72 matches
-
pline de măscări și oripilând-o, pe bună dreptate, pe Constanța Buzea... Coleg de celulă imaginară cu Geo Bogza și alți ,pornografi" autohtoni ori străini, Claudiu Komartin îmi pare că are exact acel dozaj de nebunie și calcul, agresivitate și retractilitate, expunere mediatică și reală interiorizare ce asigură, în timp, succesul unui autor. Dacă asemenea exhibiții postavangardiste nu ar avea suportul talentului și inteligenței (auto)critice, ele n-ar fi decât o pagină în plus la grosul volum al neobrăzărilor socio-culturale
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
Aceasta fiind linia oficială, reacția de respingere nu este una politică, nici una civică: ea capătă conturul volatil al eului, apărat printr-o mișcare de retragere interioară. Poetul simte - și declară - o nevoie acută de a se curăța de reziduurile istoriei, retractilitatea lui devenind, dintr-o formă de protecție, o a doua natură. Evadarea din realitate e sinonimă cu evaziunea în universul paralel al lecturilor și al creației. Cele două lumi sunt puse față în față într-un text, Stampă VI, aproape
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
că ești o nulitate, un ratat sau un cabotin, e destul să fii cinic spre a te bucura de oarecare, chiar de multă, considerație". Ceea ce la Cioran era avînt sumbru al "disperării", edificare luciferică a "amărăciunii", la Pericle Martinescu devine retractilitate mizantropică, turnată uneori în tipar aforistic: "Marele său defect e că are prea multe calități". Sau: "Revoltați împotriva morții nu sînt cei care mor, ci aceia care rămîn în urma lor. Ar zdrobi-o, dacă le-ar sta în putință!". Sau
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
din ceea ce trece azi drept învățământ istoric. După moravurile academice dominante, sunt un conservator incorigibil. Deci cum stau lucrurile?” Într-adevăr, cum stau? Probabil că ele stau ca întotdeauna: între sublim și indeterminare, între tăcere și spaimă, între avânt și retractilitate, între confuzie și speranță. Ultimii ani din viața lui Tony Judt au ilustrat, cu un neobosit patos al cunoașterii, cu disperarea celui contrariat în convingeri, această ipostază a intelectualului public. Scrisul său poartă o dublă mărturie: a competenței și a
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
aproape obsesive. Pare că am ajuns să deținem în extensie și în profunzime lumea reflexivă a lui Paler, pe care el însuși a expus-o în numeroase rânduri și a disecat-o metodic sub ochii noștri. Îi cunoaștem ezitările și retractilitatea; timiditățile sociale și obstinația morală; mefiența față de progres, de tehnologie, de viitorul "luminos" și apetitul contemplativ susținut de refugiile în lectura trecutului "obscurantist"; pasiunea pentru istorie și comprimarea geografiei la o hartă afectivă unică, de folosință proprie: Grecia antică, Spania
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
d-lui Constantinescu de către P.D.S.R., Ion Iliescu și aliații lor mi se pare absolut abominabilă. Cred multe lucruri negative despre dl. Constantinescu, dar nu cred că el poate deveni un ucigaș. Arma sa, folosită sistematic timp de patru ani, e retractilitatea, și nu violența. Fuga de confruntare, și nu crearea de situații conflictuale. Absorbirea lentă a adversarului, și nu eliminarea lui fizică. Explicația acestei demențiale ieșiri la atac a diversioniștilor cu patalama din jurul lui Ion Iliescu e simplă: om norocos, dl.
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
urmate de Labiș, Nichita Stănescu ș.a.). Cu nici unul, autorul nu are prea multe în comun. Îi ia, doar, ca parteneri de dialog. Li se adresează, le vorbește, peste timp și destine, parcă într-adins, pentru a accentua și celebra solitudinea, retractilitatea, inadecvarea. Se pune, atunci, o problemă: cum de unele dintre textele de aici aduc (de departe, poate, dar aduc!) cu formule poetice așa-zicând concurente? Poemele de la p. 56 și p. 57 (le identific așa, numeric, pentru că nu au titlu
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
ceramică veche, al lui G. Călinescu. Portretul ce se desprinde din poze pledează pentru o natură lirică căreia cuvîntul îi vine în prelungirea temperamentului sfios, de aici tonul politicos, fără malițiozități expresive, care e predilect în scrisul lui Dinu Pillat. Retractilitatea de fond îl împiedică să aibă cruzimi analitice, ochiul lui Pillat avînd candoarea unui visător care nu se rupe din reverie decît pentru a se consacra contemplației. De aceea, Pillat nu are ambiții teoretice și nici neliniști metafizice. Sau dacă
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
iganiada... Fapt pentru care am rezerve față de ce spuneam mai sus. - Obsedanta sintagmă bacoviană privitoare la România conține poate intuiția unei defensive psihologice față de nefericirile ce ni le-a hărăzit istoria. Nu cumva am ripostat nu doar prin resemnare mioritică, retractilitate de complexați, boicot elegiac, ci și prin "vorba de duh", când - Breton dixit - "se ridică bariera râsului contra unui sentiment de oroare"?Să fi surprins subtilitatea suprarealistului un zaț negru al hiperrealismului indigen? - Sintagma bacoviană, la care faci aluzie, e
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
nu fie șocată lumea când îți vede vitalitatea, trepi dația logoreică și apetitul pentru ubicuitate culturală? Am fost adesea întrebat în ultimii ani, fie agasat, fie cu înduioșare, de unde-mi adun combustibilul acestei însumări paradoxale de cioranizare optimistă, blazare energizantă, retractilitate histrionică, solitudine și hipersocializare, bonomie și cinism, mizantropie și altruism. Ei bine, rolul esențial în recalibrarea ființei și convingerilor mele l-au avut întâlnirile reciproc vampirizante cu tinerii. Empatizând cu liceenii infinit mai mult decât cu studenții. Teenagerii sunt fascinant
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cortegiul „oniricilor” care Îl Înconjurau, nici prea sociabil nu eram, nici timp, după cele 12 ore de silnică inginerie zilnică, nu aveam. Când l-am revăzut, mi-a reproșat absența, părea jignit. Mi se mai Întâmplase, nu o dată, ca timiditatea, retractilitatea mea să fie citite anapoda. Am Îngăimat scuza oboselii, puținul timp disponibil. M-a surprins, cu atât mai mult, să aflu de la mama Cellei că MRP telefonase (eu nu aveam la vremea aceea telefon, unde locuiam) să mă invite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu Sorescutc "O cafea cu Sorescu" Departe cum m-am ținut, cât am putut, de ceea ce se cheamă „lumea literară” bucureșteană, nu m-am Întâlnit niciodată, În biografia mea românească, cu Marin Sorescu. Explicația trebuie căutată, probabil, nu doar În retractilitatea mea, ci și În faptul că prietenii mei scriitori (deloc puțini, totuși) nu erau nici ei apropiați de Sorescu. De fapt, pierdusem, mărturisesc, la un moment dat, și legătura cu literatura sa, pe care o citeam cu interes la debutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
expresia incompletă a ceva ce urma să se Întâmple”: vasta libertate de a fi În lume și de a se redescoperi, din nou, Înstrăinată În lume, „extazul final de a fi străin În lume”. Urmărindu-și cu sadică scrupulozitate vulnerabilitatea, retractilitatea, rușinea, lucida călătoare pe sinuoasele trasee ale interiorității speră, totuși, cu alarmantă orbire, că evenimentele imediatului nu vor penetra prea prețioasele ceruri ale spiritului... Strania dedublare cu care se urmărește, detașată, pe sine Îi amintește totuși, Îngrijorător, acel trecut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
decembrie 2002 (22, nr. 672/2003) 3. Seninătatea oboselii tc "3. Seninătatea oboselii " Acceptarea maleficului ca premisă a existenței nu duce, În cazul lui Kertész, la Înveninarea sarcastică a scrisului, nici la Înveninarea personalității, fie ca agresivitate, fie, dimpotrivă, ca retractilitate față de semeni. Scrisul lui Kertész, chiar când, rareori, devine polemic, nu pare să râvnească, În vreun fel, câștigarea sau dominarea cititorului. În text și În subtext, autorul rămâne egal cu sine și cu adevărul său, indiferent, s-ar zice, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o carte nouă) califică un „cetitor“ adevărat. Antonio Patraș propune o interpretare a Adelei pornind de la aceeași imagine a lecturii creatoare de sens. Astfel, romanul din 1933 pune în scenă o poveste de dragoste trăită ca o experiență de lectură. Retractilitatea doctorului Emil Codrescu în fața dragostei femeii este tradusă nu drept infirmitate psihologică, ci ca încercare de a prelungi la nesfârșit actul apropierii de femeia iubită, de a o cuceri la infinit, conservând astfel un mister mereu promis, dar niciodată revelat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
cerând sancțiuni maximale.) Din ambele „capitole“ se conturează un context sociopolitic apăsător, o lume în care ideologizarea și rezultatele ei Îcarierism cu orice preț, tensionarea raporturilor umane, până la suspiciunea generalizată) ajung să afecteze fibra intimă a individului, constituția lui interioară. Retractilitatea protagonistului trebuie așadar înțeleasă pe mai multe niveluri, justificându-se în chip diferit de la unul la celălalt. Este mai întâi o voluntară suspendare a punților sufletești, de dragul unei femei pe care s-a legat să o aștepte. E apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau vest-europeană), E.T. Hall evidențiază o dominantă sintetică globală a utilizării spațiului și timpului în primul caz (asociată unei senzorialități mai bogate și gesticulații mai complexe) și o dominantă analitică discontinuă în cel de-al doilea caz (asociată și unei retractilități gestuale și proxemice). Împreună cu Bateson, Goffman, Watzlawick, Hall inaugurează o "nouă concepție asupra comunicării", antropologică și semio-tic-pragmatică, depășind modelul "telegrafic", strict lingvistic al codificării/decodificării non problematice a mesajelor. În noua viziune, "orchestrală" comunicarea este subîntinsă de cinci postulate fondatoare
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
societăți caracterizate de un contact scăzut (Europa nordică, Extremul Orient)"59. Observăm că în societățile colectiviste din Europa de Est, Orientul Mijlociu, Africa, gesturile sunt mai des întâlnite, mai sincronizate și prietenoase decât în cele individualiste din Europa de Vest sau America de Nord, societăți asociate unei retractilități gestuale. 1.8. Accepțiunea culturală Dacă accepțiunea etologică relevă caracterul universal al gestului, accepțiunea culturală susține caracterul local (tradițional), în sensul că semnificația gestului unei persoane depinde de cultura societății sau grupului social din care face parte. Gesturile pot să
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
judecății de valoare". De aceea, el alege să folosească o versiune "reîncărcată" de limbaj critic modernist, molcom, retractil, autoironic Patraș se plânge în mod repetat de "moldovenitatea" lui, care-l împiedică să fie mai energic și mai răspicat. În realitate, retractilitatea este semnul atitudinii critice care nu disprețuiește ceea ce întâlnește în cale. Căci atunci când e cazul, "gheara" acestui critic (care este tocmai calibrul său intelectual), tânăr șef de școală academică ieșeană, se vede de departe, și tăietura ei e nemiloasă. Cititorul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
culoare bleumarin închis un desen decorativ cu arabescuri. Privirea ei nu se îndreptată spre spectator, ci este reținută într-o interioritate stranie, care-i conferă o anume fixitate. Are ceva statuar, care contribuie la impresia de nemișcare, de reținere și retractilitate. Nu mai avem nimic tranzitiv în acest portret, afectele pe care le putem bănui, tristețe, decepție, insolitare pot fi în același timp subsumate unui vid interior în care se reflectă o undă de senzualitate. Pleoapele ușor lăsate creează o stare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în sprijinul titlului lucrării. Chipul însă pare uman, infantil, însă litificat în mască el devine potențial malefic, cu ochi care se adâncesc în orbite. Posibilă sugestie a profunzimii onirice în care este antrenat artistul, a introvertirii sale? Paciurea manifesta această retractilitate și discreție în fața lumii, puțin comunicativ și retras. Să fie această himeră, atât de diferită de toate celelalte, o încercare ermetică de a se legitima? Constantin Prodan explică himerele paciuriene printr-un fel de psihologie a frustrării, a recluziunii resemnate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin suferința celei culpabile, transfigurată pietist. Confidentul nu este singurul care împiedică apropierea de talgerul pe care se află capul tăiat, una din mâinile Salomeei rămâne liberă și cu toate acestea, gestul palmei deschise ca într-o mângâiere denotă sfiala, retractilitatea. Pusă în fața faptului împlinit, Salomeea apare umanizată, conștientă de gravitatea actului său, ceea ce deschide nu vechiul contencios decadent al femeii fatale și al războiului sexelor, ci o posibilitate de expiere a păcatului, prin propria suferință. Personajul care duce lira se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]