73 matches
-
stor-cându-mi viața de bucurii..." (pp. 50-51) Dacă anii copilăriei și femeile fascinante de pe vremuri s-au pitit într-un colț al memoriei, de unde revin periodic pentru a provoca sfâșietoare aduceri aminte, există și bucurii ale vieții care pot fi oricând retrăite. Ele se află la doi pași, pe rafturile bibliotecii. Sunt cărțile care adăpostesc izvoare de înțelepciune și a căror răsfoire cotidiană poate face suportabilă existența. O pagină (re)citită pe zi din Montaigne sau din Cervantes are efecte terapeutice. Ea
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
sentimentelor“, volum de colecție apărut la Editura Cartea Românească sub semnătura lui Antonio Pita Cardenes și lansat la București, la Timișoara și la Lugoj. O altă parte ni le-a povestit chiar eroul acestei biografii de senzație, iar... piruetele amintirilor retrăite chiar de el sunt, cu mâna pe inimă, amețitoare. Nu-i român ca lugojanul... În 1932, când s-a născut Gelu Barbu, Lugojul era „un oraș special“. Ilustrul Filaret Barbu dirija pe-atunci Corul „Ion Vidu“, una dintre cele mai
Agenda2004-35-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282806_a_284135]
-
mohorâtele culori din Duhovnicească, muncită de secretul aceluiași cine, se deschid armoniile unui calvar muzical. O vioară, lemn încântat cu prețul unei suferințe difuze, din care se desprinde, clar, repetata ei mărturisire, fericire în lacrimi, e figura, stilizată, a patimilor retrăite pe cât de disciplinat și de senin, pe-atât de frenetic. O anume visceralitate, exact aceea a trupului care suferă pentru mărinimia spiritului, se ascunde în pliurile unei muzici rafinate, intelectuale: „Bună dimineața în struna ta - cine poate înțelege/ Călătoria cu
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
foșnetul Palmei, este marele câștigător. Nu am fost, desigur, singura, colegii mei din Balcani, mai ales ei, au avut același sentiment. Probabil că suntem mai pregătiți să vibrăm la sunetul dramelor venite dinspre Cehov, pentru a fi recunoscute ca fiind retrăite și aici, lângă noi. O operă puternică, (numai Leviathanul lui Andrei Zviaghințev putea să-i țină piept), și-a găsit locul meritat chiar în anul în care cinematograful turc sărbătorește o sută de ani de existență. Jane Campion mărturisea că
Cannes 2014: Cineastul turc Nuri Bilge Ceylan - " Închin la Palme d'Or tinerilor din țara mea care au murit în acest an" by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62197_a_63522]
-
tulburea trezire de a doua, a treia, a patra zi. Nu înălțarea impetuoasă a spiritului, zborul imaginației băutorului, sentimentul de putere eliberată de constrângeri, ci, vai!, gesturile încleiate de după, senzația penibilă de rău fizic și micime sufletească. Sentimentul de ratare retrăit periodic, scufundarea, iar și iar, în mlaștina unei condiții deplorabile. Prozatorul șterge, cum spuneam, marcajele. Senzațiile fizice au și o rezonanță morală, iar valorile cu majusculă sunt aduse la scară omenească. Astfel că episoadele existențiale, independent de cadrul în care
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
invenția poetică propriu-zisă. A transpune în propria-ți limbă semnificațiile unui text scris într-o altă limbă înseamnă a trece pe lîngă poezie, întrucît poezia este tocmai transgresiunea semnificației conceptuale. La trecerea unui poem dintr-o limbă într-alta, trebuie retrăită lupta pe care autorul său a trebuit s-o poarte cu și împotriva propriilor sale cuvinte. Iar cum aceste cuvinte ale poetului vorbesc în el atît cu trecutul lor, cît și cu viața lor prezentă, trebuie ca traducerea operei sale
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
umeri cum tăietorii de lemne./ Tot copil, chiar dacă îmi las, uneori, capul/ să-mi cadă, la fel ca un măr, în poalele femeilor tinere" (Tot copil am rămas). Din atari consemnări se încheagă perspectiva poetică a unei solidarități cu cosmosul, retrăită dureros, asumată ca un destin al morții și al plîngerii, însă cu un fond de materialitate frustă, zgrunțuroasă, precum o subiacentă compensație a conștiinței subiective care suferă. A unei conștiințe ce se alină identificîndu-se cu materiile nostalgiei sale. Desigur, acest
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Și dacă doare rostul meu în mare Voi ști cândva , să chemăchemare! ȘI DACĂĂ Mă ispitește luna care plânge Și stelele ce pier în nopțile-mpietrite Când lațul greu de gât mi se tot strânge Taie-mi în somn coșmaruri retrăite. Și dacă toate fi-vor întâmplare Sau dacă am un nume nerostit Cântă-mi o doină oarecare Pe clape de pian, trist și-nvechit. Un paradox să-mi fie mâine Adun și întristarea în cuvinte Să-Ți dau din viitorul
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
adevăr, ci sfidarea sa, ca și a mărului său interzis. Exodul din Paradisul vieții fără de moarte și fără de viață n-ar fi fost posibil, nici descoperirea-asumarea sinelui și a lumii, fără rebelul care Își revendica Întemeierea proprie. În suferința acestei retrăite răzvrătiri, Diavolul nu pare deloc amestecat. Nici măcar „mecanismul” mutilării cotidiene nu pare, neapărat, să-i aparțină. „Mecanismul mânjirii și al căderii. Da. Există/ Înalta rostogolire din ceruri Înalta cădere din Grădină” (Există mecanismul funcționând). Cauza nu este translată În afara omenescului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o confirmare a Înlănțuirii. „Suntem amândoi prizonieri Preaînalte/ Nu-ncăpem unul de altul/ ca doi răstigniți cu aceleași piroane pe o singură cruce/ ca doi gemeni Într-un uter prea strâmt” (Cuplul). Totul pare prescris și, În același timp, trăit, retrăit, reasumat cu fervoare. Până și simularea dorinței evocă premisa ancestrală, memoria ei dezolantă. Impulsul devine instantaneu impas: „Se-ntinde mâna Evei. Pe creangă/ nici un măr”. Ruga interioară seamănă cu o somație: „oprește Doamne oprește mecanismul rostogolirii”. Imprecațiile nu lipsesc, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fiindcă nu mai era posibil, el l-a impersonal, așa cum odată Mateiu impersona un dandy de mult dispărut plimbîndu-se scorțos, în frac și ghetre, pe Podul Mogoșoaiei. Autor al unei poezii rescrise, Doinaș a fost până la moarte un mare poet retrăit, readus, nostalgic și melancolic, printre noi, ca să nu uităm noțiunile de mare poet și mare poezie. 113 Ultimul mare modernist Nichita Stănescu se află astăzi între idolatrie și negare, iar asta nu spune prea multe despre personalitatea sau opera lui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să scrii despre copilărie fără să cazi în melodramă, poetizare sau banalitate își poate da seama câtă poeticitate cuprinde volumul Simonei Popescu. Poeta nu comentează imagini, ci ajunge acolo cu toată ființa ei. E o reconstrucție din mii de senzații retrăite, tactile, vizuale, cenestezice, a unui timp pierdut, cu limbajul și mitologia lui. Biografismul prozaic este împins aici la limita limitei, acolo unde, neașteptat și paradoxal, ajunge la lirism, pe alocuri la marea poezie. Poeta scapă de tot ce e predeterminare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Carrascal care-i spunea lui don Augusto că nu înveți să trăiești decât trăind. Precum și să visezi, visând. A urmat, în 1905, Viața lui Don Quijote și Sancho, după Miguel de Cervantes Saavedra, explicată și comentată. Dar nu așa, ci revisată, retrăită, refăcută. Că don Quijotele meu și Sancho al meu nu sunt cei ai lui Cervantes? Și ce dacă? Don Quijoții și Sanchoșii vii în eternitate - care e înăuntrul timpului, nu în afara lui; toată eternitatea în tot timpul și toată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
notă: "îl pârâit que le Marquis de Riviere s'intéresse pour șes succès, soit par amitié personnelle ou d'après leș intentions de Șa Cour; qui espère obtenir l'appui de la Russie, dans șes négociations sur leș liquidations et la retrăite des troupes", si adaugă: "îl serait assez remarquable que malgré leș systèmes leș plus opposés qui ont régné en France depuis 40 ans, le cabinet de Peterbourg a șu trouver un appui également efficace pour șes intérêts auprès de la Porte
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pe pieptul tremurător al femeii. Dar și acest curaj este o faptă a trecutului: „Minutu-acela-n veci mă muncește, Ca o sentință e-n mintea mea; De ating fruntea-mi, simț că svîcnește, Focul din sînu-ți arde În ea.” Un extaz retrăit, o plenitudine ce vine din amintire, un minut pe care l-a Înghițit deja timpul și-l „muncește” la infinit sufletul Îndrăgostit. Numai așteptarea este descrisă de poet la prezentul indicativului. Un prezent În care introduce, totuși, trecutul (biografia, loviturile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
parte, scriitorul nu-și recunoaște "dublul" nici după înfățișare (un om "scund, spătos, roșcovan"), nici după nume (Anton Klentze). Numai porecla ("Bizu") pare a-i spune ceva, astfel că, rostit în mod repetat, cuvântul îl teleportează în trecutul propriei copilării retrăite parcă "într-o clipă", unde îl regăsește pe "Bizu" în forma unui copil obișnuit, de origine și identitate incertă ("nimeni nu aflase de unde venise și al cui era"), "pură creațiune a nevoii de supranatural", un fel de "spiriduș cu o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui I., de certă vibrație lirică, exaltă valori perene, istoria retrăită afectiv, țara și neamul, ascendența, eroii iluștri sau anonimi. Tonul, nu o dată declamator și grandilocvent, e totuși strunit, menținut între limitele unei estetici „modernizate”, și poate convinge. Poetului îi este firească și postura de „cetățean”, el perorând, uneori vaticinar, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
silencieusement, sous " l'étoile la plus triste ", sans aucun espoir de disséminer șes idées. Leș volumes rédigés à cette époque seront publiés posthumément, dès leș années '70. On lui offre des postes modestes : de 1949 à 1959, année de șa retrăite, îl est employé comme chercheur à l'Institut d'Histoire et de Philosophie de Cluj, puis comme conservateur de la bibliothèque de l'Académie de Cluj. Selon quelques spéculations, le philologue italien Roșa del Conte et le critique Basil Munteano auraient
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
qui pèse sur mă maison) (Pop-Curșeu, 2003 : 85) Nous observons que, pratiquement, au lieu de quatre vers assez longs que propose le texte d'origine, on retrouve dans la traduction de Philippe Loubière sept vers, dont trois se retrouvent en retrăit (le troisième, le cinquième et le septième). Grace au nouveau découpage, Philippe Loubière offre une meilleure discursivité au poème, ce qui facilite să lecture en français. En effet, son texte-traduction ressemble plutôt à une poésie destinée à être chantée, voire
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cachée/ M'a toujours été souffrance. (Psaume) (Loubière, 2003 : 17) Une douleur me fut toujours la solitude cachée [...]. (Psaume) (Pop-Curșeu, 2003 : 45) Pour montrer que la décision de " doubler " leș vers de Blaga et de mettre le deuxième vers en retrăit fait pârtie du style traductif de Philippe Loubière, nous avons analysé la fréquence de ce choix : nous avons identifié 38 occurrences dans traduction du recueil În marea trecere (Au fil du grand parcours).1374 Paul Villard Dans la traduction de Paul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
sémantiques ; changements de la voix du texte (le plus souvent, le registre devient plus pathétique) ; travail interprétatif libre qui mène à l'écart sémantique et stylistique. → Ștefana et Ioan Pop-Curșeu : emploi de termes poétiques ; → Philippe Loubière : addition de vers (vers en retrăit) ; adaptation aux normes françaises de ponctuation (le tiret est remplacé par la virgule, le point virgule, leș deux points, leș points de suspension ; chaque vers commence par une majuscule) ; l'emploi de termes poétiques ; le travail interprétatif soutenu. Philippe Loubière
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poème source contient une rime croisée (" apă "/" niciodată " ; " șatra "/" vatra "), le traducteur choisit de multiplier leș vers en langue cible et de recréer la rime par compensation (" cassée "/" effondrées " ; " village "/" mages " ; " jamais "/" fatigué "/" foyer "). 3. Vers doublés et mis en retrăit dans la traduction de Philippe Loubière : Către cititori (Aux lecteurs) 3 fois ; Psalm (Psaume) 3 fois ; Pluguri (Charrues) 1 fois ; În amintirea țăranului zugrav (En souvenir du paysan peintre d'icônes) 1 fois ; Liniște între lucruri bătrâne (Au calme, parmi
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
souvenir du paysan peintre d'icônes) 1 fois ; Liniște între lucruri bătrâne (Au calme, parmi d'antiques choses) 1 fois ; Călugărul bătrân îmi șoptește din prag (Faiblement sur le seuil m'appelle le vieux moine) 3 fois (leș vers en retrăit commencent par " comme " et introduisent des comparaisons) ; Heraclit lângă lac (Héraclite au bord du lac) 3 fois ; Bunătate toamnă (Bonté d'automne) 2 fois ; Din cer a venit un cântec de lebădă (Du ciel est descendu un chant du cygne
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]