66 matches
-
un semn de dispreț pentru cel care ar fi intrat peste ea și cel care putea intra eram numai eu... În clipa aceea mi-am adus aminte cum mătușă-mea, la țară, unde îmi petreceam vacanțele, punea mâna pe-un retevei și îl arunca furioasă în câinele care dormea în mijlocul bătăturii cu spatele la casă... ("Așadar totuși ți-ai dat seama ce-ar fi trebuit să faci!") Am apucat-o de mână și i-am spus: ridică-te când stai de vorbă cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
jos nițel, Relule, că-i demolăm caisu’ lu’ moș Victor. Îl las de tot, că nu l-ai desfăcut din toate șuruburile. Pune dracului mâna pe cheia aia, nu-l vezi că-i prins Încă? Dar el deja Înșfăcase un retevei de țeavă sănătoasă de doi țoli și izbea ca scos din minți În cabină și-n aripile roților din față. — Vezi că spargi radiatoru’! — Radiatoru’! se rățoiește Leontina. O luară Într-un glas după mine Leontina și bărbatu-său. — Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gata, să fie o sută. Dă banii Încoace, nea, pentru o sută cincizeci de saci. — Ești nebun, băiețică? Unde ai o sută cincizeci de saci? — Vino să-ți arăt! Când aprinde becul de deasupra ușii pivniței, văd În mâna lui reteveiul de țeavă care mi se pare pe moment un avertisment pentru cei doi șoferi. După cum izbește În lacătul cât pumnul, zburându-l din belciuge din a doua lovitură, rănguța asta-i În mâna părințelului ca și o armă pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o hârtie d-aia și se cocoță pe biroul de placaj băițuit, cu pantalonii În vine. — O faptă creștinească, Relule. Să și-l găsească aicea pe masă dacă nu-și ține banii unde trebuie. Și tot mai ținea În mână reteveiul ăla de țeavă, ca pe o cravașă-talisman de care uite-l că nu se desparte nici când se ușurează. Oh, sfinte Dumnezeule, cum se mai scremea aplecându-se spre marginea dinspre fereastră a biroului, de-ai fi zis că acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
luni sau marți, da’ ne-om duce noi mâine dimineață să-i luăm. — Și voi? Ce naiba faceți pe-aici? Se uita cu o curiozitate reținută la vălmășagul de cărți sfinte, la sticlele goale de pe masă și de sub masă și la reteveiele de țeavă din mâinile noastre de care nu ne despărțeam pentru nimic În lume. Andrei stătea În stânga lui, pe marginea patului, iar eu pe patul din fața lor. Am fi fost la o adică dispuși să-l ascultăm pe dom’ major
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În mină, două ore dura transportul, dus-Întors - 14 ore. Șase ore se putea dormi. Deci patru ore făceam noi treaba În lagărul propriu-zis. Mai mâncam câte o bătaie, sigur că da, ne mai dădea câte una, câte un picior, un retevei, dar contactul nu era mare. Însă dintr-o dată s-a simțit că mâncam mult mai puțin, porțiile erau mult mai mici. Ăia mai luau câte o porție În plus, dar nu luau câte patru porții În plus, cum luau ăștia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bătaia pentru accelerarea muncii o dădea Vorarbeiter-ul sau kapo. Practic nici cu asta nu aveai treabă. Dar erau foarte mulți „binevoitori” printre paznici, care Îl mai „ajutau” pe kapo sau pe Vorarbeiter fie cu patul armei, fie cu câte un retevei, cu ce se găsea - unii mai scoteau și centura și mai ardeau și cu centura, dar, cum să spun, mai mult de ochii lumii. Erau câțiva care o făceau cu plăcere, dar ăilalți, majoritatea, erau oameni cumsecade și făceau treaba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
alții. Nu din SS, că ăștia erau așa domni mari În lagărul ăsta, că toți erau În birouri. Ba mai veneau. Ăștia mai veneau În câte o inspecție În timpul zilei: se plimbau prin locurile de muncă, mai dădeau câte un retevei... Dar nu erau cine știe ce. Noi știam când vine cineva, deoarece toți paznicii noștri Începeau să urle „Los, los”. Dar În general nu aveam astfel de probleme. - Ce Îi determina pe unii oameni să fie cumsecade, iar pe alții să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la lătrătoare în vecini, îi și amintea hoția pe care a făcut-o și cu care se lăuda în fața neamului său, mare iubitor de asemenea apucături. În Evanghelia a doua a lui Pavel către tesaloniceni la 2,3-5 dă cu reteveiul afurisitul în cei pe care i-a furat zicînd către ai lui: ,, Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înaintea ca să fi venit lepădarea de credință, și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și ca un fel d e pedeapsă pentru ceea ce greșisem față de mama: pitularea mea în grădină. Era o pedeapsă ziceam, pentru că vedeți dumneavoastră, copiii din ziua de astăzi, dacă nu făceam tot ceea ce îmi spunea mama atunci, când renunțase la retevei, nu primeam nimic de mâncare în seara aceea, și nu aveai cui să te plângi contra părinților mai ales, să-i învinuiești că te exploatează ori că te persecu tă, cum sunt protejați copiii din ziua de azi, care nici
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de optsprezece. Așa că, pe bună dreptate, bunicii i s-a acrit să mai vadă picior de plod în fața ei. Voia și avea tot dreptul să respire ceva mai slobod, în deplină singurătate. Dar să revenim. M-am trezit cu un retevei în mâini, care avea cam lungimea a două făcălețe puse cap la cap. Era un băț zdravăn de corn, plin de noduri, având oarecum conformația unei bâte de baseball. În timp ce eu stăteam amorțit cu măciuca aia în mână, am primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Rugați-vă pentru ei.“ Iar un poet de oarecare talent, anume Nicolae Safir 42 a scris următorul epitaf: Aicea răposează cu jale, în vecie, llie zis Geambașul și Trancă Temelie. Ei fură-n a lor viață iluștri căuzași Vestiți în reteveie și groaznici ciomăgași.43 Moartea lui Ilie Geambașul și strivirea lui Temelie Trancă exasperă presa guvernamentală și chiar pe guvern. O violentă campanie de presă începu și guvernul se hotărî să reprime. Se făcură mai multe arestări spre a se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și vociferări, huiduieli și amenințări de către o anumită lume, haidamaci, masați de-a lungul gării... Pe strada ce duce la vale spre gară mulțimea nu s’a mai putut abține și atunci fiecare Înarmat cu ce avea În mână, un retevei, o coadă de mătură, o doagă de butoi sau simple crăci de copac, au Început să dea În noi. Lui socru’ meu i-au zburat pălăria și l-a inundat sângele, s-a muiat puțin de la genunchi, dar șîn ultima
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
mama bunicului meu dinspre mama era ăAustriacă, adică venită din Transilvania a deci sunt, măcar în parte, si ardelean... Trăsătură mea ăaristocratică e deprinderea de a fi cuviincios. Ea mi-a fost inoculata cu vorba, cu nuiaua și, eventual, cu reteveiul. Politețea mi-a fost predată, în neam și în familie, sub două forme. Cea a lui TREBUIE (ăaltfel, nu intri în rândul lumiiă) și cea a lui e foarte ușor și plăcut să fii politicos a cum m-a convins
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
Suportase de una singură, femeie fără apărare, atacul șleahtei de hoțomani, care a cutezat ultima operație în ajun, Joi dimineața, ultima înainte de capitulare. Erau cinci arhangheli cu mutre strâmbate de ferocitatea împietrită a 48 ore de jaf și carnagiu. Căciuli, reteveie și revolvere. Au luat apartamentele la rând, spărgând dulapurile și saltarele cu satârul, când locatarii buimaci nu-și aminteau unde au pus cheile, năvălind din încăpere în încăpere, într-o bestială frenezie a distrugerii. Boccele la iuțeală întocmite, cărau spre
În zilele de 21-23 ianuarie se împlinesc 73 de ani de la rebeliunea legionară din 1941. Fragment din ”Orașul Măcelului”, cartea-document a lui F. Brunea-Fox despre pogromul din București. () [Corola-website/Science/295733_a_297062]
-
caracteristic, avea o basma stacojie cu care își freca în răstimpuri cercelul din urechea dreaptă. Celălalt, dimpotrivă, îl întrecea cu o căciulă, avea cizme dintr-o vacă, un chip încins, parcă fricționat cu urzici și, neglijent, într-o mînă, un retevei cît un stejar, cum au luptătorii cînd se antrenează. Îndeletnicirea lui, mi-a mărturisit-o imediat. - Vă rog, unde-i primăria? - Cu cine am onoarea? - Pentru o informație atît de neînsemnată trebuie să fac uz de o carte de vizită
Scene din campania electorală din București: Alegerile din 1927 văzute de Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/295803_a_297132]