357 matches
-
răzbunare" ideală, să zicem așa, pe un prezent care nu cuprinde decît „amintirea amintirii", iar nu substanța sa efectivă, de ordinul emoției pierdute în procesul ireversibil al temporalității. Incapabil a da timpul înapoi, autorul ia distanțe față de obstacolul major al retrăirii care e realul conținut în prezent, relativizîndu-i „trufia", fărîmițîn-du-l în jocul metaforic: „Mai bine adună luna ce cade-n / miresme, săgeată învinsă / și-ntoarsă sub ierbi // iubește-mă cu trupul tău tulbure / cît pentru tăcere / și prăbușire // mai bine sărută-mă
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
și ultimul. De fapt există puține întâlniri adevărate între un adult și un copil, întâlniri care să conteze cu adevărat, să fie atât de puternice astfel încât timpul să nu le estompeze și ele să se reia cu aceeași intensitate la retrăirea lor din amintire. O astfel de întâlnire are loc între Bobby și Ted, iar jocul de-a detectivul, aparent o glumă la început, revelează copilului un alt teritoriu de umbră, unul rece, tăios, teritoriu care se prefigurează în mic cu
Et in Atlantida ego... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6170_a_7495]
-
Apariția filmului sonor în 1929 coincide cu marele crash, vehiculat superficial în film, dar care așază strâmb o serie de zâmbete. Nostalgia evocă un sentiment al pierderii ireparabile în ciuda unei căutări care asumă eșecul în datele ei ca utopie a retrăirii. Niciunul dintre aceste „sunete” ale nostalgiei nu însoțește filmul lui Hazanavicius, alcătuit din mici gaguri al căror liant este melodrama. Clișeele asumate reconstruiesc în cele din urmă o clonă a filmului mut al anilor ’20, pe un anumit segment, numai
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
1994) sau până la scenariile alternative cu schimbarea delectabilă a cursului istoriei în Inglorious Basterds (2009). Spre doesebire de Tarantino, rapelul moderat postmodern, retropop al lui Refn este unul nostalgic, mult mai discret, implicit mai puțin revoluționar, desfășurat pe filiera unor retrăiri fictive, lăsând clișeul să recreeze atmosfera și toxinele unei violențe fondatoare pentru gen să împartă uneori aceeași scenă cu o tandrețe care-i devine substanță de contrast. Simpla contrapunere a unui film născut în epoca pop-ului, The Driver (1978
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
situație în care descrierea ecoului lăuntric întrece fidelitatea evocării. De aceea, spre deosebire de scrupuloși, care au rigoarea sisifică a scadenței periodice, meticuloșii au o lenevie cronică întreruptă de tresăriri neașteptate: scriu cînd le vine și numai dacă au sfîrșeala plăcută a retrăirii unor nuanțe ilicite. Ei suferă de scribendi cacoethes (mania scrisului) ca formă de cufundare în delicii ascunse. Exemple: André Gide, Petre Pandrea sau Jeni Acterian. Pedanteria lor descinde cu precădere din obsesia pentru detalii interioare, de aici și nepăsarea pentru
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
fără scrîșnet și fără fiori de iluminare. La C. S. Lewis, accentul evlaviei cade pe bucurie, nu pe credință. De aceea, volumul autobiografic este o monografie a sentimentului de bucurie, o recapitulare a acelor evenimente care l-au dus către retrăirea la maturitate a nuanțelor de bucurie pe care le savurase în primii ani. Volumul se gustă estetic și psihologic, dar mai puțin teologic, și asta din cauza ambiției autorului de a înfățișa logic o emoție care este iremediabil irațională. E istoria
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
pătura moale în care mă învelise”. Cel mai închegat sub unghi compozițional rămâne, însă, fragmentul „Victimele inocente și colaterale ale unui război cu Rusia care până la urmă nu a mai avut loc”. Scotocirea printre lucruri după moartea mamei provoacă o retrăire a momentului ’68 cu invadarea Cehoslovaciei, excelent surprins în măsura în care istoria mare se încrucișează fabulos cu destinul individual al tânărului de 15 ani. Căci, cel puțin la fel de entuziasmat ca mai toți adulții României, dornici dintr-odată de a se înscrie în
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
le-am trăit, cartea ne atrage, într-adevăr, și prin calitățile epice. Departe de a fi expunere seacă ea este dinamică, antrenantă și nu o dată captivantă. Și în afară de asta, cum începusem să spun, este incitantă prin faptul că îndeamnă la retrăire, stimulează dorința de a-ți confrunta propriile reprezentări cu acelea pe care Domnița Ștefănescu le readuce în atenție ordonându-le cronologic. Nu poți apoi să rămâi rece, deși autoarea nu-și revendică alt merit decât acela de a fi structurat
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
copiilor fiind, până acum, mai degrabă motrice decât sufletești.) Imaginația nu mai e orientată conflictual. Dimpotrivă. E lăsată să se ghideze după propriile ei reguli. Dinamismul îl dă, aici, dispoziția ludică a autorilor. Nu ca efect de stil, ci ca retrăire afectivă a unei vârste. De unde și tandrețea. Două exemple, numai. Caius Dobrescu publică o poveste pe care, spune el, a scris-o în 1987 pentru fiica lui cea mare. Ca și titlul (Cartea care mirosea urât), începutul e sugestiv: „Aceasta
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
autorul manifestă o vizibilă predilecție pentru onomatextele „derivate”: Cina cea de toamnă, Ce mai taci Gary?), sub semnul crepuscularității. Multe poeme se situează în orizontul „vecerniei”, când clopotele bat în dungă potențând presentimentul morții. Toamna este percepută ca anotimp al retrăirilor nostalgice, cu speranța de a regăsi povestea vieții, reinventată din contururi șterse de umbre. „Lichenii crescuți/ pe nordul anilor” indică sensul apropierii de ultima întâlnire cu timpul: „O sferă/ de lacrimă/ se rostogolește/ pe obrazul timpului / omul pieton/ traversează orb
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
intensitățile unei competiții cu propria singurătate. Fracturile din memoria ei nu par nicio clipă să conteze, semn că ea scrie, împăcată, despre momente care spun ceva. Restul sunt doar cifre care traduc timpul mort dintr-o stare purgatorială. Sub promisiunea retrăirii intense, Lena Constante scrie la bătrânețe cu certitudinea de altădată despre o vârstă tragică: tinerețea asasinată. Vrea ca ceilalți să-i știe povestea și e curioasă de reacțiile cititorilor. Nu are ambiții de scriitoare. Chiar se rușinează de avântul ei
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
subteme recurente cu substrat autobiografic (copilăria, natura specifică ținutului leonez, existența cotidiană în aberația franchismului, când, spune autorul, „oribilul devine normalitate” iar copilul se naște cu „condiția oribilă”). Din subteranele unde dăinuie, „sedimentul amintirii” aduce la suprafață amintirea și stimulează retrăirea trecutului prin mijlocirea percepției senzoriale (simt, văd sunt forme verbale recurente, în poeme în care predomină substantivele), care aduce lumina cunoașterii în zonele ascunse, misterioase sau obscure ale existenței. Expresia emblematică a acestei poezii a experienței și a ceea ce Gamoneda
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
dintre ei se adâncește, în vreme ce legăturile sufletești par tot mai indisolubile. Indiciile că ne aflăm în plin timp al memoriei sunt însă multiple: „Văd totul de parcă nu s-ar fi întâmplat atunci”, spune Sașa, „ci chiar acum se întâmplă”. O retrăire a evenimentelor, și nu simpla lor rememorare, situează acțiunea „într-un fel de cu totul altă viață”, cum spune Volodia la un moment dat, care depășește nu numai granițele prezentului, ci și pe ale trecutului, intrând într-o altă ordine
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
lui Petru Creția. Nu întîmplător o pagină din eseul Despre exotism este reprodusă la începutul studiului despre Homer (Ahile) din ultima carte antumă a lui Petru Creția (Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare, 1997). Este vorba de atitudinea empatică, de retrăire a valorilor lumii antice, de reconstituire a psihologiei personajelor lui Homer, care ne face să-i simțim apropiați, să-i înțelegem. Și trebuie să spunem că vechii evrei, așa cum apar ei în comentariile lui Petru Creția la cărțile din Vechiul Testament
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
Asum ideea lui Max Weber potrivit căreia în științele sociale "interesul se îndreaptă spre cunoașterea calitativa a proceselor, cu toate nuanțele lor. [...] În cazul științelor sociale avem dea face cu interveția fenomenelor de ordin spiritual [geistiger] care trebuie "înțelese" prin retrăire [nacherleben]. Este, deci, o sarcină specifică, mult prea diferită ca să o putem soluționa cu formulele exacte ale științelor naturii"8. În Dicționarul lui Mucchielli, Pierre Paillé identifica cinci caracteristici ale cercetării calitative: "1) Cercetarea este concepută în mare parte dintr-
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Noica, și presupune, cel puțin două existente de aceeasi disponibilitate și de aceeasi identificare. Trăirea din interior înseamnă, în termenii lui Hans-Georg Gadamer, în primul rând, ,,re-situare”, fără a accepta intropatia (empatia), apoi, după alți autori (de exemplu, Mircea Eliade), retrăire în sens experimental, concret, autentic și nu simplă acceptare teoretică. Transpunerea presupune în același timp, implicare, intuiție, afinitate reciprocă, uneori credință, într-un cuvânt mobi litate într-un proces ,,de recreere” a lui, a celuilalt că sinteză a tuturor întrepătrunderilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
proces ,,de recreere” a lui, a celuilalt că sinteză a tuturor întrepătrunderilor, asimilărilor și totalizărilor de semnificații. Altfel, sau cel puțin la limită, stau lucrurile în privința empatiei care poate fi văzută și că un „produs psihic concretizat prin starea de retrăire a vietii subiective a celuilalt” (R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Ațos, București, 2001, p. 19). G. H. Mead, de exemplu, este unul din gânditorii care concep empatia că pe o capacitate de ,,a prelua rolul celuilalt”, însă în planul social
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
îi ofere plăceri aproape perverse Norăi Iuga. Ea îi permite să navigheze în voie pe apele amintirii și imaginației, departe de ochii indiscreți ai nepoftiților. În singurătate totul este posibil, inclusiv reîntîlnirea cu foștii iubiți (unii trecuți în neființă) și retrăirea unor intense senzații erotice. Mai mult decît atît, singurătatea devine un foarte confortabil spațiu protector, o zonă a liniștii, capabilă să o țină pe autoare tot mai departe de forfota indecentă și obositoare a străzii. ?Poemul? 84, în care autoarea
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
înseamnă că mitul nu este nimic altceva decît o secvență fantasmatică care îmbracă forma unei povești imaginare. Cu alte cuvinte, orice text literar ascunde în rîndurile sale niște mituri primordiale ale căror secvențe noi le sesizăm sub forma estetică a retrăirii unor fantasme. Odată postulată structura mitică-fantasmatică a textelor literare, lui Culianu nu-i mai rămîne decît să treacă la analiza unor exemple concrete, depistînd în paginile operelor literare existența motivelor mitice. Acest efort de descoperire a miturilor din corpul unui
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
constată discrepanța dintre alura inert-agramată a limbajului cu care e descrisă o întîmplare și gustul viu al amintirilor pe care le-a păstrat în privința aceleiași întîmplări; 2) palierul memorialistic, întrucît notele îi prilejuiesc lui Gabriel Liiceanu întoarceri în trecut, cu retrăirea episoadelor biografice: adolescența în Cotroceni, atmosfera sumbră a Facultății de Filosofie în anii marxismului, bursa de șase luni la Aachen și apoi bursa Humboldt, maturitatea trăită în apartamentul din Intrarea Lucaci, unde Securitatea instalase microfoane, perioada Păltinișului lui Noica, a
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
Silviu Mititelu, Simona Mandache și coregrafa însăși, au evocat eterne povești de dragoste, consumate cândva în trecut, în care iubirea fusese primită sau respinsă, împărtășită sau dăruită altcuiva. Coregrafa a reliefat o serie întreagă de stări declanșate de toate aceste retrăiri. Un element de prim rang în peisajul coregrafic a fost relația tuturor personajelor cu obiectele din jur - mese și scaune - folosite nu ca elemente de decor, ci integrate în dans, ca partenere în jocul scenic. Interpretările au fost adecvate fiecărei
Dans la Odeon by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4101_a_5426]
-
obsesiile de tot felul au fost extrem de numeroase. Faptul că autoarea germană alege o astfel de structură pentru romanul său de debut nu este în măsură nici să supere, nici să entuziasmeze. Din păcate însă, neinspirat este felul în care retrăirea trecutului alternativ al personajelor este pusă în scenă. Protagonista se plimbă prin casa veche, descoperă obiecte care au aparținut bunii sau mătușilor ei și brusc, din senin, se ivesc episoade de mult apuse. Hmmm, miroase a memorie involuntară, a madelenă
Realism magic în nordul Germaniei by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4038_a_5363]
-
cu totalitatea valorilor spirituale. Iar despre opera sa poetică se scrie: “...poemele reprezintă decantarea trăirilor poetei într-un spațiu exotic, itinerant, geografia convertindu-se în periplu interior. Contribuie la această reușită, transfigurarea rafinată a experienței nemijlocite, prin subtile procedee de retrăire/rememorare, care izbucnesc să restitue versului prospețimea intactă a senzațiilor și emoțiilor încercate.” (Dan Damaschin, critic literar). Astfel, putem confirma, Antologia „CARMEN”, volumul VII, este o creație literară/spirituală care unește personalități distincte, aceștea, la rândul lor, având comun în
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
la întâlnirile de peste ani ale promoției. Iată,din același număr (1987) un fragment din „editorial”: „Întâlnirile noastre, expresie a sentimentului că ne despărțim greu de tinerețe, scot din nou la lumină tocmai amănuntele - condimente exotice ale vieții noastre colective - aduc retrăirea lor cu toată duioșia și nostalgia din sufletele noastre. Viața, ca și munca de aviator, este aspră și grea, dar în mijlocul ei, în miezul ei este structura spirituală, sufletul aviatorului, sensibil, duios, poetic, afectiv”. Revista includea amintiri hazlii, versuri, relatări
Agenda2005-27-05-senzational 2 () [Corola-journal/Journalistic/283901_a_285230]
-
a evacuat propietarul. Dar tu ești un domn,du-mă la casa ta și fă-mă doamna ta, iubita ta, să știu că nu te am așteptat degeaba până ai venit. Sau îți e jenă cu mine, se vede în retrăirile tale, amâni mereu momentul aceala când vreau să mă iubești. Măcar sărută-mi chiloțeii cum făceai pe vremuri, voi ști că iar mă dorești, dacă de iubit nu mai poți sau nu mai vrei. - Ce prostii poți să spui,că
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]