2,221 matches
-
de generație" din arena publicisticii, unde și-l plăsmuise intrat viguros "pentru a pocni din bicele severității și ale independenței morale". Pînă tîrziu, cînd ecoul polemicii dintre ei mai stăruie doar în cenușa din "epoca primului Sburător", regretă cu înțeleaptă resemnare hotarîrea fostului colaborator de a se destina unei activități "impersonale". T. Vianu începe să-și manifeste vizibil tendința spre abstract, spre ideea bine așezată într-o ecuație filosofică, într-un sistem marcat de o gîndire revelatoare. După ce își ia licența
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
lungul anilor într-un poem încă nepublicat. ți mai amintești astăzi, oare, iubita mea Sissi, vizita aceea la Amsterdam, la vîrsta cînd orice femeie trăiește nehotărît, o zi prăbușită în disperare, o alta gata pregătită pentru a înfrunta viața cu resemnare, era prin 1884 dacă nu mă înșel, cînd frumusețea unui necunoscut te-a săgetat ca o lovitură de cuțit ori, dacă-ți place mai mult, ca un trăsnet picat din senin, și atunci ai scris: Du-te, du-te cît
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
Ion Simuț În imaginație, Iașii erau pământul făgăduinței, dar starea de spirit era "o jale mare, jalea speranțelor sfărâmate, peste care s-a așternut o resemnare usturătoare" (p. 147). Reflecțiile despre istoria vitregă, firea resemnată și slabă a românilor sunt luate parcă din sinteza lui D. Drăghicescu, Din psihologia poporului român. Remus Lunceanu își aduce aminte că dincolo, în România ocupată, a fost ocărât ca spion
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
nefiind un ales, nu e capabil să se elibereze (p. 160). Insul șovăitor e sortit pieirii, iar lumea nu e dispusă să-și revizuiască părerea, chiar când s-a dovedit că a inventat suspiciuni ucigătoare. Aceasta e filosofia morală a resemnării și a tragediei inevitabile, în atmosfera căreia Remus Lunceanu își pune capăt zilelor. El este o victimă a suspiciunilor și a suferinței morale fără leac. E o temă nu tocmai obișnuită în literatura română. Calvarul are o inedită articulație psihologică
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
sociolingvistică e o trăsătură specifică românei. Mă opresc acum asupra cătorva exemple jurnalistice din ultimii ani, care ilustrează uzul frecvent și inovativ al interjecției ăn româna actuală. Într-un articol, de exemplu, repetiția subliniată a unei exclamații amestecănd nemulțumire și resemnare e ănsoțită de variația interjecțiilor - deh " eh " hăm " hei -, sugerănd de fiecare dată o ușoară modificare a tonului: "Deh, România, mi-am zis. (...) Asta-i România, mi-am zis. (...) Eh, România, mi-am zis. (...) Hăm, România... Hei, asta-i România
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
sunt mai transparente în direcția afectivului; avem în față un fel de recapitulare a experiențelor eului, rostită pe un ton din care s-a pierdut pe drum accentul ușor pamfletar și sarcastic din primele volume, un ton în care melancolia resemnării și voluptatea ceasului târziu sunt notele dominante, în care iubiri și trădări sunt deopotrivă asumate. De la debutul din 1982 și până astăzi, pentru Alexandru Mușina poezia rămâne o experiență constantă ce traduce aventurile eului, la vârste distincte și pe voci
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
cultural și de carte respectabil. încerc să mă consolez cu ideea că poate în interiorul standului "național" lucrurile arată mai bine. Sunt plăcut surprinsă de cîteva întîlniri cu binecunoscuți editori cărora le explic stupoarea. Părerile mele sunt confirmate de interlocutori, cu resemnare și precauție. în plină conversație, sunt întreruptă de apariția unei persoane necunoscute, feminine, care cere interlocutoarei mele (era ora 11 dimineața), după o scuză formulată rapid, un tirbușon. Se fac prezentările, aflu că doamna cu tirbușonul este de la Ministerul Culturii
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
înzestrat cu idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile realității se estompează; contururile se pierd în vagul imprecis al unui haos pe care nu l-ai mai vrea actualizat niciodată; peste această nimicnicie ai vrea să vezi plutind aripa de plumb a îngerului morții. Și este
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
înzestrat cu idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile realității se estompează; contururile se pierd în vagul imprecis al unui haos pe care nu l-ai mai vrea actualizat niciodată; peste această nimicnicie ai vrea să vezi plutind aripa de plumb a îngerului morții. Și este
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
scrie aceste rînduri. Pot oferi acum un rezumat esențial: viața e iremediabil tristă. Tristețe vidă și, totuși, senină. Tristețe compusă lent din gînduri care cuprind, privind înapoi, imagini și chipuri, frămîntări și angoase, exuberanță și exaltare, încredere în destin și resemnare intermitentă în fața ilogicului divin al cotidianului mărunt. Dureri și bucurii, gînduri fugare, notate doar pe jumătate și nici măcar atît, convingeri de un minut, disperări nesfîrșite, angoase minuscule și angoase eterne, căutări întrerupte de certitudini axiomatice care durează pînă la prima
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
legătura cu o operă ce pulsează și se scrie sub ochii noștri. Există și unele stridențe în acest parcurs confesiv, care nu pot fi explicate prin ezitările personajului, dar prin inconsecvența autorului. Obsedat de lașitatea românească, de secolele de tăcută resemnare ale compatrioților săi, Vlad vrea să schimbe... imaginea Valahiei în lume, să facă să se vorbească și să se tremure pe marginea acestui subiect. Dar tot el, schițând filiația din bravii strămoși daci, notează cu mândrie că, de la sinuciderea lui
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
și pădurile țării noastre; în cântecele lui se zbate șsic!ț jalea și revolta maselor."; , Dar dacă în opera sa găsim revolta împotriva asupritorilor, solidaritatea cu cei asupriți ș...ț în ea se întâlnesc și idei confuze, teze greșite, semănând resemnarea, neîncrederea și resemnarea în fața răului."; ,Poezia lui Eminescu este puternică în ura și disprețul față de asupritori. Dar ea este slabă în găsirea soluțiilor." În același stil se ,sărbătorește", în 1952, împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui I. L. Caragiale
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
noastre; în cântecele lui se zbate șsic!ț jalea și revolta maselor."; , Dar dacă în opera sa găsim revolta împotriva asupritorilor, solidaritatea cu cei asupriți ș...ț în ea se întâlnesc și idei confuze, teze greșite, semănând resemnarea, neîncrederea și resemnarea în fața răului."; ,Poezia lui Eminescu este puternică în ura și disprețul față de asupritori. Dar ea este slabă în găsirea soluțiilor." În același stil se ,sărbătorește", în 1952, împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui I. L. Caragiale. Dar ce anume
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
că, de la forma fără fond din anumite muzici structuraliste, s-a ajuns, iată, la fondul fără forme din nu puține creații sonore avangardiste și post-avangardiste. Or, dacă slăbirea fondului reclamă emergența, speranța și cutezanța, precaritatea formei ispitește evanescența, deruta și resemnarea.
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
crede că supremul lor adversar este bula de aer din fluide și agentul chimic care gresează metalul. În realitate însă ei nu apără metalul ci pe om, cu nevoile lui de viață mai bună. În realitate inamicii se numesc inerția, resemnarea, birocrația, fuga de răspundere. Împotriva acestora se ridică forța organizată a comuniștilor cercetători. O bună parte dintre aceste cadre au venit direct din unitățile productive - și drumul spre halele de foc ale Reșiței sau chiar spre modestele întreprinderi comunale le-
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
coordonatelor socio-morale ale epocii, Andronache avea toate motivele să ucidă și/sau să se sinucidă. Și totuși, în pofida scenariilor sîngeroase pe care probabil le derula boierul stînd cu pistolul în mînă, soluția aleasă a fost una de ușurare, plină de resemnare auto-ironică: "în sfîrșit, slobozi un hohot de rîs, azvîrlind arma și zicînd: ŤAu mai pățit-o și alții!ť". După divorț, nici drumul ales de Agapița n-a dus-o în zona moralității demne: Ea găsi că păcatul este plăcut
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
lent ș.ț nimic nu te mai lovește ai trecut dincolo fără să știi". (Ritmul, un macho cu țigara ăn gură) |n aceste versuri iese la suprafață o oarecare instabilitate a discursului tradusă printr-o lehamite a căutării, printr-o resemnare, de altfel, mărturisită direct de câteva ori, mai ales în poemele insuficienței de gen: ,ce sunt acum, la bătrânețe? bărbat sau femei? îmi place să mă îndrept / nerăbdătoare spre dezastru sau îmi place să seduc dezastrul? / îmi place ce îmi
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
exemple privind spațiul închis, numit și Domesticul interior. Acesta e divizibil în alte ,unități" mai mici: microspații și sub-spații. Criticul se întoarce la vechile opere, cum ar fi Odiseea, unde stau alături spațiul singurătății agreste de acela al înțelepciunii, al resemnării și al senectuții solitare, la Victor Hugo, unde locuința lui Gavroche ,constituie un fascinant spațiu al intimității paupere." La Jean Paul, spațiul închis parcă se ascunde, se intimizează și mai mult, fiind al cotlonului, al ungherelor, al patului, dulapului etc.
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
în drum sau o vorbă îi răscolesc amintiri de demult, gîndul zboară spre cei de acasă - părinți, rude, prieteni - spre căldura umană, abandonată definitiv în momentul plecării. Depresia și însingurarea iau locul revoltei inițiale. în final, adaptarea devine sinonimă cu resemnarea, așa cum reiese din confesiunea tristă făcută protagonistului de Luiza, colega sa de la ziar: "- Eu, Dane, te cred și te înțeleg! Și eu am simțit la început o cădere, un vertij. Așa eram și eu cînd am venit: mă revoltam din
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
thailandezii să ne organizeze un Crăciun...” În mod fatidic, cu toată intenția inițială de a privi totul prin ochii copilului de altădată, autoarea vine la întâlnirea thailandeză cu orizontul de așteptare al europeanului, cartea consemnând cu umor și uneori cu resemnare tribulațiile diaristei care își vede scurtcircuitate, la fiecare pas, toate clișeele culturale, toate imaginile preconcepute. Tatiana Covor, Țara care nu există, Editura Albatros, București, 2003, 185 p.
Așteptări... thailandeze by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12975_a_14300]
-
care autorul îl vedea apropiindu-se cu pași mari. Lectura Istoriei unui german lasă un gust amar și o dezolare persistentă: prin jocul întîmplării, oricare țară își poate alege varianta funestă de existență, cufundîndu-se în marasm (cu delicii ori cu resemnare - depinde de ce categorie a populației avem în vedere) și atunci nici o inteligență individuală, oricît de strălucită, nu mai poate face nimic. După toate probabilitățile, inteligența politică a lumii n-a făcut progrese semnificative din 1933 și pînă astăzi, dimpotrivă; ceea ce
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
mântuire. În schimb, am trăit mica revelație că trebuie să scriu pentru că n-am alte îndemânări; că există o măruntă comunitate de excluși care supraviețuiește prin acest fel de iluzie.” Încă de la primul poem, tonul este atins de o oarecare resemnare. Nimic nu pare schimbat prea mult, dar poetul a obosit puțin, e mai confesiv și mai concesiv, revolta s-a mai așezat, iar blazarea pare acum asumată. De aici și dedublarea. Mai exact, recunoașterea cu cinism a necesității dedublării. Ipostazele
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
se resimte la fel de intens, numai că poetul a aflat între timp că punctul de împlinire nu e stabil, că, atâta timp cât el însuși își este propriul călău, „până la execuție mai ai tot atâta timp / cât de la execuție încoace”. De aceea, uneori, resemnarea se lasă dominată de sentimentul rușinii. Sufletul, de la sine, „merge acolo unde este durere”. Deturnarea înțelesului, subminarea prin paradox, înseamnă exact fuga, ascunderea, abandonul. Oricum „de la un înalt grad de lehamite încolo, / ca de la un înalt grad de civilizație, / destinul
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
Coșbuc: “Și George nu mai vine” La o vizită a delegației Senatului S.U.A În C.A.P. „Drumul lui Lenin”, cei care se strânseseră În șosea au fost Împinși de cordoanele de ordine, strigăndu-se „Vin americanii”. Țăranii retrași În resemnare n-au crâcnit, ci doar au explicat: „Acum veniți, măi fraților, după ce ne au luat ăștia pământul?!... Păi, noi vă așteptam În 1944!”... Și, Într-adevăr, dacă urmașii lui Cristofor Columb ar fi venit la noi În 1944, În 1945
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
să zicem, }iganiada... Fapt pentru care am rezerve față de ce spuneam mai sus. - Obsedanta sintagmă bacoviană privitoare la România conține poate intuiția unei defensive psihologice față de nefericirile ce ni le-a hărăzit istoria. Nu cumva am ripostat nu doar prin resemnare mioritică, retractilitate de complexați, boicot elegiac, ci și prin "vorba de duh", când - Breton dixit - "se ridică bariera râsului contra unui sentiment de oroare"?Să fi surprins subtilitatea suprarealistului un zaț negru al hiperrealismului indigen? - Sintagma bacoviană, la care faci
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]