9,362 matches
-
-uri unul după altul” (Ciberplai, 2003). Desigur, nu e vorba de o regulă absolută, mulți folosind cuvîntul fără nici un fel de cratimă internă: „am pierdut un ditamai postul de vreo pagină” (FanClub Forum, 2002), încredințînd exclusiv contextului rolul de a restrînge interpretările. Anglicismul post are deja în română o familie lexicală: alcătuită din verbul a posta și din substantivul cu sufix de infinitiv lung postare. Verbul englezesc to post devine, în mod regulat și previzibil (prin încadrare la clasa cea mai
Posturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12980_a_14305]
-
motorul existențialismului. Neîndoios, cafeneaua, ca intersecție de destine literare, beneficia de o bogată tradiție, consemnată în jurnale, în memorii, în biografii mai mult sau mai puțin romanțate. Evoc sumar unele episoade fără a intra în detalii. Pomenesc astfel în treacăt, restrângându-mă la Paris, năvala conquistadorilor literari americani după întâiul război mondial. În cartierul Montparnasse, la Coupole, Rotonde, Select își găsiseră sediul Hemingway, Ezra Pound, Scott Fitzgerald, John Dos Passos, antrenați în dispute de idei înfierbântate, în întreceri sportive de amatori
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
fragilitatea acestei analize în absența unui eșantion consistent surprins de inscripții și lipsa analogiei cu personalul civil din Dacia. Autoarei i se pot reproșa câteva lacune în investigația epigrafică, dar și limitarea analogiilor și a bibliografiei în spațiul românesc. Ea restrânge critica surselor epigrafice la cele publicate deja, fapt recunoscut, de altfel, în cadrul textului. De asemenea, chiar dacă analiza inscripțiilor este succintă și pertinentă, deseori este lipsită de considerații deosebite sau inovatoare. Cercetarea nu este uniformă, împărțirea pe capitole fiind defectuoasă: investigațiile
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
care creștinismul o obținea din organizarea ecleziastică” etc. Erori și inconsecvențe derivate din necunoașterea terminologiei specifice (geografice, administrative, ecleziastice etc.) sau a unor personalități din epocă: p. 2: „A clutch of church historians, orthodox and unorthodox” - p. 23: „Un grup restrâns de istorici ai bisericii, ortodoxe și neortodoxe” în loc de „Un grup restrâns de istorici bisericești, ortodocși și neortodocși; p. 2: „ecclesiastical historians” - p. 24: „istoricii bisericii” în loc de „istorici ecleziastici” (vezi p. 235: „istoria ecleziastică a lui Philostorgius”, care traduce corect expresia
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
derivate din necunoașterea terminologiei specifice (geografice, administrative, ecleziastice etc.) sau a unor personalități din epocă: p. 2: „A clutch of church historians, orthodox and unorthodox” - p. 23: „Un grup restrâns de istorici ai bisericii, ortodoxe și neortodoxe” în loc de „Un grup restrâns de istorici bisericești, ortodocși și neortodocși; p. 2: „ecclesiastical historians” - p. 24: „istoricii bisericii” în loc de „istorici ecleziastici” (vezi p. 235: „istoria ecleziastică a lui Philostorgius”, care traduce corect expresia de la p. 117 din ediția engleză: „the ecclesiastical history of Philostorgius
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
mai târziu cu fața ca luna plină din când în când cântecul lebedei ce-i făcut e bun făcut în amănunt, din nenorocire. Cât mai este posibil, lumea-i mare într-o vârstă incertă lăsând gluma de-o parte în timpul restrâns pe ascuns. XXVI. În toiul nopții de dragoste In toiul nopții am scris poeme de dragoste pentru tine s-a vorbit prea mult de asta ca despre pâinea goală, ca despre cuvintele mieroase ale unui bun duhovnic ca dragostea pasionată
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
saxofonul sopranino) evoluează pe perechi. Astfel, vocile înalte (sopranele 1-6 și saxofonul sopranino) au ritmuri aproape identice și profiluri melodice asemănătoare. Pe același principiu își desfășoară discursurile celelalte două divizii (S7-10+A1-2 respectiv A3-8). Cu toate că fiecare voce permută un număr restrâns de sunete, intensa disonanță a secțiunii se datorează cromatizărilor puternice, ciocnirilor intervalice și rapidității cu care ele au loc în cadrul măsurilor. Totuși, detaliul nu se pierde în favoarea generalului. Saxofonul sopranino și percutanța cu care acesta își intonează linia melodică permite
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
le face și prin „accesul” la intimitatea celorlalți existența tuturor, devenind treptat un fel de legendă urbană. Cimpoeșu reușește să miniatureze societatea postdecembristă la nivelul acestui grup de oameni printr-o permanență asociere cu mitul creștin, fapt ce nu este restrâns la simplul aspect ce privește numele locatarilor (Ion, Toma, Vasile, Simion, Elemosina, Zenovia), ci și la anumite pasaje cu trimitere directă la Vechiul, respectiv Noul Testament. Situația acestei societăți aflate În plină schimbare este definită chiar prin replica personajului Ioniță Benea
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
la tradiția căutării rădăcinilor și de o examinare critică a prezentului. Un scriitor ajunge să fie recunoscut într-o comunicare reciprocă dintre el și cititorii săi indiferent dacă publicul spre care acesta se întoarce este mare sau doar un cerc restrâns de simpatizanți. El își formează propria-i imagine așa cum aceasta este reflectată de reacția cititorilor și criticilor la scrierile sale. Când scriitorul a emigrat și-a distrus brusc această imagine a propriului sine transformându-se într-un membru anonim în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
Eminescu spunea: “Educațiunea e cultura caracterului, cultura e educațiunea minții. Educațiunea are a cultiva inima și moravurile, cultura are a educa mintea, în fine, un om bine educat, cu inimă, caracter și moravuri bune, poate să fie cu un cerc restrîns de cunoștințe, pe cînd, din contră, cultura, cunoștințele cele mai vaste pot să fie cuprinse de un om fără caracter, imoral și fără inimă “. (M. Eminescu, Statul, I. Funcțiile și misiunea sa, Ed. Saeculum I.O. , București, 1999) - se precizează
15 Ianuarie – Ziua de naştere a Poetului Naţional Mihai Eminescu – ZIUA CULTURII NAŢIONALE [Corola-blog/BlogPost/93873_a_95165]
-
precizare că cetele de „frumoși” apar ceva mai târziu în contextul obiceiurilor de Anul Nou, unii dintre ei fiind o formă locală de protest împotriva ocupanților austrieci. „Frumoșii” nu apar în întreg spațiul etno-cultural bucovinean ci numai într-un număr restrâns de localități (Câmpulung, Liteni-Moara, Bosanci, Rusi-Manastioara, Udesti, Arbore, Scheia etc). Bucovinei îi sunt specifice și alte grupuri de frumoși așa cum sunt cazacii, arnăuții, damele precum și personajele ce aparțin teatrului popular: jienii, codrenii, bujorii, darienii, terintienii etc. Costumele ce reprezinta rangurile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
luminile crepusculare actuale, se arată a fi fost ridicul și sublim; utopie și sublim. Totul, totul de prisos. Brațele recad. Omul îngenunchează. Cerul se-ntunecă. Omul coboară în noapte. Păcălit. De ce au fost cele ce au fost? Răutăcioasă farsă... Mă restrîng, mă ghemuiesc. Merg în țară. ...Abia aștept s-o revăd pe R. La plecarea mea din "La Chapelle-Anthenaise", spre Paris, în gară, Maria încerca să nu plîngă. Nu putea nici să vorbească. într-un tîrziu, a putut scoate un început
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
cu poftă ca să descoperi un vierme lîngă sîmbure, încît ți se apleacă ce ai apucat să înghiți. Mi-am modificat perspectiva și am continuat s-o fac ieșind la pensie. Am primit reducerea de venit și obligația de a mă restrînge, nu ca pe o amputare sau o cădere pe o treaptă socială mai jos, ci mai degrabă ca pe o trezire din beție, prilejul unei lucidități în plus. Atît timp cît nu duci lipsă de nimic, n-ai voie să
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
parte, inițial, de o primire contradictorie. Dacă Ion Bianu a lăudat-o în faza de manuscris și a propus tipărirea ei, Nicolae Iorga, în rubrica sa, “Cronica” din Sămănătorul (1904, nr. 47) opinează, mai întâi, că mariologia populară românească este restrânsă: “În adevăr nașterea, suferințele de mamă, înălțarea la cer unde se sălășluia acum Fiul ei, menirea ei de sprijinitoare duioasă a oamenilor nedesăvârșiți, cărora face să li se ierte păcate, - au trezit numai ecouri puține și nu tocmai adânci în
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
redus, unde s-ar fi putut vorbi de specificul reflectării realității prin artă. Când șurubul n-a mai fost atât de strâns în ultimii ani de viață a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, breasla scriitorilor a luptat să obțină o relativă autonomie, restrângând amestecul partidului în creație. O libertate reală de inspirație, n-a existat vreodată în epoca dictaturii comuniste în România. De un relativ interval de relaxare a beneficiat parțial și G. Călinescu, căruia i s-au atribuit din nou onoruri, fiind
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
ordinatorului său. Oferta este încă limitată. Dar în fața acestei oferte, omul se simte pentru prima oară liber. Ca să citească, nu depinde de o altă persoană, nu i se impune programul unei biblioteci și a regimului ei de împrumuturi, nu e restrâns la ritmul lent al lecturii pe casetă magnetică, nici la ipostaza de cărăuș cu rucsacul al opulentelor volume Braille. Și, la urma urmei, ce i se propune cititorului ocular pe Internet, i se livrează și celui auricular. Și toate astea
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
e nevoit să ofere câteve variante biografice instantanee asupra cărora revine aleatoriu, modificându-le sau completându-le după bunul plac. Intrigat de biografia schematică și ipocrit rubricizată (dar oare cum ne vroiau comuniștii?), stânjenit de tiparele rigide în care cadrele restrâng brutal vieți întregi, de statutul marginal al amănuntelor unei vieți ("copleșitoare la timpul petrecerii lor", care "conturează profilul unui om"), tânărul susține încăpățânat aceste "mici neadevăruri biografice" din nevoia de a-și recăpăta controlul asupra propriului trecut: "De aceea, am
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
mai liniștit. E un fel de potolire temporară, în care visez că ar trebui să-mi încep viața. Sunt orele puține, ca acelea când, rătăcind pe străzi, îmi plac străzile; când, uitându-mă la oameni, le stimez inima. Sunt orele restrânse în nădejde, acoperite de memoria prepierzaniei, orele când prevăd poate șansa de a nu muri cu totul. Uite, acum, în după-amiaza asta, când pe fereastra mea cât o pagină de carte intră vântul, când soarele e învins, când încep să
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
degetele prelungi și subțiri, în timp ce sorbea visător din păhărelul cu whiski, clădirea (neocubistă?) a Noii Opere israeliene de pe bulevardul Shaul Hameleh, după părerea lui cel mai nobil și aristocratic cartier din centrul metropolei, de vreme ce grupează într-un perimetru atât de restrâns două lăcașuri de artă - Opera și Muzeul Tel Aviv și unul de cultură - Biblioteca "Ariela" -, toate înconjurate de vaste peluze ornate cu sculpturi adecvate locului. Evită cu grijă să-i revadă pe acoliții lui Lenny, toți cei în jurul cărora gravitase
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
a ironiei să te cheme Urechia și să fii surd... Născut în 1897, Vasilică Urechia - cum îi spuneau cei apropiați - a publicat, la 72 de ani, primul și singurul său volum: Schițe memorialistice (E.P.L., 1969), în fapt o selecție extrem de restrînsă din manuscrisul încredințat editurii. Am fost și eu implicat în destinul acelei cărți, întocmindu-i ca referent extern o călduroasă recomandare. Autorul și-a manifestat gratitudinea dăruindu-mi o copie manuscrisă a bucăților neincluse în volum (85 de proze). Nutream
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
interior? Evident, mă refer la interiorul omului. Cei mai mulți oameni sunt legați afectiv de aceste “măreții”, aflate conjuncural în posesia lor. De cele mai multe ori, acești oameni își pierd echilibrul psihic, odată cu pierderea acestor obiecte la care au râvnit toată viața. Dacă restrângem studiul doar la comportamentul românilor, atunci avem cel mai bun exemplu cu ceea ce s-a întâmplat cu aceștia după revoluție, în ceea ce privește achiziționarea cu nesăbuință a alimentelor deși acestea se găseau din belșug în magazine. Acest lucru se întâmplă și în ceea ce privește
GRANDOMANIA ŞI FRUSTRĂRILE OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380712_a_382041]
-
gara Kunming: Este de menționat faptul că guvernul Chinei acțio nează cu multă prudență și diplomație pentru a nu se produce nenorociri și mai mari, ca efect al acestui trist episod. Se subliniază că este vorba numai de un grup restrâns de uyguri, care nu au nimic de-a face cu etnicii uyguri din China. Și totuși, factorul uman, percepțiile chinezilor, nu pot fi schimbate; oameni nevinovați sunt afectați. Ca exemplu, în Kunming există un cartier în care locuiesc mulți musulmani
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
ci și a suferinței. Mă bucur că mă iubești, pentru că și eu te iubesc mult și, în anii de suferință, erai printre prietenii de care îmi aminteam des. Acolo, timpul era dușmanul meu de moarte, el se dilata și se restrângea după niște legi necunoscute, dar totdeauna antiumane și trebuia să-mi fac un program care să mă scoată de sub teroarea lui. Nu aveam cărți, nici creion, nici hârtie, aveam numai mintea, care devenea tot mai mult o coală albă și
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
un caleidoscop. Formele se schimbă la cea mai mică rotație, imaginile sunt superbe, dar ele au semnificații ambigue, greu de descris în cuvinte. Firește, este vorba de un caleidoscop care funcționează pe bază de cuvinte. Sensurile se extind și se restrâng, combinațiile sunt dintre cele mai neașteptate, les incertitudes du langage (limbajul, spune Jean Paulhan, reprezintă cheia tuturor problemelor care ne preocupă) se manifestă în toată splendoarea lor. Cuvintele devin materialul, dar și obiectul poeziei: "n-am puritatea prizonierilor înotând în
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
În comunism s-a tradus mult din autori străini În română, și s-a tradus bine, spre mulțumirea cititorilor ce păstrau astfel escapist contactul cu scriitorii mari ai lumii, În pofida cenzurii interne. Dar, din cauza mentalității politice precum și a numărului foarte restrâns de specialiști, nu se punea problema retroversiunilor sistematice din literatură română În engleză! De remarcat și că, În contextul politicii vremii, engleza a avut mai mult de suferit decât franceza (cu tradiție culturală mult mai importantă pentru români) sau germana
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]