279 matches
-
demitizeze. Autorul Politicelor (1996) este pornit, rău de tot, împotriva a tot ce este românesc: limbă, istorie, Eminescu, etnie, cultură, intelectualitate și peste toate suportă ca o povară umilitoare rușinea de a fi român (considerat rapace, violent, intolerant, xenofob, laș, retractil, abulic ș.a.m.d.). Exemplele lui Patapievici sunt, în mare parte, reale, dar adevărurile la care ajunge sunt rezultatul unor generalizări forțate și tendențioase ale unor cazuri particulare (Th. Codreanu). Pentru a măsura corect disprețul profund asupra românismului din partea geniului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
patriotism haida-de! Eu nu am văzut nicăieri așa ceva la "români". Spațiul mioritic, unduire și moarte, dimensiunea rrromânească a existenței? Acestea sunt formule ale sufletului românesc? Să fim serioși! Există probe foarte concludente care atestă că românul este intolerant, xenofob, violent-și-laș, retractil, agitat-și-abulic (termenii legați prin copulă formează o trăsătură unică). Astfel, fiecare din aceste cinci însușiri a fost copios etalată de evenimentele anului de grație 1990, an radiografie pentru puturoșenia abisală a sătulului nostru suflet românesc". Cu ce poți răspunde acestei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de la opera lui Freud, străduindu-se să manipuleze în cunoștință de cauză instrumentele de interpretare freudiană, dar asumând riscul unei posibile și explicabile informații lacunare."8 Ceea ce nu au sesizat Jean Bellemin-Noël și, pe urmele sale Angela Ion, e poziția retractilă, chiar temătoare a exegetului care, conștientizând investirea inconștientă ce-i este funciară, manifestă o tendință irepresibilă de a se sprijini pe citate. Oricât de insolite ar fi ideile sale, oricât de bogată ar fi informația din domeniul psihanalizei, autorul acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
două căruțe crescute într-un munte de fum. Orișan trebuie să fi fost făcut praf, cu oamenii lui cu tot."25 Și tocmai aceste zgomote au provocat, pe front, surditatea combatantului, infirmitate frustrantă ce a făcut din Camil Petrescu un retractil în societate. Să admitem, oricum, că oamenii excepționali, pe care și-i dorește autorul, nu pot trăi decât dublați de o energie psihică (libido, în accepția lui Jung) pe măsură. O atare fascinație a masivității și mașinismului devine congruentă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
autorul unui studiu comparativ al produselor așa-numitei popular culture, încearcă să dezlipească de pe Marlowe eticheta „cavalerului fără pată și prihană”, accentuând dominanta nocturnă, eluzivă a personalității sale. El rămâne, firește, eroul purtător de zale, dar este și un cavaler retractil și ambiguu, angajat în căutarea neștiută a unui Graal ale cărui valori nu le-ar exprima niciodată în întregime (Cawelti, 1976, p. 151). Trăind exclusiv într-o lume a crimei, a confruntării brutale, a păcatului, Marlowe nu se putea sustrage
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
general, a oricăror însușiri legate de modernitate. Sexualitatea însăși e descrisă în termenii unei perversiuni incontrolabile, a „decompensării” produse la întâmplare. Altminteri, femeile n-au decât un rol decorativ, de plan secund - simple obiecte inanimate într-o lume a bărbaților. Retractil și pudibond, Marlowe tânjește după o mamă protectoare și nu după o iubită. Când o va găsi își va da seama că abandonase o eroare în favoarea alteia. Trăind la marginea societății, Marlowe rămâne, totuși, un avocat al valorilor ei centrale
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
injustă. De data aceasta, Marlowe răspunde disproporționat, asociindu-și forța mecanică a automobilului, transformându-se în agresor. E limpede: omul pe care-l descoperim la începutul romanului Poodle Springs nu prea mai are multe lucruri în comun cu idealistul, melancolicul, retractilul slujitor al Adevărului. Brusc energizat, el împrumută nu doar comportamentul, ci și vocabularul eroilor unidimensionali iviți din criza de conștiință și frustrările marelui cataclism beligerant al anilor ’40. Dacă premisele romanului ar fi fost duse la ultimele consecințe, probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pagină palpitul spațiului natal, acesta cadru de semiografie lirică, inclusiv de axiologie (verificată multisecular), de mitologia vegetală și faunistică. Vivacitate, voluntarism, stări tensionale întrețesute confirmă parcă opinia lui Eugenio d'Ors că sufletul e "o stare a peisajului". Timiditățile, gestica retractilă, feminitățile desuete îi sunt străine; structură deschisă, o Venus barbata independentă respingând falsele pudori și dând curs naturii feminine, ea imprimă secvențelor confesive o pasionalitate contagioasă. Dimensiunea senzorială, dorința erotică (nu lipsită de suavități), întrebările, câte sunt, aproape că exclud
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
distanțându-se de așa-zisele idei primite; toate: fior, sentiment și meditație respiră franchețe și empatie. După frecvent-citata Emily Dickinson, tipărită postum (în ultimul deceniu al secolului al nouăsprezecelea), erotica în viziune feminină a cunoscut reașezări periodice; șoapta, sentimentalismul, linia retractilă acestea au lăsat loc problematizării, discursului ontologic, adâncirii în Eul solitar, asediat de reverii și mâhniri. Cele 13 poeme duble ale Carolinei Ilica, unele antologice, aliaj de străvechi cânt exorcizor și de modernitate esențială, respirând spiritualitate și farmec, țin de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
printre altele Elegia tristeții din prea multă iubire, Tristețea sărbătorilor ori un remarcabil Bocet pentru Meșterul Manole. Un Nicolae Dabija apoteotic, oracular și solemn, cel care în lapidarul poem Moldova creionează o suită de definiții sclipitoare, coexistă cu un altul, retractil, savuros-narcisist și aproape sfios, în echilibru legănător. Codului estetic, statornic asumat, i se asociază eticul, în nuanțe subliniate clar în micro-eseul Necesitatea poeziei (datat 1985): "Poetul contribuie la bunăstarea patriei sale prin ceea ce scrie. Așa cum un arbore are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-i mai rămîne decît soluția derizorie a victimizării. În sfîrșit, un factor relevant care poate circumscrie lămuritor un profil cultural este reprezentat de tiparele de angajare publică, care desemnează tipuri diferite de exprimare comunitară, de la cele angajante, civic-participative, la cele retractile, asistențiale, parohiale (Almond, Verba, 1969/1996). O întreagă discuție a fost inițiată în jurul localizării culturii: se află ea "înăuntrul" sau "în afara" personalității? Desigur, avem de-a face mai degrabă cu o dilemă cu rol didactic, decît cu o diferențiere nemijlocită
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
i se dezvăluie nu are nimic amenințător, acesta ajunge să favorizeze progresiv stimulii la care este expus. Dacă, dimpotrivă, societatea nu îl înzestrează pe subiect cu "informație validă", întreținînd o obișnuință a învățării nerelevante, fenomenul conduce la o pregătire perceptivă retractilă, producînd o reacție reticentă la repetarea unor stimuli din mediu. Să semnalăm în finalul acestui subcapitol și dificultățile de traducere ce însoțesc aplicarea unor probe specifice, care pot să relativizeze scorurile convenționale obținute. De exemplu, instrucțiunea lui R. Zajonc, to
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
ineficientă, pentru că oricum grupul lucrează "în favoarea omului simplu", iar eficiența maximă de grup se obține prin maximizarea performanțelor individuale, în cealaltă variantă discuția de grup devine inutilă. Profund marcate de experiențe coloniale înrobitoare, aceste culturi naționale activează un tipar relațional retractil, pe baza principiului asumat implicit: Putem vorbi oricît, o facem degeaba, că oricum nu ne ascultă nimeni pe noi". Așadar, anticipăm, ipotetic, că țările în care speranța socială este deficientă (Gavreliuc, 2008) în care, la nivelul opiniilor, subiecții apreciază sociologic
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
relația cu "celălalt". Individualismul autarhic a fost evidențiat precumpănitor prin prelucrarea rezultatelor de natură calitativă provenite din focus-grupuri. Să reproducem cîteva formulări tipice ale subiecților în registrul realizării de sine, care se articulează prin intermediul unor descrieri identitare precumpănitor dezangajante și retractile: Oricum totul iese cum vor ei" (D.M., 34 de ani); sau: "N-are rost să vin cu idei în firmă, căci orice aș face, tot nu sînt băgat în seamă" (A.R., 22 de ani); ori: "Una peste alta, vreau
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
registrul atributelor și statusurilor împărtășite, devenind un concept consonant cu ideea de self identic. Rezumînd, a fi vertical înseamnă a pune accentul pe "a fi cel mai bun", pe a ieși în evidență, iar a fi orizontal înseamnă a rămîne retractil, anonim, omogen cu mulțimea integratoare. Pentru a lua în considerare cu acuratețe dimensiunea colectivism-individualism, e necesară o analiză complexă a celor patru aspecte menționate. O cale de a realiza acest lucru este aceea de a oferi celui chestionat un scenariu
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
rolurile de gen a fost realizat de Margaret Mead (1935/2001). Aceasta a constatat diferențe considerabile în rolurile de gen manifestate în trei societăți primitive din Noua Guinee, în unele cazuri imaginea stereotipă (bărbatul angajat, cu inițiativă, dominator, și femeia retractilă, supusă și domestică) fiind chiar opusă realității sociale nemijlocite. Din deceniul al patrulea al secolului XX s-au adunat o colecție impresionantă de date care susțin relativismul cultural privitor la rolurile de gen, așa cum atestă și sinteza lui Lenton, Bruder
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
cercetare însemnată pe această temă pornea de la unul dintre stereotipurile etnice cele mai influente în registrul expresivității emoționale, ce afirma că profilul tipic al asiaticului este cel al "orientalului impenetrabil", pornind de la premisa că locuitorii din estul Asiei sînt mai retractili expresiv și mai greu "descifrabili", comparativ cu "occidentalii". în încercarea de a testa validitatea acestei aserțiuni, P. Eckman și W. Friesen (1986) au prezentat filme scurte unor studenți americani și japonezi, care cuprindeau imagini inductoare de puternice emoții negative (precum
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în anii ploioși și în zonele umede. Descriere. Adultul are 40 - 60 mm lungime. Corpul este alungit și îngustat posterior, de culoare galbenă-deschis până la brun, prevăzut uneori cu dungi sau macule închise la culoare. Capul prezintă 2 perechi de tentacule retractile. Aparatul bucal este reprezentat de o radulă zimțată, cu care distruge țesuturile. Cochilia este redusă la un disc subtegumentar, situat pe partea dorsală a corpului (fig. 18 a). Oul este sferic, de culoare alb-cenușie (fig. 18 b). Larva este asemănătoare
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
acelea din „Fântâna Blanduziei” și din „Convorbiri literare”. Din 1895, a renunțat la poezie. Încă de la început, scrisul său în proză are un caracter de mărturisire, evident în forma epistolară și de amintire a multor povestiri. Toate personajele lui sunt retractile, se închid în cochilia unei sfioșenii aproape maladive, ilustrative fiind Pană Trăsnea Sfântul ori Andrei Rizescu. Tânjesc necontenit, așteaptă mereu ceva ce nu se mai întâmplă, cu toate că au oroare de orice schimbare. Când totuși survine schimbarea, are aspect catastrofic, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
care se pretindea "unica descriere adevărată". Doar că soluțiile lor ar diferi: germanul se deschide către tradiție (apreciată de Rorty ca utopie idilică), pe când utopia lui Kundera e dickensiană, în sensul că toți avem dreptul la adevăr, nu numai poeții. Retractil, Heidegger ar privi din exterior Occidentul, pe când Kundera s-ar instala în interior, fără a lăsa nimănui anume inițiativa, aparținătoare la toți. Kundera acuză religiile și ideologiile de maniheism, iar uitarea ființei ar consta tocmai în abandonul relativismului și în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fig. 6.50) este o formă de baciloză cu caracter pronunțat proliferativ și cu fibroză consecutivă care îngreunează accesibilitatea medicației antibiotice în focarul bacilar. Evoluția precoce a procesului tuberculos spre fibroză poate impune intervenția chirurgicală. În schimb în cazul lobitei retractile (fig. 6.51), ca și în cazul leziunilor fibro-cazeoase extinse, intervenția chirurgicală este mult mai rar practicată. Complicarea acestor leziuni cu supurații parenchimatoase sau bronșice poate necesita exereza pulmonară cu toate riscurile aferente. Tuberculomul Tuberculomul (fig. 6.52) este o
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
arborelui bronșic. Frecvența bronșiectaziilor este apreciată de majoritatea autorilor ca fiind în jur de 20% din totalul cazurilor de tuberculoză vindecată prin tuberculostatice. Bronșiectaziile pot apărea fie după pleurezia tuberculoasă rezorbită, prin mecanism de scleroză pleurogenă, fie după lobitele fibroase retractile (bronșiectazii de tracțiune) sau sub plastronul de toracoplastie, datorită compresiunii executate asupra arborelui bronșic de către colapsul chirurgical sau de compresiunea unor adenopatii. Bronșiectaziile au fost semnalate în parenchimul restant după rezecțiile pulmonare parțiale, consecutiv manifestărilor de statică bronșică după reexpansiunea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
-l personalizează. Pentru alții, însă, verbul are o conotație mai agonică și mai originară, apropiată de "a-și face pentru prima dată loc", înghiontind în dreapta și-n stânga și impunând astfel un respect modic unei realități exterioare întrucâtva permeabile și retractile. Cu alte cuvinte, își găsește locul cine și-l face. Tocmai pentru că el este, în cele din urmă, lăsat vacant de muritori - dacă nu chiar cedat parțial încă și mai din vreme - spațiul vital se lasă disputat. Locul nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la noapte spiritele hoinare ale ploii”; „ceasuri de noapte cu acoperișurile orașului/ca o grămadă de fluturi strânsă la lumina lunii.” Iar concluzia criticului-mentor: „Sub nesecata inventivitate și sub revoltele juvenile ale poetului ghicim un suflet tandru, sentimental și delicat, retractil și singuratic. În cartea de debut nu sunt doar viziuni atroce, ca acelea din Cu mâinile curate sau din Lobotomia, ci și tristeți subtile, iubiri, nostalgii și multă, multă îndoială.” Verdict valabil pentru întreaga evoluție a poetului. Același balans între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
lupta pe care o națune o duce în numele reprezentării identitare. Orice acțiune publică e un triumf al națiunii; dimpotrivă, reprimarea implică retragerea și amânarea angajamentului activ. Distincția lui Schlanger între o vocație "profesională", bine integrată spațiului comun, și o vocație retractilă, manifestată în spațiul privat, capătă astfel semnificație deplină în cazul vieții conduse de o chemare națională. E esențial dacă profesiile, instituțiile și activitățile înregistrate în nomenclatorul oficial pot încorpora dorința națională sau, dimpotrivă, o exclud; dacă viețile orientate de aspirația
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]