1,533 matches
-
trecuse pe podul de pe care ne privim și ne petrecem viețile și care se poate arcui peste viituri de Timp, unind, când nici nu mai gândești, țărmuri de trăiri și tâlcuri sfâșietoare. Unora dintre acestea, spre liniștirea noastră, ne-am resemnat și le spunem ironii ale istoriei. Fie și integrate... Dar nu acel pod care, fie și din amintire, unește sau desparte adeseori nu numai două maluri de apă, ci închide în istoria sa povești mult mai dureroase, cu drame pe
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
trecuse pe podul de pe care ne privim și ne petrecem viețile și care se poate arcui peste viituri de Timp, unind, când nici nu mai gândești, țărmuri de trăiri și tâlcuri sfâșietoare. Unora dintre acestea, spre liniștirea noastră, ne-am resemnat și le spunem ironii ale istoriei. Fie și integrate...
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
unde se duce, dar mai ales n-aveau de ce să se ducă. „Ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul” strigau ei unul în urechea celuilalt, doar, să se audă. Indiferență unora, surzenia altora, si neputința îi făcuseră să se resemneze. UN PAHAR CU LAPTE Unii intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La rândul meu abia am reusit sa ma strecor către casă. Câini
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dincolo de particularitățile domeniilor, mecanismele mai generale ale vieții spiritului. În acest scop, ca să obțin continuitate "epică" și armonie a proporțiilor, am fost obligat să tai din cuprins cam tot atîtea pagini ale cărții cîte sînt acum tipărite... Nu m-am resemnat lesne să consimt la acest sacrificiu, dar am înțeles în cele din urmă că e inevitabil. Și totuși, nu mă pot abține de la a o spune, sînt conștient nu numai de aportul pozitiv al reducerii operate, ci și de riscurile
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
unde se duce, dar mai ales n-aveau de ce să se ducă. „Ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul” strigau ei unul în urechea celuilalt, doar, să se audă. Indiferență unora, surzenia altora, si neputința îi făcuseră să se resemneze. UN PAHAR CU LAPTE Unii intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La rândul meu abia am reusit sa ma strecor către casă. Câini
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fie că au o agendă secretă, "scepticii" nu-și ascund disprețul față de orice întreprindere de oarecare anvergură: "Degeaba vă zbateți! Nu iese nimic din eforturile voastre. Vă pierdeți timpul. Pe cine interesează concluziile voastre?". După ei, ar trebui să ne resemnăm cu blestemul veșnicului "nenoroc românesc" și, cu capul plecat, să acceptăm zoaiele turnate în cap și de istorie, și de vremelnicii ei administratori. Energici când e să te pună la punct, devin flasci ca fularul dacă-i întrebi ce competențe
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
jos,... de unde le cunoaște perfect limba, comunicându-le la iuțeală: gata, fraților, destul, Șefu^ a zis să faceți pace, asta-i situația, vedem noi mai încolo... Ajuns la tron, Vodă, aflându-i mesajul ceresc, pune capul în pământ și se resemnează, căci până la Una mie și opt sute și șapte-ș-șapte mai era, - și se refugiază în Ardeal... * Poema se încheie. îmi pare rău, dar se încheie. }iganiada s-a dus. Dar rămâne, în schimb, țigănia, să fim liniștiți... Alt mare autor să
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
de 35 de ani, care a fost sacrificată de mama sa autoritară pe altarul muzicii. Din nefericire, Erika nu este într-atât de talentată încât să devină o mare pianistă, așa cum și-ar fi dorit mama ei, astfel că se resemnează cu statutul de profesoară la Conservatorul din Viena. Acțiunea se petrece la mijlocul anilor `70. Ea locuiește cu mama sa și lumea o consideră o fiică-model. Însă femeia își dezvăluie și o latură violentă, perversă, care i-a făcut pe mulți
Agenda2004-50-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283163_a_284492]
-
vedeta serii. DJ-ii de deschidere trebuie să se consoleze cu ideea că nu ei trebuie să fie în centrul atenției, ci că rolul lor este să păstreze momentele „culminante“ ale petrecerii pentru vedete. Foarte puțini sunt însă cei care se resemnează cu acest rol, rezultatul fiind că din cauza „deschiderii“ proaste, „vedetele“ serii au mari probleme cu „construcția finală“. Unul din DJ-ii de deschidere a sintetizat foarte original senzația pe care o are omul responsabil cu „clădirea fundației“ necesare unei petreceri. „E
Agenda2004-34-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282782_a_284111]
-
evita doar alegând altele, din imediata vecinătate a suratelor dintâi, ce mai, un drum zilnic cu autoturismul la serviciu sau o vizită făcută - tot cu mașina - unor prieteni ce domiciliază la celălalt capăt al orașului, echivalează cu o întreagă odisee. Resemnați sau poate cu înțelepciunea dată de experiență, taximetriștii își văd de meserie aproape fără să mai ia în seamă un drum desfundat sau un „crater” dolofan ce se lăfăie pe mijlocul străzii. Doar șoferii mai tineri mai scapă printre dinți
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
în semifabricatie a psihozei colective a românilor. Din ideatica baladei reiese că acel ciobănaș moldovean, cînd e anunțat de o mioara că tovărășii săi s-au înțeles să-l ucidă pentru a-i fură turmă, nu reacționează justițiar. El se resemnează, ca în fața unei decizii divine, așteptînd moartea pe care o transformă într-o nuntă cosmică ("Iar tu de omor/ Să nu le spui lor/ Să le spui curat/ Că m-am însurat/ Cu-o mîndră crăiasa/ A lumii mireasă;/ Că
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
cînd murgulețul lui îl vestește că, pe aproape, o să-l prade Ianus ungureanul, însoțit de o ceață de olteni. Mihu se îndreaptă spre vrăjmaș, îl cheamă la lupta dreapta, în doi, si, după o înfruntare aprigă, îl răpune. Nimic fatalist, resemnat în comportamentul și în Weltanschaungul celor doi eroi de balada, Toma Alimos și Mihu Copilul. De ce n-ar fi, întreb încă o dată, și comportamentul lor specific etnopsihologiei românești? Numai pentru că Miorița "... coresă" tot de Alecsandri, e superioară estetic? A doua
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
lua în discuție ontologia postmodernă, cunoașterea în postmodernitate și ipoteza sfîrșitului istoriei prin intermediul cărților lui Vattimo, Lyotard, Hassan și, respectiv, Fukuyama. Acestor concepte li se pot oricînd opune altele, fără îndoială, însă în fața unei bibliografii imense trebuie, firește, să te resemnezi, adică să alegi. Exhaustivul nu e, oricum, o ambiție postmodernă. De altfel, ceea ce țin să subliniez este faptul ca postmodernismul e abordat dintr-o perspectivă postmodernă și uneori chiar într-o manieră postmodernă. Un paralelism se lasă descoperit pe alocuri
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
unui Ilie Cantacuzino cu o servitoare - mezalianța din categoria nenumăratelor mezalianțe promovate de regimul comunist pentru compromiterea familiilor boierești. Cristian este un fiu de țăran, care nu s-a adaptat la stilul de viață din Canada, ci doar s-a resemnat să trăiască departe de țară lui. Cu un dispreț duios, Ruxandra povestește cum își exprimă el uneori, stângaci, deznădejdea: "din când în când, în serile noastre lungi de singurătate, după ce am obosit să ne tot jucăm cu Raluca, privindu-ne
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
cedează, ca într-un sofisticat ritual erotic, insulei, iar abandonul lui e definitiv atunci cînd, după ce își pierde corabia pe care o construise în nădejdea că va putea pleca într-o bună zi cu ea, nu dispera, ci dimpotrivă, se resemnează pentru prima dată cu adevărat la gîndul naufragiului sau. Din acest moment, totul e altfel. În primul rînd, Vineri nu mai e o slugă, ci prieten. Jocurile de-a civilizația sînt înlocuite cu jocurile lui Vineri, candide și splendide. Jocuri
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
Pavel Șușară Mulți dintre artiștii români stabiliți în străinătate înainte de 1989 și care, într-un fel sau altul, se resemnaseră la gîndul că regimul comunist le-a blocat definitiv accesul la istoria artei românești, s-au întors, după 1990, în țară. Unii definitiv, integrîndu-se chiar profesional în diferite instituții, cum este cazul pictorului Henry Mavrodin, alții doar prin vizite repetate
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
culturali de la centru, de la București, au abandonat instituțiile de cultură la cheremul deciziilor locale. Se arătă a fi mai puțin culturale. Mai ales în perioada de tranziție. Puțini sunt cei ce căuta soluții de întremare. Destui sunt aceia care se resemnează în neputința, în inactivitate. Cum se descurcă - iată sintagma! - în aceste condiții instituțiile de cultură, de concert? Evident la limita precarității. Căci condiționarea financiară nu poate fi mult diferită de situația economică generală. Diferită poate fi, în schimb, acțiunea managerială
...mimând normalitatea vietii de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17868_a_19193]
-
încăpățîna în argumentul că el nu-și poate pune semnătura pe formele de angajare la Uniunea Scriitorilor a doi inși pe care tot el i-a dat afară dintr-o editură pentru că au dosarele profund nesănătoase. În consecință, m-am resemnat și am devenit, trei ani, librar. Înainte de a mă angaja librar (la început am fost vînzător librar la o librărie din Piața Obor, apoi la un Centru numit Cartea la locul de muncă, obligat fiind să distribui cărți în întreprinderile
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
multor artiști în aceste vremuri nu tocmai însetate de artă, să facă și altceva decît exerciții gratuite de imaginație, el s-a retras într-o fecundă activitate de restaurator. Iar după semnalele trimise spre exterior, pictorul părea a se fi resemnat provizoriu în fața acestei realități. Însă tocmai prodigioasa lui activitate de restaurare, sprijinită pe o inteligență artistică de o mare forță și suplețe, constituie suportul material și simbolic pentru recenta sa expoziție. Dar spre înțelegerea mai exactă a demersului teoretic, și
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
a stimulat lectură, dar aș putea încerca o aproximare. Cel mai probabil este să fie vorba de o fascinație morbida a ororii, pe care Bashevis Sînger o notează pe un ton calm, aproape tern, cu acea constantă susținută a cronicarului resemnat din neputința. Personajele sînt plasate într-un timp care pare, prin vagul ce-l caracterizează, mitic, deși e probabil echivalabil cu un veac din întunecată medievalitate timpurie. Și sînt niște înși primitivi, pentru care viața presupune două reguli simple: atacă
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
Vasile Dorobanțu Zona gri Cam asa a fost caracterizată această parte a lumii în care domiciliază România. O mulțime de politicieni, jurnaliști, comentatori, sau simpli chibiți s-au îmbufnat superior, s-au indignat major, sau pur și simplu s-au resemnat mioritic pentru această categorisire. Îmbufnații: nu credeam că occidentalii sunt capabili de așa ceva după toate eforturile pe care le-am depus. Indignații: cum domnule?, noi care ne-am bătut cu românii (și am mâncat bătaie), noi care am luptat cu
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
lacrimii, de fantomala energie a tăcerii: "Orice aș spune/ ating o rană// în puterea deplină a nopții/ sufletul e înfricosetor// ascult/ înapoi la muzică/ înapoi la rigoare// fiecare notă atîrnă/ între viață și moarte/ (Oare cînd începe omul/ să se resemneze cu adevarat)// cine îmi surpa malul/ îmi vine să tip/ în timp ce înlăuntru/ se surpa tot ce mai e de surpat// pînă la cenușă/ tăcere" (Poemul despre Amadeus). Credem că i se cuvine Marianei Filimon un loc în primul raft al
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
autorului dobîndesc o extensie majoră: "Îmi scrie F.M. de la Bochum. Vrea un articol despre Ionescu. Nu pot să-l refuz, dar... Despre Ionescu n-am decît păreri, nu idei. Nu e nevoie de fițele astea: păreri, idei... Am spus, sînt resemnat. Dă-i drumul, pîna trag un somn.(...) Și o părere despre contradiscursul lui Béranger. Citit cu atenție, finalul din Rinocerii spune și altceva decît refuzul de a se aglutina în masă: neputința de a o face. Ei, rinocerii, sînt frumoși
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
paranoica de tipul azi că el și fă că ținea. Copilul/elevul ideal este cel care ăascultă". Asculta și repeta papagalicește, în cor cu ceilalți: luceafărul poeziei naționale, Ceahlăul prozei românești, Călinescu e un balzacian, ciobanul din Miorița nu e resemnat etc. etc. * În repetiția generală pentru examenul de capacitate, unul din punctele testului la română cerea să se exemplifice valoarea de prepoziție și de conjuncție a cuvîntului de. În finalul articolului sau, Florin Ioniță citează două enunțuri extrase din tezele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
cutare, aiurea! - voci speriate, gră bîte de atîta efort ori lucru, năuci... * * * Replică : Nu mai avem timp, - trebuie să fim neapărat sinceri. Minciună e un ocol prea mare și durează prea mult. Îți spun că nu mai avem timp. * * * Te resemnezi cu răul ce-l cunoști. (Hamlet)
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]