362 matches
-
fraze schimbate cu apropiații, a adormit din nou, fiind confuz din cauza anesteziei, s-a trezit după un timp și apoi a adormit din nou. Medicii vor putea spune mai multe despre șansele de vindecare în câteva zile, când se va resorbi edemul cerebral. Ipoteza unei malformații vasculare a fost exclusă, în urma intervenției, cea mai probabilă cauză a accidentului fiind hipertensiunea. Intervența chirurgicală de extirplare a hematomului s-a încheiat în jurul orelor 15,30, Cătălin Striblea fiind transferat la terapie intensivă. După
UPDATE: Și-a revenit. Își simte mâna, a făcut glume cu colegii. Cătălin Striblea, internat de urgență în urma unui atac cerebral by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80337_a_81662]
-
nouă sub care stau texte electrice, cuantificabile în volți - poate dacă trimitem cititorul la expresia "faire volte-face". Antimodernii sînt acei scriitori care, scriind, exprimă (sigur, uneori "fără să vrea") ceea ce Mircea Martin remarcă, altminteri, foarte bine: ambivalența. Ambivalența nu se resoarbe însă niciodată în moderație, ci crește în trup, rămîne invizibilă dar, exprimîndu-se, salvează trupul în care locuiește, spiritualizîndu-l. "Plină de farmec" este Lizuca din Dumbrava minunată, aici e vorba despre o forță de-a dreptul maniheică, duală, care se manifestă
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
o expresie misterioasă și diafană. Am luat hârtia și toate cele necesare. M-am apropiat de patul Său (căci, de acum, patul Îi aparținea). Voiam să desenez liniștit, după natură, această față condamnată să se descompună lent și să fie resorbită de neant, această față care părea imobilă și imuabilă, fixându-i pe hârtie liniile esențiale, alegându-le pe acelea care mă frapaseră. Un crochiu, oricât de sobru ar fi el, trebuie să trezească o impresie, să aibă un suflet. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Nu știu. Visam sau totul era aievea? Nu mă întrebați asta, mai ales. Esențialul era fața Ei - nu, ochii Ei. Acum îi aveam; sufletul lor, pe hârtie, îmi aparținea. Trupul îmi era de-acum inutil, acest corp, condamnat să se resoarbă în neant, să servească drept hrană viermilor și șobolanilor din măruntaiele pământului. Ea Se supunea de-acum voinței mele; nu mai eram sclavul Ei. Puteam să-I văd ochii de câte ori voiam. Cu toată precauția necesară, am luat desenul și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
chiar și în viața intrauterină. Adeseori sunt descoperiți întâmplător, la ecografie. Cauzele pot fi genetice. Există și cazuri legate de administrarea excesivă de calciu la femeia gravidă, dar și pseudocalculi, apăruți în urma tratamentului cu ceftriaxonă. Adesea, la copii, calculii se resorb spontan, dar există și cazuri în care este necesară intervenția chirurgicală. La finalul articolului este prezentat cazul unei fetițe în vârstă de 1 an și 4 luni, internate pentru vărsături și scaune diareice. Echigrafia a arătat un calcul biliar cu
Revista Spitalului Elias by IOAN ANGHELESCU, ALICE DASCĂLU, LIANA TAUBERG () [Corola-journal/Journalistic/92057_a_92552]
-
shigella), anomaliile congenitale ale tractului biliar, sepsis-ul, tratamentele prelungite cu furosemid, supraalimentația, spitalizările prelungite, sindromul Down, nutriția parenterală. O atenție deosebită trebuie acordată copiilor aflați în tratamente cu Ceftriaxon, preparat ce poate da naștere la pseudocalculi care, de regulă se resorb după terminarea tratamentului [11]. Formarea lor se datorează eliminării predominant biliare a antibioticului. Concentratia sa în bilă poate ajunge de 200 de ori mai mare decât cea serică. Ceftriaxona suprasaturată se combină cu calciul și precipită. Fenomenul este accentuat în
Revista Spitalului Elias by IOAN ANGHELESCU, ALICE DASCĂLU, LIANA TAUBERG () [Corola-journal/Journalistic/92057_a_92552]
-
se duce pentru o consultație la Flaherty sau de a o suna pe Beverley pentru un sfat sau de a nu face absolut nimic, sperând că, indiferent ce era grăunciorul acela, se va estompa, se va usca sau se va resorbi. Mai simplu spus, spera că va dispărea de la sine. Că îi va lăsa organele genitale curate, netede, plăcute la pipăit, așa cum fuseseră în ultimele săptămâni, de când descoperise bucuria masturbării. Dar când Carol călca rufe, aranja cuverturile de pe pat sau curăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o implozie. De aceea nu l-au mai găsit, n-au găsit nimic din el. Tănase Berzea nu mai avea nimic în el, se golise, era doar un perete subțire în care se adăpostea vidul și de aceea s-a resorbit. Asta este. O implozie!" Leonard Bîlbîie a făcut o figură lungă și dezamăgită, dacă era vorba despre Tănase Berzea, se lămurise. Prințul povestise, în vremea cînd și-a petrecut iarna la Vladia, destul de multe întîmplări neverosimile legate de acest straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
untura de porc și, mai ales, pielea aceea neagră a nopții pistruiată cu stele. Și cum de la noblețe la farsă este doar un pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se retragă resorbindu-se umilite (De ce? De ce?) spre zăpadă, spre rugii fumegând al lemnelor, sub tălpile cizmelor uriașe cât urșii, când am trecut, se întreabă flăcăruia. Ce e viața, ce e viața! Cu ultimele suflări, a mai avut timp să vadă cum Satelitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Teodor înotau umăr lângă umăr, la fel frații lipoveni, Chirilă și Halipa, Nilă și Prunilă urmați de Moș Eveniment profesorul. Năsuc și Samaliot deoparte, urmați de Hugo pictorul și ultima seralistă îndrăgostită de o utopie, Mioara Alimentară. Oceanul se resorbi prin canalizările orașului, devenind un feribot clătinat de apele de dedesubt. Legănați de tangaj, cei 14, acum maturi, dar tot în costum de elev, furnicau pe străzile feribotului, intrau în clădiri sau urcau în trenuri și dispăreau o clipă. Apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și m-a rugat să mai rămân, că prezența mea îi făcea bine. Mai puteam să rămân o noapte, Ajunul Crăciunului era abia a doua zi, deci am dat urmare rugăminții lui. Se simțea bine, plăgile se descongestionaseră, bășicile se resorbiseră și am putut vedea cicatrici deschise, adânc săpate în pulpele picioarelor. Fără să îl întreb mi-a mărturisit că fusese și el deținut ca și noi, printre primii aduși în Siberia în anul 1920. Era tânăr ofițer în Armata finlandeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a se produce de acum înainte în lume: în uzine, baraje, centrale, pretutindeni unde funcționează fără oprire și în toate părțile pistoane, turbine, ruaje, mașinării de tot felul, pe scurt, giganticul dispozitiv instrumental al marii industrii, care tinde să se resoarbă în descărcările electromagnetice ale computerelor de a cincea generație și ale altor hipermașinării ale "tehno-științei". În aceasta se vădește de fapt evenimentul crucial al Modernității în calitate de trecere de la domnia umanului la cea a inumanului: acțiunea a devenit obiectivă. Suprafața Pământului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la ființa sa proprie adăugire ce ar ține de acel fapt contingent că la urma urmei știința este făcută de către oameni. Această știință ca orice cunoaștere și ca orice viziune nu este posibilă, tocmai, decât ca viață, ea nu se resoarbe nicidecum în imperiul obiectiv al obiectelor sale și al teoriilor sale: toate producțiile sale, în ciuda obiectivității lor și a universalității lor, sunt producții în sensul strict al cuvântului, ele fac trimitere la o viață transcendentală fără de care nu ar exista
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unul, și celălalt a fi oameni. Firește, marxismul nu exclude în totalitate morala, ci o lasă să supraviețuiască cel puțin sub forma acțiunii politice. Aceasta își are propriul drept, însă prezintă o analogie îngrijorătoare cu proiectul galilean de îndată ce vrea să resoarbă în sine interesul etic. Căci dacă doar Istoria, Societatea, automișcarea lor trebuie să fie recunoscute drept existențe veritabile, pentru individ nu există altă salvare decât să se contopească cu aceste totalități care îl domină, să se depășească în ele pentru
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care Keynes a crezut că poate decela o deficiență globală, și nu doar locală, a pieței. Mai întîi, în ce privește șomajul și piața muncii, el s-a opus ideii dominante în epocă, după care scăderea salariilor era singurul mijloc de a resorbi șomajul. Într-adevăr, în perspectiva liberală, salariul este prețul muncii. Aceasta este oferită de candidații la ocupare și cerută de antreprenori. Din acest punct de vedere, dacă se dorește creșterea ocupării, trebuie redus prețul muncii. Acestui raționament, Keynes îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
marea ți-l arată" (Exercițiu). Automatismul, atracția unei mări în care ignorăm de mult forța germinală deranjează, blînd, misterele, declanșînd imperceptibile, nebănuite metamorfoze. Și toată această explozie de frumusețe tăcută, neobservată, fiindcă ochiul omenesc nu prinde frecvența instantaneelor ei, se resoarbe într-o banală iluzie, într-o îngrijorată îndoire de sine. Acela care ai început, deja, să te transformi, ros, ca de ape subterane, de miile de mii de schimbări pe care le toarce, sîcîită ca o scoică de firul de
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
versuri/ în care prin chestii cu curcubeul/ poemul aproape că explodează de optimism în final.// Sunteți de-a dreptul nemuritoare, madam.// Ascultați-mă pe mine/ de-a dreptul nemuritoare deîndată ce voi termina de scris/ aceste rânduri". Fronda juvenilă se resoarbe într-o atitudine de poet angajat; dar nu în sensul culturii oficiale, ci tocmai împotriva direcției. Sunt un băiat furtunos, sună un titlu de poem asumat polemic, etalându-și aproape revolta. "Pumnii mei au chef de bătaie", ne anunță tânărul
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
ta pe umărul meu. Te iubesc, sfi-dînd / clipa, visînd un timp inexistent. / Te iubesc acum, ieri, mîine nu există, / sufletul meu doarme treaz" (Topirea ). Deci o iubire pămîntească adresată incorporalului, un misticism feminin imanent, cu o senzualitate însă aproape anulată, resorbită în linii hieratice. Pînă la urmă atmosfera generală se arată a fi cea de castitate.
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
melc pe cer", "realul compus din bucățele pe care nu le mai putem folosi", "forma ploii", o "melancolie cărnoasă" (a strugurilor), exemplele s-ar putea înmulți până la sufocare, suntem martorii unei formidabile inspirații-expirații de materie lirică, ce pare a se resorbi, spre a din nou învia, într-un flux organic. Modalitate de a înregistra o forță a naturii de bogată reproductibilitate și aparent perpetuă, așa ni se înfățișează la o primă lectură, de largă percepție, cu fiecare nou volum, lirica lui
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
și, desigur, Levantul. Față de acestea, e altceva. Nicăieri n-a făcut Mircea Cărtărescu o mai frumoasă poezie despre nostalgia propriei poezii. Regiile sofisticate ale citatului cultural (pe care, nu mă îndoiesc, destui malițioși se așteptau să le găsească aici) se resorb, lăsând locul unor noțiuni mult mai simple, de la adevăr la viață, de la libertate la omenesc. Scrise cu două decenii în urmă, între 1988 și 1992, poemele din Nimic anticipează frapant minimalismul celor mai valoroși dintre tinerii poeți de azi. Spre deosebire de
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
fără vechi titluri de expresivitate dramatică, - porțelanul, scos aici dintr-un regim mai ingrat, de gingășii decorative, pentru a fi, ars la 1380 de grade, instrument de patetism surprinzător, mat și integru. Dincolo de variațiuni psihologice, porii acestei albe continuități au resorbit, modest și sigur, impulsuri ce afundă într-un adînc anonim candorile și cruzimile lumii. * Cum, oare, am eluda încercînd să dăm seamă despre comunicarea dintre perioade, aparent disjuncte, din activitatea lui Mircea, cum nu le-am face partea lor legitimă
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
aristocratic al „divinei principese” nu pare agresat de trivialul epilog al unei fantasmagorii sentimentale care, lăsate în seama unui admirator vădit lipsit de inițiativă, amenința să se prelungească la nesfârșit. Unsprezece ani - și trei sute de pagini - de așteptare febrilă se resorb ca prin minune într-o dezlănțuire animalică, pe divanul din dormitor. Ajuns la capătul tribulațiilor sale erotice și exotice în jungla Bucureștilor, arivistul mic burghez deghizat în trubadur poate regreta neașteptata întorsătură care, în ceasul al doisprezecelea, îi conferă soțului
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
acea perfecțiune a unicatului, a unei frumuseți care provine dintr-un gest care vizează orgolios crearea unei ființe perfecte, androginul. Sigur că noile organe nu reclamă androginia, dar ea se află cerebral, psihologic acolo, unde identitatea veche nu s-a resorbit complet, așa cum noua identitate nu a fost pe deplin asumată. Acolo unde Almodóvar risipește capitalul de tensiune și inefabil acumulat este finalul, dincolo de rezolvarea melodramatică, pasiune și crimă, se află însă rezolvarea prozaică, un fel de happy-end leșinat. Rețin în
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a redimensiona lumea prin reconstrucția limbajului, sunt fatalități ale
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
sensul „întârziere" (retard psihic, retard de creștere etc.). Există și un adjectiv retard, tot un împrumut din franceză în limbajele de specialitate, definit în DEX ca specializat pentru medicamente („a cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism") și considerat de DOOM2 (2005) ca invariabil. Evident, noul substantiv este perceput de vorbitori ca legat de mai vechiul substantiv și adjectiv retard, de verbul a retarda și mai ales de participiul retardat, a cărui substantivizare îi
„Retard“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6375_a_7700]