tehnice de suport, contribuțiile decanului la activitatea cognitivă din ședințele CA se concretizează în acte personale integrate mai

[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728

care își prezintă cu o sinceritate seducătoare adevărata aventură trăită în chiar procesul elaborării și redactării cărții de față. Rămânând foarte aproape de textul prezentat, aflăm de la autoare că această carte reprezintă sfârșitul unei aventuri intelectuale, în care își expune posibilitățile reprezentaționale în cultura noastră prin intermediul interpretărilor sale personale ale unor texte notorii din cultura academică americană, texte ce definesc "nucleul tare" al cercetării din domeniul științelor comunicării din Statele Unite ale Americii și ale căror posibilități teoretice ar trebui explorate în cultura

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
clar pentru mine faptul că această carte pe care o încep acum, cu credința că bunul Dumnezeu mă va ajuta, și de data aceasta, să duc sarcina la bun sfârșit, este "sfârșitul aventurii", este momentul în care închei expunerea posibilităților reprezentaționale în cultura noastră (pe care îndrăznesc să le imaginez) prin intermediul interpretărilor mele ale unor texte notorii din cultura academică americană, texte ce definesc "nucleul tare" al cercetării pe domeniul Științelor comunicării în Statele Unite și ale căror posibilități teoretice trebuie explorate

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
pornească la drum cu un bagaj epistemologic esențializat în ce privește istoria metodologică a Științelor comunicării, bagaj pe care eu însămi îl port cu mine de atâta amar de ani, pentru ca, astfel, textele noastre, despre cultura noastră academică, despre propriile noastre posibilități reprezentaționale în domeniul Științelor comunicării să își găsească, în fine, locul binemeritat în cultura academică universală. Dedic aceste pagini studenților mei de la masteratul de Comunicare și mediere în conflictele sociale, a căror bucurie continuă a întâlnirii m-a mobilizat să fac

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
de la Coatesville. Îl vom asculta? Pentru a înțelege, la scară adecvată, măsura impactului viziunii lui Edwin Black asupra criticismului retoric, viziune ce a condus nu la "demisia neo-aristotelianismului", cum vom vedea într-unul din subcapitolele anterioare, ci la lărgirea posibilităților reprezentaționale pe domeniul Științelor comunicării, grație multitudinii de perpective din care, după Black, fenomenul discursiv poate fi apropriat (cu alte cuvinte, a "noilor retorici"), să ne întoarcem privirile înspre un alt studiu 178 al criticului, publicat în Quarterly Journal of Speech

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
context care legitima, de decenii, analiza de tip neo-aristotelian ca unică posibilitate de acces la spațiul discursiv. Cu alte cuvinte, în proprii săi termeni, întreaga cercetare critico-retorică exprima, până la momentul Edwin Black, ideologia neo-aristoteliană. Interesul profesorului Black pentru lărgirea posibilităților reprezentaționale în contextul cercetării critico-retorice este vădit în încercarea sa reușită de a inova, din punct de vedere teoretic, metodologic, și terminologic, disciplina, astfel încât, în "formula" sa nouă, aceasta să nu lase pe dinafară, să nu excludă, amuțească sau obnubileze contribuții

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
comunitate pe care o construim tot noi, prin mijloacele discursive pe care am învățat să le folosim, și pe care o chemăm la ființare asigurând-o permanent că e în siguranță, alianțele pe care le propunem sunt sigure, iar posibilitățile reprezentaționale pe care le oferim în breșa respectivă sunt tot atâtea oportunități autentice de autoafirmare a vocii pe teritoriul discursului. Însă paranteza sau parantezele pot avea mai mult decât un caracter sporadic, insular. Ele pot deveni însuși semnul jocu-lui cultural în

[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686

laboratorul său foloseau o procedură de achiziție bazată pe nonrăspuns; dar altfel se înregistrează răspunsuri, deși nu sunt administrați stimuli în perioada de dobândire. Din moment ce, în acest mod de dobândire a răspunsurilor, observatorii pot învăța răspunsul modelat doar în forme reprezentaționale, paradigma modelatoare oferă un înțeles interesant în studiul proceselor simbolice și al funcțiilor acestora de ghidare. Anii ’60 au fost martori ai creșterii numărului de cercetări și de teoretizări ale fenomenului de modelare. Într-adevăr, existase o vreme în care

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
4. Analiza învățării socialetc "4.4. Analiza învățĂrii sociale" După Bandura, există un adevăr incontestabil: când o persoană observă comportamentul unui model fără să reproducă în mod instantaneu răspunsurile, aceasta poate dobândi răspunsurile modelate, în timp ce ele apar doar în forme reprezentaționale. Acest postulat i-a permis edificarea unei teorii încă nedepășite științific. Analiza socială a învățării observaționale, propusă de Bandura în 1969, alocă un rol important mediatorilor reprezentaționali, care se presupune că sunt dobândiți în baza unui proces de învățare contiguă

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
instantaneu răspunsurile, aceasta poate dobândi răspunsurile modelate, în timp ce ele apar doar în forme reprezentaționale. Acest postulat i-a permis edificarea unei teorii încă nedepășite științific. Analiza socială a învățării observaționale, propusă de Bandura în 1969, alocă un rol important mediatorilor reprezentaționali, care se presupune că sunt dobândiți în baza unui proces de învățare contiguă (vezi Guthrie). În această subtilă teorie banduriană, stimulul contiguu, de alăturare, este considerat o condiție necesară, dar nu suficientă pentru învățarea observațională. Fenomenul modelării implică de fapt

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]