248 matches
-
într-o formulă celebră: "Trebuie să-l obligăm la tranzacții care-l slăbesc, sau la violențe, care-l compromit". Revoluția avea acum șefi și animatori pentru toate categoriile sociale. Îi mai lipsea un singur om: acela care trebuia să transforme republicanismul, cel puțin în ochii străinătății, într-un partid de guvernământ. Elitele intelectuale fuseseră pregătite pentru revoluție de către generația de la Coimbra, și ele aveau acum pe un Alexandre Braga sau Joîo Chagas ca să le satisfacă idiosincrasiile artistice și ideologice. Masele populare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acesta apare într-o bună zi, tocmai când partidul resimțea mai acut lipsa unui șef unic. La 23 iulie 1903, Bernardino Machado, fost ministru al lui Don Carlos, profesor la Universitatea din Coimbra, își dă în chip solemn adeziunea la republicanism. Era un bărbat bătrân, cu o impunătoare barbă albă - figură venerabilă de patriarh, soț model, părinte ideal, crescîndu-și copiii cu o desăvârșită grijă și iubire. Nimeni nu-i putea reproșa nimic. Era afabil și curtenitor cu toți, seducător tocmai prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
crizei prin care trecea Portugalia, și care era, prin excelență, o criză politică. Generalul Pimenta de Castro se mărginise să caute soluții economice și administrative. Nu profitase de carența teribilă în care se aflau, în primul an de război european, republicanismul și grupările democratice din Portugalia, ca să dea țării o nouă orientare politică, așa cum îi îngăduiau oamenii și-i comandau împrejurările. Pimenta de Castro credea în același ideal pe care-l împărtășeau și adversarii săi - Afonso Costa cu grupul democraților. Nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
așteptau mereu de la căderea monarhiei. La 21 noiembrie 1915, Afonso Costa e din nou la guvern. De astă dată, Costa se gândește să-și consolideze situația cu ajutor extern. Avea destul simț politic ca să înțeleagă că Portugalia e dezgustată de republicanism și, mai ales, de republicanismul interpretat de către gruparea sa democratică. Dacă monarhia nu fusese restaurată până atunci, faptul se datora inabilității complotiștilor și devotamentului voluntarilor republicani, care făceau de strajă la frontiera spaniolă. Încercarea lui Pimenta de Castro eșuase nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
La 21 noiembrie 1915, Afonso Costa e din nou la guvern. De astă dată, Costa se gândește să-și consolideze situația cu ajutor extern. Avea destul simț politic ca să înțeleagă că Portugalia e dezgustată de republicanism și, mai ales, de republicanismul interpretat de către gruparea sa democratică. Dacă monarhia nu fusese restaurată până atunci, faptul se datora inabilității complotiștilor și devotamentului voluntarilor republicani, care făceau de strajă la frontiera spaniolă. Încercarea lui Pimenta de Castro eșuase nu pentru că țara o respinsese, ci
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de Castro eșuase nu pentru că țara o respinsese, ci pentru că generalul era cu totul lipsit de spirit politic. Dar s-ar fi putut ca altul să înțeleagă realitatea și să activeze cu mai multă dibăcie. Aceasta ar fi însemnat sfârșitul republicanismului, al masoneriei și al carierei politice a lui Costa. De aceea noul Președinte de guvern încearcă să-și consolideze definitiv poziția în străinătate. Nu o putea face decât îmbrîncind Portugalia în război alături de Franța și Anglia. O bună parte din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Marchizului de Pombal. Dar acest fel de a înțelege istoria nu avea sorți de izbândă într-o Portugalie a cărei cultură și opinie publică erau dirijate, încă de pe timpul lui Alexandre Herculano, exact de forțele antitradiționale: demoliberalismul, masoneria anticatolică și republicanismul. Înainte de orice acțiune era indispensabilă o campanie de interpretare critică a istoriei portugheze și de revalorificare o instituțiilor ei tradiționale. Antonio Sardinha, care debutase de timpuriu cu câteva volume de poezii și câștigase un loc de frunte într-o literatură
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
integrală suferă consecințele flirtului lor cu Sidonio. Noile guverne democratice sunt hotărâte să nu mai repete greșala "adezivilor" din octombrie 1910, când proclamarea Republicii a convertit, în puține ceasuri, câteva sute de mii de bravi cetățeni la cel mai fanatic republicanism. Tamagnini Barbosa, adevăratul responsabil al lichidării sidonismului, e arestat, împreună cu toți fruntașii sidoniști care luptaseră împotriva militarilor și monarhiștilor. Strada, răscolită de verbul lui Antonio José de Almeida și condusă din biroul lui Afonso Costa - devenit mare avocat la Paris
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu înfățișare măreață și severă, 1900-1908. Anii de agonie ai Monarhiei, care se scurg între moartea lui Eça de Queiroz și asasinarea Regelui Don Carlos și a Infantelui Don Luiz. Ani dominați de propaganda desfrânată a tuturor ideilor antitradiționale, de la republicanism și masonerie până la insurecție armată și invectivă antireligioasă. Dezgustată de rege și de politicieni, amețită de tribuni și gazetari, intoxicată de propaganda ocultă, cloroformizată de câțiva artiști și cărturari de geniu - Portugalia trăia, în acești opt ani, ultimele clipe ale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
simțea că lumea contemporană trăiește apogeul democrației și că restaurarea monarhică va întîmpina, în afară de greutățile inerente mișcării, rezistența unei elite care leagă de noțiunea monarhică noțiunile de "reacțiune" și "retrogradism" - Salazar nu putea, în același timp, să se angajeze în republicanism, ale cărui excese le cunoștea prea bine. Se gândește că, totuși, opera de salvare a omului, de desăvârșire morală a lui și de îmbunătățire a condițiilor sale sociale trebuie făcută, și aceasta înainte de a aștepta împăcarea familiei portugheze, refacerea unității
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sau integralismul lusitan. Dar în timp ce Antonio Maria da Silva organiza "Legiunea Roșie", integraliștii erau sabotați și atacați de celălalt mare partid monarhist și de catolici. Atât integralismul cât și monarhismul treceau printr-o criză. Portugalia era dezgustată și obosită de republicanismul demagogic, dar puțini mai credeau în sorții de izbândă ai unei încercări de restaurare. Chiar monarhiștii înțelegeau că, după atâtea momente prielnice pierdute, orice nouă înfrîngere ar putea fi fatală mișcării. Numărul morților și al celor din închisori crescuse destul de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
substanța și își consumaseră prestigiul. Mișcarea de la 28 mai, ca și investirea lui Salazar cu puteri dictatoriale, fuseseră revoluții care se împliniseră în al 11-lea ceas; dar s-au împlinit după ce aproape toate formele istorice germinate de liberalism și republicanism fuseseră consumate: ("Aproape toate", pentru că ultima etapă, comunismul, nu apucase să se realizeze în Portugalia). Norocul lui Salazar era că fusese chemat destul de târziu la guvern; după ce toate ideologiile secolului XIX avuseseră timp să rodească, după ce ciclul demo-liberal aproape își
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
știu cum o cheamă. Și așa, Jeff, autorul, s-a despărțit de jurnal rămânând bibliografie standard. La 3,30 și-a început Dahl conferința despre Madison. Cristal de coerentă, simplă, suplă, bine strunită, cu ceasul în mână, pe relația dintre republicanism și democrație. După conferință a fost un cocktail. Ne-am și mi-am luat rămas-bun de la Dahl. Vincent Ostrom, care realmente părea mai bătrân bine decât Bob (așa i se zice bătrânului munte Dahl), a fost și el de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o campanie care, la fel ca vânatul, pe care Încă din pădure Îl numesc așa, era deja istorică Înainte de a se ști că Într-adevăr avea să fie. Din nefericire manifestările verbale de entuziasm civic ale noilor aderenți la acest republicanism prospectiv și profetic nu Întotdeauna au fost, În zilele care au urmat, atât de respectuoase precum o cer buna educație și o conviețuire democratică sănătoasă. Unele dintre ele ajunseră chiar să depășească limitele celei mai ofensive grosolănii, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
166 {EminescuOpIX 167} sunt bogate, puternică când toate sunt puternice. Aceasta e dinastia - monarhul. Tot pentru că individualismul este principiul vital al naturei omenești, preferăm în privirea moștenirei legea salică și nu maioratul. Cu totul opus acestei serii de idei este republicanismul. Nu vorbim de republicanismul în sens diplomatic, ci în sens social. Republica este orice stat în care o partidă, reprezentanta unei sau mai multor clase (însă nu a tuturor), poate să ajungă la stăpânire. Aceste republice le împart în antice
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bogate, puternică când toate sunt puternice. Aceasta e dinastia - monarhul. Tot pentru că individualismul este principiul vital al naturei omenești, preferăm în privirea moștenirei legea salică și nu maioratul. Cu totul opus acestei serii de idei este republicanismul. Nu vorbim de republicanismul în sens diplomatic, ci în sens social. Republica este orice stat în care o partidă, reprezentanta unei sau mai multor clase (însă nu a tuturor), poate să ajungă la stăpânire. Aceste republice le împart în antice și moderne. Republicile antice
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un ocean de fraze. Într-adevăr, zice "Times", care putere ar și putea fi o aliată mai sinceră a Germaniei decât Anglia, care Întâi nu dorește nici o cucerire, al doilea prin sistemul său constituțional este cea mai bună garanție contra republicanismului (ce este unul din pericolele interne ale Germaniei)? [26 noiembrie 1876] AUSTRO-UNGARIA ["PARTIDUL LIBERAL... "] Partidul liberal - constituțional din Austria a decis într-o adunare ca, fără a prejudeca forma sau cuprinsul unui alt proiect de învoire asupra bancei între Austria
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
măsură, are la bază o tradiție bonapartistă mai veche care subliniază importanța unui lider puternic. În același timp, gaulismul acceptă și, într-adevăr, glorifică Republica, iar cea de-a Cincea Republică a fost o încercare de a împăca autoritarismul și republicanismul democratic. Astăzi, există câteva partide care pretind epitetul gaulist. Cel dominant este Union pour un Mouvement Populaire (UMP fostul RPR Rassemblement pour la République), partidul președintelui francez Jacques Chirac însă acesta este contestat de Rassemblement pour la France (RPF) înființat
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
puterii și valorilor sale, constituie un fenomen care, acum, ține de domeniul istoriei. Liberalii belgieni, italieni și luxemburghezi își vor găsi aici originile, precum și o fracțiune a liberalismului francez. În Franța, Spania și Portugalia, anticlericalismul a constituit coloana vertebrală a republicanismului care s-a organizat de o manieră hegemonică atunci cînd democrația creștină reprezenta o forță marginală într-un catolicism controlat de dreapta. În aceste trei țări, republicanismul anticlerical reprezintă un "spațiu" părăsit, fiind ocupat de către PS pe fondul unui consens
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
liberalismului francez. În Franța, Spania și Portugalia, anticlericalismul a constituit coloana vertebrală a republicanismului care s-a organizat de o manieră hegemonică atunci cînd democrația creștină reprezenta o forță marginală într-un catolicism controlat de dreapta. În aceste trei țări, republicanismul anticlerical reprezintă un "spațiu" părăsit, fiind ocupat de către PS pe fondul unui consens slab. Versantul anticlerical al clivajului Biserică / Stat nu a întîrziat să fie atacat de conflictul de clasă atunci cînd autoritatea Bisericii își menținea enoriașii în sindicatele creștine
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
major al celui care va deveni tot mai mult purtătorul de cuvînt al socialismului francez pînă la Primul Război mondial. Licențiat în filosofie, predînd la Universitatea din Toulouse, Jean Jaurès25 s-a angajat într-o carieră politică pusă sub semnul republicanismului moderat, apoi s-a "convertit" la socialism în 1892, în special grație influenței lui Lucien Herr. Socialismul reprezintă pentru el extinderea și triumful idealurilor republicane enunțate de Revoluția franceză. Orator fără pereche, om politic excepțional, prestigiul său este demn de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
infinit. Nu numai că nici o ierarhie nu mai poate sub-zista între om și Dumnezeu, dar fiecare om este constitutiv formei divine. În această concepție este posibil de reperat o primă formă a individualismului, un pas indispensabil pentru ceea ce va urma. Republicanismul civic, al cărui inventator este Machiavelli, va reuși o emancipare ce stă la baza întregii modernități. Ea atribuie omului nu atît facultatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu, cît cea de a-și stăpîni propriul destin. În continuare, referința divină
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
care permite destul de bine justificarea puterii minoritare, asumată de o elită, față de puterea majoritară exercitată prin majoritățile populare (vox populi, vox Dei). Dacă Ockam încerca să impună ideea monarhiei universale asupra voinței prezumată a majorității, Marsilio de Padova răspândește ideea "republicanismului democratic" și în opera sa capitală (Defensor pacis) exprima ideea continuându-l pe Aristotel că puterea, suveranitatea rezidă în popor 49, că puterea executivă rămâne subordonată puterii legiuitoare (care este poporul) și trebuie încredințată unui singur om (principele electiv) sau
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
forțînd-o astfel să se plieze într-un cadru de interpretare prea strîmt, specific conceptelor lor specifice. Pentru a evita aceste dificultăți, interpretarea republicană clasică poate să fie de un real ajutor. Trebuie precizat de la început că nu este vorba de republicanismul specific cercurilor intelectuale, care se pretind deținătoarele monopolului asupra republicii și care nu văd în Uniunea Europeană decît o "adunare apatridă" menită să prejudicieze democrația franceză, conform cuvintelor lui Charles de Gaulle. Viziunea republicană la care se face referire în acest
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
lucrări ulterioare: Media și democrația (1991), care investighează funcțiile politice contemporane ale mijloacelor de comunicare, prin și contra unor curente din secolul al XVIII-lea, și Tom Paine: o viață politică (1995), care este un studiu al vieții și epocii republicanismului democratic în regiunea Atlanticului, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Toate aceste patru cărți au în comun ideea că suspiciunea publică în ce privește puterea, în diferitele ei forme, este un ingredient esențial al moștenirii noastre democratice moderne timpurii
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]