1,912 matches
-
nenumărate răni necicatrizate, protagonistul caută neabătut sensul prezentului, evitând orice loc sau persoană care i-ar aminti de sursa existențelor sale anterioare: „Mi-era teamă că, scriindu-mi amintirile aveam să mă apropii prea mult de trecut și să-l retrăiesc. Și mă cutremuram la gândul că odată Încheiată cartea n-aveam să simt decât un gol și o zădărnicie mută.” „Cu siguranță că În locurile copilăriei mele voi trăi aceeași senzație ca la mormântul acela, senzația unei rădăcini mute”. Totuși
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
un chip nesângeros. Această jertfire reală a Lui În Sfânta Euharistie nu Înseamnă că El Se răstignește a doua oară, vărsându-Și iar sângele; prezența lui Hristos În Sfânta Liturghie ca jertfă reală se realizează prin faptul că El ÎȘi retrăiește, În veșnicia Sa, ca un prezent continuu, frângerea trupului Și vărsarea sângelui pe cruce pentru noi: „Înfățișarea prezentă a morții lui Hristos ÎȘi are temeiul Într-o retrăire continuă de către Hristos Cel viu Și transfigurat a dispoziției Sale din momentul
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
film. Așa se explică și pelicula documentară realizată cu interlocutoarea ei: ,,Elena acasă mă fascina mereu cu alte amintiri. Fiecare dintre reîntâlnirile noastre se transformă într-un dialog special, care dădea o vrajă aparte serilor acelea de iulie, când ea retrăia întâmplări de demult. Încăperea salonului ei cu bibliotecă vibra de emoția versurilor blagiene pe care uneori le recita, alteori le citea cu o familiaritate caldă, ce rechema vremea celei dintâi rostiri. Era un ecou viu, auzit de ea, doar presimțit
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
inflexiunile tandru disperate ei își taie gazonul mai departe din ecran vocea comandorului culcă iarba la pământ înainte ca firul să pleznească tânăr și ne promite viață fără de moarte îmbatrânesc visele pe caldarâm sunt aici sfântă ironie a sorții să retrăiesc toate de care odată am fugit îmi primenesc aici moartea cu umbra întinsă la refuz.
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
să-i ciugulească". Puritatea și inocența fac loc, în urma acestei revelații a morții, a răului, a neantului, unei cunoașteri vinovate, unei fisuri în armonia și echilibrul lumii. Copilul, fascinat de spectacolul acesta al vieții care trece în moarte, trăiește și retrăiește groaza păsării, este traumatizat de această zbatere parcă fără sfârșit, "în care / Trupul mai aleargă după cap". Existența pare, în acest moment al cunoașterii, în întregimea ei amputată, dezintegrată, dizarmonică. Gestul copilului este, nu întâmplător, acela de a reface legătura
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
acum, cel diurn și cel nocturn, e mînjit, ziua cu întîmplări penibile (de cînd am venit în Iași mă zbat și bat la uși abia întredeschise, în vederea aducerii Tamarei Nikolaevna pe-un post în oraș), noaptea de coșmărele-n care-mi retrăiesc, mult mai viu, mai acut-dureros parcă, primejdiile. Și-mi pare, uneori, cînd mă trezesc brusc, treaz fiind, la o viață în care lumina, numai lumina acestor zile de toamnă are cu adevărat importanță, îmi pare, zic, atît de rău de
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
situații. Rînd pe rînd Ioana Pârvulescu se pune în pielea lui Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Eugen Lovinescu, Tudor Arghezi, George Călinescu (de departe chipurile interbelice preferate), descifrează misterul popularității (pe scenă și în viața privată) unei actrițe precum Leny Caler, retrăiește emoția unui tînăr din Arad, Ștefan Augustin Doinaș care a trimis un poem la „Jurnalul literar" și așteaptă, cu sufletul la gură revista pentru a afla verdictul lui G. Călinescu de la Poșta redacției, dă o raită prin galeriile Lafayette, dar
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
etaj lumina e aprinsă gheara încleștată tot sub umărul stâng golul nu se umple scriind nu se mai umple somnul e departe cineva a tras piedica splendidei arme de colecție mai este până când carnea va exploda în spațiul acesta îmi retrăiesc viața o potrivesc cum aș încerca să gătesc un fel complicat din ulei și apă vis treaz inutil de interpretat pentru că mâna e amorțită plămânii fără aer și apa urcă mereu scalpel foarfecă fierăstrău recitesc ce am scris nu de
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
de un florilegiu de studii, multe inițial publicate în organe de specialitate, iar împreună alcătuind un impresionant corp al reînvierii trecutului, acela de care, ușor despărțindu-se unii, se aruncă voluptuos, dar nu și cu grație, în neant. Personalitățile evocate retrăiesc dimpreună cu locuințele lor; acolo unde acestea mai există, autorul le-a cercetat cu un simț detectivistic pe care i-l invidiem. Oameni, cinuri, case, nu am găsi, poate, disciplină mai condensată, în ordinea densității informațiilor, decât genealogistica și obligând
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
ea..." (ibid.). Se cunoaște încă o dată că autorul a studiat rolul benefic al boierimii românești (balcano-moldo-valahe) în istoria noastră... deși asupra acestei probleme de istorie socială ar mai fi multe de spus. în orice caz, în amintirile d-lui Djuvara retrăiesc însemnate - azi, ignorate - persoane din primul - și, poate, cel mai de elită - exil românesc, la Paris: Cristina Tuduri, „fosta bibliotecară a Regelui", Cristina Sturdza, Alexandru Ghika, Ciotori, fost „diplomat din umbră" al lui Titulescu (ulterior cooptat în Comitetul Național Român
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
24 de ani, și-a cumpărat un ghid minimal de conversație care avea undeva, la sfârșit, alfabetul coreean și care, după cum spune el, nu e chiar atât de complicat pe cât pare la prima vedere. Și uite așa, descoperind alfabetul, a retrăit bucuria unui copil care studiază abecedarul și care învață să citească. Dintr-o dată, în noianul acela de semne necunoscute și misterioase a început să discearnă literele: Aaa, ia te uită, litera S! se mira el. Și semnele necunoscute începeau să
Între Stradivarius şi alfabetul coreean by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82602_a_83927]
-
ritmurile unei muzici percutante până la anihilare, băieți și fete strânși sub steagul dezinhibiției totale amenință structura de rezistență a blocului. După trei minute, ai sentimentul că o divizie de Panzere ți se îndreaptă iminent spre pereții sufrageriei. După alte cinci, retrăiești cutremurul din 1977. La capătul primei ore, simți o solidaritate retroactivă cu victimele seismului de la Kobe. Lustra din tavan pendulează năucă deasupra mesei. Parchetul are un scârțâit de rău augur. Zidurile se curbează îngrijorător. Un aer de apocalipsă iminentă pune
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
care odată se știuseră bine și care acum, după atîția ani, nu mai știau ce se petrece unul cu celălalt. Doi străini încrucișîndu-și din întîmplare pașii. Femeia aceasta, în pofida anilor trecuți, își păstrase frumusețea și, privind-o cu coada ochiului, retrăiam fulgerător istoria unei despărțiri de pe urma căreia fiecare, luînd-o pe alt drum, fusese la un pas de consemnarea unei prăbușiri definitive. Îmi aminteam și astăzi cum, pierzînd-o pe Mihaela, aderența mea la lume încetase brusc și pentru multă vreme, ruptura exterioară
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
identifică uneori cu eroismul. Prețul ei - cu sacrificiul. Restul se petrece, după vorbele lui Tacit, "în mijlocul tăcerii noastre". "Amintirea lui noiembrie '56 - scrie Ștefan Cazimir - e, pentru mine, cețoasă și rece. E, totodată, și neplăcută, exact în măsura în care-mi permite să retrăiesc ignoranța și conformismul vîrstei de atunci, ferecată fără drept de apel în cercul tezelor oficiale. Nu cred că cei din jurul meu izbuteau - sau îndrăzneau - să gîndească altfel, în orice caz nimeni nu se încumeta s-o spună. Mă aflam, dimpotrivă
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
decât așa (spre exasperarea ei). Iar dacă veți fi având impresia că mă țin de fleacuri și bat câmpii amintindu-mi toate detaliile acestea, o să vă răspund că tot ce mă interesează este recuperarea unei atmosfere irepetabile și că ea retrăiește doar în obiectele-i cele mai umile. Oricât nu ne-ar plăcea să recunoaștem asta, viața e totuși făcută din lucruri mici. Prin clasa a cincea sau a șasea, obligatoriul toc cu peniță, însoțit de nelipsita călimară școlară care se
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
lăuntrică, își admitea sieși odată, în jurnal intim, la vreme de război, cît de sfîșiată este între teama (perfect îndreptățită) de colonialismul sovietic, inacceptabilitatea sistemului fascist și iubirea pentru normaltiatea civilizată anglo-franceză care o marcase încă din tinerețe și exclama: "Retrăim turnul lui Babel, nu prin încurcătura limbilor, ci a sentimentelor". Este meritul durabil al generației de care vorbesc că și-a asumat curajos povara istorico-ideologică a acestor dileme majore și a reușit chiar să ajungă la limbajul unor adevăruri valabile
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
părinților noștri (atâta timp cât încă îi mai avem) și chiar dacă ne maturizăm și devenim adulți, ar trebui să păstrăm în suflet o doză de infantilitate pe care să o lăsăm să iasă la suprafață ori de câte ori avem ocazia. Ca părinți sau bunici retrăim magia copilăriei alături de copiii sau nepoții noștri, poate nu cu aceeași intensitate, dar sigur cu aceeași plăcere. Dacă am elibera mai des copilul din noi, sigur am putea accepta mai ușor realitatea plină de constrângeri și nemulțumiri, am putea fi
„COPILĂRIA ESTE INIMA TUTUROR VÂRSTELOR” de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380656_a_381985]
-
turnători cuvântă”, când „Pământul țării e vândit / copiilor lui Belzebut”, când țara e-n haos și sunt pângărite lucrurile cele mai sfinte. Atitudinea lui civică e demnă de un revoluționar autentic, îndemnându-i pe români: „Salvați țara de la pieire / Nu retrăiți o amăgire” (Salvați țara de la pieire); pentru a putea redeveni un popor vrednic de numele lui, adică: „Putem spera să fim ce-am fost!” (Salvați țara de la pieire). E destul de ciudat cum, același poet, schimbă tonul în alte poezii, într-
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
când îmi doream să cutreier Lumea Nouă, / Visele le-am îngropat când s-a frânt pământu-n două, / Coborând din ireal să cunosc realitatea / Mă cutremur constatând cât de neagră-i libertatea // Cu noianul de-ntâmplări ce le buchisesc din carte / Retrăiesc dezamăgit Ziua Viselor Deșarte / În zadar m-am străduit pe trecut s-aștern uitare / Într-un secol când pământul devenit-a închisoare!” (Retrăiri). Dacă vei căuta grăuntele de aur în muntele de steril, cu stăruință și răbdare și fără idei
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Acasă > Manuscris > Amintiri > ELENĂ BUICĂ - 100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIȚIU DE CRĂCIUN Autor: Elenă Buică Publicat în: Ediția nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului După 100 de ani retrăim acum cu emoție un eveniment istoric cu o mare încărcătură profund umană. Rememorarea acestei întâmplări ne face respirația mai grea, inima își grăbește pulsul, glasul capătă un tremur. În preajma noastră se lasă o liniște în care gândul face drumul înapoi
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
vă-mbogățiți hoțeșteși vă jucați, dare eu refuz să joc!... XIV. NU-I PREA TÂRZIU, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016. Nu-i prea târziu Poetei Rodica Omota Nu-i prea târziu să-ți retrăiești trecutul Nu-i prea târziu să re-nviezi plăceri Poate curând vei regăsi sărutul Pierdut pe un peron de nicăieri! Nu căuta fantome în oglindă Nici amintiri din vremuri de coșmar Lasă senzații care te colindă S-adauge surâsului nectar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
cuprinsă de uimire Că dragostea nu-i sentiment sordid Nu contempla fantome în oglindă Privește-un zbor de pasăre măiastră Lasă iubitul tău să te surprindă ... Citește mai mult Nu-i prea târziuPoetei Rodica OmotaNu-i prea târziu să-ți retrăiești trecutulNu-i prea târziu să re-nviezi plăceriPoate curând vei regăsi sărutulPierdut pe un peron de nicăieri! Nu căuta fantome în oglindăNici amintiri din vremuri de coșmarLasă senzații care te colindăS-adauge surâsului nectarAleargă să vezi codrii de aramăPe dealuri de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Primăvara mustește a renaștere, ca o întoarcere cosmică spre începuturi, ca o altă geneză care, de fiecare dată, se arată mai promițătoare, mai darnică, mai deschisă spre proiecte. Energia primăverii, printr-un mecanism încă necunoscut nouă, ne trezește propriile energii, retrăind fiecare clipă a renașterii. Această energie a noului început ne ajută să reorganizăm planurile noastre interioare, să facem curățenie în suflet și să facem o altă ordine, să stabilim o altă ierarhizare a priorităților. Sfârșitul fiecărui început încheie ceva lăsând
ORICE ÎNCEPUT E O PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380792_a_382121]
-
într-o iubire caldă gata să o dăruim, numai să fie cineva care să o primească cu brațele deschise. Iubesc toate începuturile fiindcă totul este altfel și pentru că totul îți pare posibil. Ca oameni maturi și chiar vârstnici, putem să retrăim momente încărcate de farmecul inocent al copilăriei, să uităm de griji și de necazuri. E o mare binefacere să uităm de tot ce e în jurul nostru, să nu ne intereseze dacă e luni sau marți, să uitiăm ce vârstă avem
ORICE ÎNCEPUT E O PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380792_a_382121]
-
uităm de tot ce e în jurul nostru, să nu ne intereseze dacă e luni sau marți, să uitiăm ce vârstă avem, inima să ne bată mai repede și să ne surprindem înfiorați ascultând chemarea vreunei amintiri pe care să o retrăim în deplinătatea ei. E un fel de nebunie frumoasă, pe care nu o pot ocoli nici chiar firile cele mai reci și mai calculate. Iubesc fiorii începuturilor de multe feluri pentru că au un anume farmec, pentru că sunt purtători de un
ORICE ÎNCEPUT E O PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380792_a_382121]