10,452 matches
-
în momentul în care văd starea aceasta. Durerea insuportabilă pricinuită de acest tratament grăbește astfel sfârșitul bietului om, prin sufocare, pentru că cel în cauză simte o nevoie acută de aer în urma durerilor provocate la picioare și moare astfel incapabil să respire pe măsura nevoilor corpului. Pe de altă parte, aceste lovituri în fluierele picioarelor îi asigură pe cei care fac asta că acel om a murit, dacă nu reacționează în vreun fel. Apoi, dacă totuși chinuitorii nu sunt siguri, aceștia împung
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1412141727.html [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
stea mai zburdalnică. Totul strălucea de frumusețe. Cu razele date la maximum, Calea Lactee fremăta precum sânii feciorelnici ai Danei atunci când presimțeau mâinile lui Dio prin preajmă! Doamne!- i se punea un nod în gât și nu mai putea nici să respire, nici să vorbească! Tot atunci s-a întrebat prima oară de ce are numai două brațe? Și nu o mie? Un miliard de mâini cu care să mângâie minunnea de-alături! -AU! MĂ DOARE!!! Mâinile lui Dio cotrobăiau trupul infinit de
DEŞERTUL DE CATIFEA (55-57) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_55_57_costel_zagan_1370774939.html [Corola-blog/BlogPost/346281_a_347610]
-
iar nouă nu ne rămâne decât să forăm, curioși, în subsolul istoriei lor. Ce găsim acolo? O fărâmă din identitatea noastră care ne determină să facem la rândul nostru istorie. Căci, vorba lui Pamfil Șeicaru, presa este plămânul prin care respiră istoria, iar noi suntem datori să facem o adâncă reverență celor ce, acum 140 de ani, au pus piatră de temelie presei în Argeș, respectiv celor ce au fondat „Argeșul”. Nu știu dacă doar acesta ne-a fost gândul când
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/vinul-prieteniile-ziarele/ [Corola-blog/BlogPost/94105_a_95397]
-
CONSIMT Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului DESTINUL CONSIMT Umbrele norilor cad peste zări, Ploi de lumină răsfrâng din potir, Voalul de foc se mistuie-n mări, Mistuie visele ce le respir, Ești capătul meu de alb infinit, Cel fără de pace, fără de rând, Îmi ești cel mai departe sfârșit Sau poate cel mai aproape curând, În eternul periplu-al căderii Din cerul de vise ce am visat, Iubirea se numără în morțile
DESTINUL CONSIMT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1480239377.html [Corola-blog/BlogPost/381494_a_382823]
-
-mi spui. Orice ar fi, nu-ți fie teamă, o să fie bine! Te rog! Te ascult! - Tanti Emanuela, știți, Costel..., începu să vorbească fetița, dar se opri după aceste cuvinte, trase adânc aer în piept și continuă fără să mai respire. Este pe gărduțul din fața blocului, la soare, cu Daniela în brațe. Cristina a închis gura și a încetat să mai respire în momentul în care știrea a fost comunicată. Părea că se eliberase de o mare greutate. O privea fix
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
să vorbească fetița, dar se opri după aceste cuvinte, trase adânc aer în piept și continuă fără să mai respire. Este pe gărduțul din fața blocului, la soare, cu Daniela în brațe. Cristina a închis gura și a încetat să mai respire în momentul în care știrea a fost comunicată. Părea că se eliberase de o mare greutate. O privea fix pe Emanuela, fără să clipească... - Ceee? Întrebarea Emanuelei, veni ca un tunet ce izbucnea din străfundurile pământului. - Cum este posibil așa ceva
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
în Viena, Budapesta sau unul din orașele germane, poate nu ai fost atât de impresionat de bogăția punctelor de interes turistic că în Paris, Londra sau Romă, dar sigur ai remarcat și ai rămas impresionat de ceva anume: civilizația care respiră la fiecare colț de stradă, în fiecare grădină interioară și din fiecare clădire ce arată impecabil, deși a parcurs mai bine de 100 de ani de istorie. Desigur, îți dorești că și România să arate măcar aproape la fel. Deși
capitala cu iz de oras occidental by http://www.zilesinopti.ro/articole/6284/bucuresti-capitala-cu-iz-de-oras-occidental [Corola-blog/BlogPost/97921_a_99213]
-
atât de scurt, sare, desface un rucsac din spatele său, îl pune jos și atunci îmi dau seama că avusese acolo o damigeană cu vin roșu, căreia îi sărise dopul. Eu care oprisem și nu știam ce trebuie să fac, am respirat ușurat, ei mi-au zâmbit în semn că totul este în regulă, după care am pornit mai departe. Și tot o pățanie asemănătoare legată de vin mi s-a întâmplat și mie puțin mai târziu. Coboram pe Cobălcescu, înainte de intersecție
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_27_ion_untaru_1348806033.html [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
acest volum o adevarată elegie a timpului, cel care te îndepărtează de singura casă, cea a copilăriei și a adolescenței. De aici se înfiripa versuri, unele de o sensibilitate aparte, altele croind imagini demne de reținut, în care vârstă dintâi respira prin ochii adumbriți de trecere printr-un periplu existențial pe care autoarea îl numește undeva „pelerinaj pe ghețuri”. Mărturisesc că în ultima vreme nu m-am întâlnit cu o asemenea intensitate a spiritului elegiac, tot așa cum, goana funesta spre post-post-post
SUB SEMNUL TRECERII de CONSTANTIN DRAM în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_dram_sub_semnul_trecerii_constantin_dram_1356681132.html [Corola-blog/BlogPost/350759_a_352088]
-
cu tine. pe mine mă cheamă pe tine cine te-a chemat. de fapt taci. ai impresia că ești la parterul etajului 7. și spui un etaj oarecare după etaj. privești la parter cu necunoscutul de unde n-ai plecat. și respirăm același aer aceeași apă vibrează cum litera de la sfârșitul rugăciunii din prelungirea rugăciunii în care respirația necunoscutului e terapeutică. A fost o dată o zi. o zi care nu purta niciun nume al vreunei zile cunoscute. și era goală de semnificații
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/emil_iulian_sude_1456012638.html [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
istoria și legăturile lor cu țara noastră. Eram pur și simplu fascinați de această călătorie imaginară, pe puntea tibișirului vapor și dâra sa magică de valuri spumoase, care desprindea conturul continentului din întunericul de pe suprafața tablei. Urmăream, fără să mai respirăm, dâra de cretă prin Marea Adriatică, mângâiam „cizma italică” apoi litoralul iberic, treceam triumfători Gibraltarul, înfruntam furtunile din golful Biscaia, treceam prin Marea Mânecii, conturând arhipelagul britanic și...ce să vă mai spun? După ce ne-am bălăcit prin Marea Baltică, conturându-i
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
dragă. Doar in mine regăsit-ai ce-i al vieții scop sublim. Închinatu-te-ai tu mie, ție-acum eu ma închin. Nu-ngriji de toate cele ce se cheamă pământești, Fiintării ce o porți vechi meniri ai să găsești. Doar respiră răsuflarea-mi,redă-ți pacea, bucuria. Îti sunt înger și femeie,și în toate ,poezia. Dar nu poți avea un suflet ce de trup e despărțit, Nici nu poți iubi cu taine un trup neînsuflețit. Prinzând astfel înțelesul,nu vei
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Din_vai_de_lumina_cruti_cristian_1385687625.html [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
smuls din aripi, / femeia departe cu miros de busuioc/ al părului pe umerii gândurilor mele./ Iluziile casei, dorințe rătăcite, noduroase însem- nări de cuvinte,/ distilerii de vise, ceasuri de întâmplări / de care ne separă un arbore ireal, / simbol al timpului respirând viitorul / și râul, malurile sale opulent încărcate/ prin care înoată femeia să ajungă la timp.// Cineva-mi toarnă-n cuvinte efuziuni florale, / cineva le umple cu mirosul femeii grăbite / sculptând un lanț de clepsidre/ prin care ni- sipul se mișcă
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
atât acea artă poetică discutată mai sus, cât și sentimentul că miracolul poate fi înțeles - și chiar drumul către înțelepciune se poate parcurge prin contemplație, stând pe loc în fața unor tablouri paralele: „Lângă înaltele piscuri albe/ zboară-n ochiul albastru /respirând orizontul dimineții/ așteptarea.// În- tre păduri fără arbori,/ se naște un izvor în inimă/ grăbit/ unde sosește marea lumină / a cuvântului copt. // Toți care înțelesul îl știu /simt/ nești- indu-l. // Visul se-mplinește în ei/ ca într-un lemn
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
voievod prin universul ancestral al satului, ferindu-se de discursul prozaic, de oralitatea țărănească și de tentația fabulosului: „Satul se plimbă prin veșnicie resemnat/ de atâta neînsemnare-n cuvinte,/ își înveșmântă nopțile cu simboluri/ păstrate ca întâmplări de poveste.” (Seara copilăriei). Respiră atmosfera viciată a urbei departe de a fi un poet citadin: „O să încerc în orașul îndepărtat,/ să aflu un semn al trecerii tale.// Pe aceste străzi cu trandafiri galbeni,/ ca soarele verii toride,/ mă ascund în umbroase grădini/ unde norocul
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
o văd în candoarea nisipului cum doarme cu pupilele stinse, potirul obrajilor ei, așa fără ochi, fără materie, acoperă urma sărutului și urma lacrimilor cu niște zori de lumină din ochiul meu monocord. e o minune când această ființă, îți respiră liniștit în brațe în timp ce marea vălurește filozofic trecerea timpului, anunțând spaimă si naștere din nețărmuritul ocheanos. 8 noiembrie 2010 Referință Bibliografică: femeia goală / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1311, Anul IV, 03 august 2014. Drepturi de
FEMEIA GOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1407084503.html [Corola-blog/BlogPost/367823_a_369152]
-
apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile rămân pe oale de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Glorie_limbii_romane_prin_in_al_florin_tene_1378007439.html [Corola-blog/BlogPost/364930_a_366259]
-
bătrânul reporter. Trebuie să debuteze odată și odată cu un articol mai important și iată că se ivise ocazia.Afară era o zi frumoasă de toamnă. Septembrie încă se mai afla în îmbrățișarea razelor pline de strălucire ale soarelui, iar natura respira liberă și se bucura de aceste câteva zile călduroase. Meteorologii prognozaseră că de săptămâna viitoare vor începe ploile în zonele de deal și de munte. Septembrie era luna aprovizionărilor mai ales în cămările și borcanele gospodinelor. Era luna când se
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496995669.html [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
grotelor. I-am înălțat gâtul gândurilor până la ieșirea din tunelul anotimpului. Am întins uitarea peste timpul în care mi s-a prins sufletul. Si, da! Am smuls iarba rea a amintirii, am primenit locul. De aici, de dincolo de văzduhul mirării, respir în prezența clipei înfipte în carnea adevărului. Am întins uitarea, așternut peste urmele fulgerelor care mi-au vremuit renașterile. Am traversat cataclisme, am trecut dincolo de dor. Să nu mă mai cauți! Nu mă mai poti vedea. Doar iubirea mai poate
INTERDICȚIE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1458916785.html [Corola-blog/BlogPost/378544_a_379873]
-
minte uneori să scape, Dar când mă uit la ea, lumina Mă doare pe-ale mele pleoape, Fug după ea, s- o prind, s-o cert, Fuge de mine și zâmbește, Să o încui, s-o pedepsesc, s-o iert, Respira și nu-mbătrânește, Îmi cântă lieduri de demult, Eu o privesc cu încântare, Recita versuri, eu ascult, Într-o palpabila visare, Se-ndrăgostește nebunește De alte ideale vieți Și suferă când întâlnește, Rime pierdute de poeți Și plânge deseori și
SUNT MOARTĂ DUPĂ VIAȚĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1467964978.html [Corola-blog/BlogPost/341049_a_342378]
-
apă/simt sufletul izvoarelor/din adâncurile munților/acolo unde inimile rămân/pe oale de Horez.// De iau în palme un bulgăre/Din marginea câmpului unde zarea a îngenuncheat/lutul îmi seamănă./ Poate-s oasele străbunilor mei/ceva din înțeleptul suflet respirând/ în conturul măsurat./ Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte/ Și-l pipăi simțindu-i respirația/în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul/cu străluciri solare.// Când mănânc pâinea, urcă până la mine/Neamurile noastre toate,/seva
ZIUA LIMBII ROMANE SARBATORITA LA MALUL MARII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1411303636.html [Corola-blog/BlogPost/354400_a_355729]
-
nu știu cu ce vraja din basm să te scot. Mi-a fost dor patruzeci de-ndelungi primăveri, dar în sufletul meu parcă toate-au fost ieri, si cand cerul în dar mi-a adus vocea ta, am uitat să respir... lumea nu mai era... Referință Bibliografica: Înfloresc în noi narcisele / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2259, Anul VII, 08 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ÎNFLORESC ÎN NOI NARCISELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1488994930.html [Corola-blog/BlogPost/373503_a_374832]
-
sacrificiul meu final? cui să-l întorc pentru cinstită mulțumire? adierea zefirului m-anunță, despre o toamnă lungă... înțeleg asta și greierii, și albinele, si șerpuitoarele - s-au cuibărit, toate,ca niște cruci, în sufletul meu și, cu certitudine, vom respira împreună aerul nopții eterne. Referință Bibliografica: elogiu zefirului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 235, Anul I, 23 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ELOGIU ZEFIRULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_zefirului.html [Corola-blog/BlogPost/354174_a_355503]
-
dezbrăca noaptea de stele, Luna-și duce geana altui orizont. Cântă frunză în arbori uvertura luminii! Păsările încă n-au ochi, Doar apele stau ascunse privirilor mele. Orașul cască somnoros la primele note, Începe valsul inimii, Sub insomnia ultimului gând. Respir gri-albastru, Iau luna pe umăr, Îmi leg șireturile Și pornesc spre serviciu. Apoi fac popas la răscruce, Cu luna tot pe umeri, Dar cu vântul în față. Și, iată, cum intru eu iar, cu zorii în viață! Citește mai mult
DANIELA POPESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tăcut e plânsul tău, cu lacrimi din copaci Ce-au ruginit sperând, să dea timpu-napoi, Uscate de necaz, încerci ca să le-mpaci, Cu ochii ațintiți, spre verile din noi. Pe-o ramură respiră din clipa muribundă Din anotimp rănit și cer înnegurat, O ultimă sămânță, sublimă și fecundă, Ce poartă amintirea sărutului curat. Cu pas grăbit m-apropii și tâmpla-mi urc spre tine În rădăcini mă prind hrănit de-al tău cuvânt
AMINTIREA SĂRUTULUI CURAT de DANIEL DAC în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1478534293.html [Corola-blog/BlogPost/382239_a_383568]