1,193 matches
-
ceea ce m-a șocat în ediția pe care mi-am cumpărat-o în anii liceului, de la un buchinist, nu au fost partidele de sex în sine, ci limbajul folosit de traducător pentru a le descrie. În loc să-mi inducă excitație sau repulsie, atunci când traducătorul pomenea de „ștromeleagul” prințului Mony sau de „fofoloanca” vreuneia dintre partenerele sale. Volumul era, de altfel, prefațat de Ovid S. Crohmălniceanu, care scria despre provocările pe care o astfel de traducere le ridică. Deși românii vorbesc destul de slobod
Dragoste în vremea fofoloancei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82358_a_83683]
-
explicabilă. Dar mai e ceva. Dacă "mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său roman", ci alege, de bună voie, să se joace "cu vorbe cu înțeles rău", este - bănuim - și pentru că există, deopotrivă, la el, atracție și repulsie față de proză; poate că proza i se pare prea emfatică, sau pur și simplu "mincinoasă", dispusă să inducă în eroare, mimând coerența într-o lume prin excelență incoerentă. Întocmai ca viața... Nu întâmplător scriitorul vorbea în-tr-un rând despre teama sa
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
22" nu reușește să atingă această fază de dezvoltare. N-aș insista asupra unor astfel de elemente, dacă autorul însuși nu le-ar acorda atâta importanță. Axiologia lui este puternic influențată de criterii extraliterare, cărțile fiind evaluate după afinitățile și repulsiile sale. Un cronicar umoral e, desigur, o contradicție în termeni. Dar, din nou, mi-e greu să înțeleg vehemența lui C. Rogozanu pe tema "grupurilor de influență". Nu justifica el subîmpărțirea culturii în asemenea câmpuri și nu era încântat de
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
simandicoase ale unui filfizon tipic, îmbrăcîndu-se cu o grijă vestimentară mergînd pînă la scliviseală. Purta inele pe mai multe degete și avea grijă să-și întrețină părul după ultima tăietură a modei. Confirmîndu-l avant la lettre pe Nietzsche, a cărui repulsie față de filosofi avea să-l facă pe neamț să scrie că gînditorii speculativi suferă în mod cronic de indigestie, mînzul acuza simptomele unei boli de nutriție din cauza căreia picioarele îi erau subțiri și în aparență neajutorate. Gracilitatea aceasta nu avea
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
și frumoasă” (μέλαινα καὶ καλή) dezvăluie nu percepția sa de sine sau prezența fizică, ci natura iubirii divine. Pentru Sfântul Grigorie, mireasa reprezintă sufletul, iar predicativul întunecat denotă păcătoșenia sa: „Am devenit întunecată prin păcat (ἐξ ἁμαρτίας)”. Întunecimea miresei semnifică „repulsia” care ia naștere din faptele păcătoase ale sufletului. În consecință, în concordanță cu Origen, episcopul nyssean caracterizează explicit întunecimea ca antiteza frumuseții. Ceva o face frumoasă pe mireasă în pofida întunecimii pielii sale: „Deși sunt neagră, am acum această formă frumoasă
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
face frumoasă pe mireasă în pofida întunecimii pielii sale: „Deși sunt neagră, am acum această formă frumoasă”, pentru că „imaginea întunecimii a fost transformată în frumusețe (μετεσκευάσθη γάρ τò ὁμοίωμα τοῦ σκóτους εἰς κάλλους μορφήν)”. Întunecimea reprezintă principalul simbol pentru păcătoșenia spirituală, repulsie și urâțenie, care sunt indicatoare ale calității sufletului pe care Mirele trebuie să le trateze cu indiferență sau să le transforme<footnote Mark S.M. Scott, „Shades of Grace: Origen and Gregory of Nyssa's Soteriological Exegesis ...”, p. 72. footnote>. Conform
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
între ,criza de substanță" a relațiilor d-sale cu gîndirea consacrată și alura așa-zicînd constructivă, îndrumătoare, autoritară ce și-o arogă. Ia naștere în felul acesta o imagine compozită a lui Gabriel Liiceanu, conținînd, și neizbutind a le împăca, atît repulsia (de-a dreptul repulsia, așa cum am văzut!) produsă de cele mai semnificative nume ale filosofiei Occidentului, cît și ambiția de mentor, de cenzor suprem, excomunicator, de ins care afurisește ceea ce nu-i place, aidoma unui profet așezat pe un postament
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
a relațiilor d-sale cu gîndirea consacrată și alura așa-zicînd constructivă, îndrumătoare, autoritară ce și-o arogă. Ia naștere în felul acesta o imagine compozită a lui Gabriel Liiceanu, conținînd, și neizbutind a le împăca, atît repulsia (de-a dreptul repulsia, așa cum am văzut!) produsă de cele mai semnificative nume ale filosofiei Occidentului, cît și ambiția de mentor, de cenzor suprem, excomunicator, de ins care afurisește ceea ce nu-i place, aidoma unui profet așezat pe un postament de vid. Ambelor trăsături
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
sinucidere perfida, "victima" urmărind că prin moartea ei să se răzbune pe cel care voia să o părăsească. Prozatorul face portrete expresive și memorabile avocatului și perfidei femei, care mai are și un nume sugestiv: Ambrozia-Coca Dumitrit. Avocatul îi provoacă repulsie arestatului, determinându-l să se întrebe ce anume îi displace la omul desemnat că apărător al lui și să-și răspundă singur: "Poate ochii aia mici de șobolan obraznic, care vine și-ți mănâncă momeală din cursă, te privește uimit
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
nu mai doresc să vadă și să audă nimic. Decât, eventual, imaginea edulcorată a unui trecut sinistru, dar care, prin comparație cu ceea ce trăim, le poate părea paradisiac. Numai cine nu-i cunoaște discreția înnăscută, lipsa oricărei veleități vaticinare și repulsia față de gargarismul grotesc al actorilor publici de la noi poate să aibă vreo îndoială în legătură cu mobilurile ieșirii în arenă a d-lui Livius Ciocârlie. întrupare a distincției spirituale și a inteligenței iluminate, autorul Marilor corespondențe ilustrează specia rarissimă a intelectualului-gentleman. L-
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
este, adică, un infirm moral, un detractor, că arta îi este nesănătoasă, de trimis la tribunal, de ars în piața publică, de azvârlit în gheenele uitării. O prea rafinată societate, precum aceea contemporană lui Dante, a primit în piept, fără repulsie și refuz, tablourile din Infern, în care era imposibil să nu se recunoască. Un infern populat de rude și apropiați. Un infern pe mai departe primitor. Un cu mult mai modest infern, cel caragialesc, a stârnit mânie în cercurile liberale
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
ceafa aproapelui/ și ăla se apără slobozind cîteva salve/ cu artileria grea: se întinde o ciupercă de gaz/ care muta din loc belicoasele nări/ iar pe gheață verzuie/ cad retezate mormane de nașuri/ jupite" (Amurg burghez). Încercînd a-și neutraliză repulsia ori spaimă ("o spaimă crepusculara, atavica"), autoarea își mărturisește rîsul (firește un rîs amar, firește un "rîs galben") în fața homunculilor simbolici de ea modelați: "într-o incinta austera, cufundata în studiu/ și aplicație, modelez corpuri umane/ grotești. am o pofta
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
încât, deși la început mi s-a părut un om bun, amărât și căruia eu îi spuneam ăomul care are o vioară la picioră (era șchiop, iar pantoful lui ortopedic îl botezasem o cutie de ăvioară), încet, încet, căpătasem o repulsie față de el." Asemenea informații, de o concretețe sugestiva, există cu sutele în masivul volum și prezintă interes pentru orice istoric literar. Comedia (neagră) a bătrâneții Dar Onoarea de a înțelege nu este doar o carte despre literatura, ci și literatura
După douăzeci de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18083_a_19408]
-
parlamentarii lor, revoluționar prin contribuția minerilor aduși în patru rânduri în capitala și mereu ținuți într-o rezervă amenințătoare. Caracterul de lovitură de stat al Revoluției din decembrie 1989 a devenit evident, răcind entuziasmul multora, creând psihoza unei necontenite conspirații, repulsie față de politică și justificând retragerea în sine a fiecărui ins ce se socotea lipsit de apărare. Nu fără oarecare rațiune: coaliția care a venit la putere în noiembrie 1996 nu s-a putut atinge de mână armata a P.D.S.R.-ului
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
morală practică și-ar fi putut schimba de-a binelea convingerile, tocmai cînd avea prilejul de-a asista la confirmările lor revărsate că dintr-un corn al abundentei faptice sinistre... SE CUVINE scoasă în evidență și o altă față a repulsiei exprimate de Tudor Arghezi în raport cu "ieșirea din normă", cu abaterea de la regulile imprescriptibile ale civilizației, care nu e doar "atitudinea politică revoluționară" rusească, ce-i adună pe "pravoslavnicii, în promiscuitate cu nihiliștii și anarhiștii", ci și, în opinia sa, însuși
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
dracu'!", cu speranța, bineănteles, că tocmai de aceea al vom citi. Adevărul este că o provocare - ieftină - de acest gen de mult nu ne mai impresionează. Din punct de vedere literar, numirea unei realități scabroase cu scopul de a produce repulsie este la fel de nesemnificativă că numirea unei realități mirifice cu scopul de a ăncănta. Dacă an loc de titlul pe care al are (nu-l mai transcriem!), cartea lui Dan Lungu ar fi avut titlul Mireasma de trandafir, ne-ar fi
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
a societății cu dejecții morale. Aici apărea, prin urmare, consecința coercitivă a laudei de sine. Respingerea publică a diapazonului înalt al autoelogiului, ca și a exagerării critice neverosimile la adresa adversarilor, se taxa drept atac al orânduirii sociale. Bineînțeles, aceasta agrava repulsia stârnită deja de apologie, transformând totul în ceva greu de respirat. Apologetica este intrinsecă politicii în general, exprimă partizanatul excesiv, avocatura electorală. În focul luptei, ea se desprinde atât de mult de realitate, se malformează atât de hidos, încât se
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
încercat să scoată ideile din imobilism, sfârșind ca eretici, trădători, contrarevoluț ionari. „Stânca tunată“ de care se izbea orice minte vie depășind inhibiția ecleziastă, orice tentativă de adaptare a gândirii la real, a adus un rău enorm teoriei marxiste, provocând repulsie. A fost statuată platitudinea ca mulaj al personalității militante, s-a oprit confruntarea deschisă a opiniilor, examinarea la rece a imperativelor vieții. Chiar multe neajunsuri remediabile nu erau recunoscute și de aceea nu se remediau, persistând ideea că recunoașterea ar
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
le mai povestește o dată, spre a ne împrospăta memoria. Cazul lui Șerban Foarță din Locuri și grupuri e cu totul aparte: poetul nu poate în ruptul capului să scrie eseu, dar nu pentru că ar fi liric sau fiindcă ar avea repulsie față de nuanțele speculative (dimpotrivă, Foarță e un prestidigitator al noțiunilor rare), ci pentru că urechea îi este pliată exclusiv pe calambururi sonore, drept care aliterațiile, asonanțele și etimologiile la care recurge preschimbă pagina într-un carnaval fonetic, zgomotos ca un clopot și
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
ideea pe care am avut-o Greu ne-a fost și să ne facem luat deîndată mașină (uzată, a fost reciclarea brackeț i lor baza de clienți: ca să învingem bineînțeles) și m-am mutat aproape ortodontici, niște butoni făcuți din repulsia stârnită de reciclare, am de firmă. Noua mea funcție a fost oțel inoxidabil care se lipesc pe oferit la început serviciul gratis. însă de scurtă durată: cerând dinți. Prin crăpătura acestora se Aceasta ne-a adus câteva zeci de mereu
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
din ce aflate la Pascagula, MS. (În urma este popular așa zisul “Yuck factor”, în ce mai laborioase. depunerilor de crustacee, după un care se exprimă și prin cuvântul La plecarea la New Orleans, timp viteza maximă a acestora “Gross”, o repulsie intuitivă față de 74 V ia ța n eo bi șn u it ă a u n u i om d e șt ii n ță r om â n r ef u g ia t în S ta te le
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
acțiune sterilizatoare prin acapararea unei zone de limbaj unde ceilalți nu mai au acces vreme de mai multe secole, stopând totodată unele posibilități de expresie mai vechi. În cazul opiniilor despre creatorii individuali, tonul se deosebește net în funcție de preferințe sau repulsii. În legătură cu cei apreciați face remarci subtile, cum ar fi aceea că la Donne gândul era o „trăire care îi modifica simțirea” (p. 215), ori că poeții secolului XVII „posedau un mecanism de simțire care putea devora orice”, făcând poezie din
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
prădător oceanic, care, la mare adâncime, administrează mușcături letale. Iată câteva din loviturile sale critice: piesa Hamlet ar fi un eșec artistic, bazat pe emoția cu iz senzațional, netransfigurată, aici fiind nedrept și cu Mona Lisa. Față de Shelley are o repulsie irepresibilă: „în mintea lui domnea confuzia”, „îi găsesc ideile respingătoare”, „Walter Scott a coborât rareori atât de jos, Byron mai des”, „omul era un pedant fără simțul umorului, egoist, aproape un nemernic” (Shelley și Keats); lui Milton (Milton I, 1936
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
caracter normativ. „Deoarece însă arta are nucleul ei temporal nu în actualitatea de conținut, ci în elaborarea ei formală imanentă, norma modernității, în ciuda caracterului ei reflectat, se referă la ceva, într-un anumit sens, inconștient, la o simțire (Innervation), la repulsia față de ce este depășit”2. Timpul al cărui moment este „nucleul temporal” al unei opere nu este un receptacol gol, nucleul temporal nu trebuie gândit abstract, ca o „bucată de timp” care nu ar avea alte caracteristici decât că urmează
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
face și ce nu face Antena 3 și cum trebuie să moară această importantă televiziune odată cu telespectatorii ei", scrie Radu Tudor pe blog. "Băsiștii de presă pot fi toți priviți cu o oarecare îngăduință medicală, dar nu fără greață și repulsie. Sunt obsedați să facă rău, precum ayatolahul lor de la Cotroceni. Au succesul vrăjitoarelor care fac blesteme. Se hrănesc zilnic din troaca dușmăniei față de oameni. Băsiștii de presă băsescu non stop și asta face astmosfera din jurul lor irespirabilă. Ar putea fi
Radu Tudor: "Băsiștii de presă băsesc" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21346_a_22671]