107 matches
-
cuvînt al autorului. Romanul, precum și, într-o măsură mai mică, formele narative de dimensiuni mai reduse au fost întotdeauna nevoite să se apere de tendința către scrisul auctorial eseistic. Această tendință este deja evidentă în romanul Moll Flanders, a cărui retrospecție moralistă este mai frecvent reprezentată prin vocea lui Defoe decît prin aceea a protagonistei penitente 29. Iar această tendință mai poate fi găsită și în romanele de mai tîrziu. Astfel, la un autor precum George Orwell, un personaj care inițial
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
perspectivei interne, v. perspectivă internă reificare, 32, 341 relatare de tip martor ocular, 120 relatarea vorbirii, 279 v. și dialog, stil indirect liber remă, v. temă repovestire, v. rezumat reproducerea vorbirii, 324 retorica, a disimulării, 45, 66, 298 subliminală, 231 retrospecție, 36, 69 rezumat, 52-57 și repovestire, 58-62 și titluri de capitole, 72-81 ritm narativ, 115, 118-126 roman epistolar, 138, 178, 205, 213, 297, 309-310, 324, 328, 334 și titluri de capitole, 53, 77 roman popular, 28, 86, 126 v. și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sine. Zicerea celebră și esențială "Cunoaște-te pe tine însuți" a constituit și constituie pravilă pentru dânsul, stâlpul stâlpelnic al casei sale. Demersul existențial al Domniei Sale s-a structurat în jurul tâlcurilor de adânc ale acestui sâmbure filosofic. Acum, la ceasul retrospecțiilor, al privirii în urmă către cele făptuite, Mihai Pricop a simțit nevoia să-și explice sieși în primul rând, dar și semenilor, socraticul dicton al viețuirii. A purces la acest proces de deslușire, de dezghiocare a înțelesurilor din miez, prin
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
tomuri de Jurnal (1997-2001). Diaristul consemnează momente ale scrisului, demersuri editoriale, impactul cu cenzura, secvențe din intimitatea familiei, reflecții asupra oamenilor, climatului literar și asupra propriei opere. Fără să fie o agendă strictă de laborator scriitoricesc, Jurnalul confirmă înclinația către retrospecție. M. alege calea unei mărturii care contează, ca document personal, în reconstituirea unei epoci frământate. SCRIERI: Rochia cu anemone, pref. Ion Lăncrănjan, București, 1966; Auroaica, București, 1967; Minciuna, București, 1967; Zborul de probă, București, 1968; Umbrele timpului, București, 1969; Noaptea
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
sceptică și rafinată, cu un fond de cultură greacă”, persistă și la „Sburătorul” în prima lui serie, cu deosebire bogată în „profiluri” și „figurine”. În 1932, în al doilea volum de Memorii, un L. în plină audiență, având distanța necesară retrospecției, nu ezita să releve la rece, detașat, limitele „metodei impresioniste”, care într-o primă etapă, cea a textelor din culegerea Pași pe nisip, comporta un stil „abrupt, familiar, anecdotic, dialectic și mai ales prolix”. Prin apelul la dialog se urmărea
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Stambul, ulterior întors în Oltenia natală și ținându-se de tot soiul de răutăți, apoi alți Mălureni, în nota balcanicilor lui N. Filimon și a „crailor” lui Mateiu I. Caragiale, unii, teribil dezmățați, ajung la măriri în capitala României interbelice. Retrospecția istorico-socială se vrea una de suflu larg. În lipsa textului integral e greu de estimat dacă naratorul construise caractere puternice, cu psihologii diferențiate. Memorialistica, alt capitol al operei lui L., nu va înceta să încânte, în ea relevându-se un prozator
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
ale momentului. Procedeul va fi utilizat și mai târziu în activitatea didactică, un exemplu elocvent fiind volumașul Portrete pedagogice. Adaptată nivelului celor cărora le este destinat, rememorarea corespundea și predispozițiilor lui G., care, mult înainte de a fi ajuns la vârsta retrospecțiilor, începe să evoce personalitățile cunoscute direct, trecute în lumea umbrelor, precum G. Coșbuc, I. L. Caragiale, St. O. Iosif, Vasile Stroescu. În timp, acestora li se adaugă cei în viață, precum Zaharia și Olimpia Bârsan, Ioan Lupaș, Pan Halippa, G. Enescu
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
de biserici, Patrula) și E. Lovinescu însuși (cu povestirea Vrabia). Teatru semnează Victor Eftimiu (Prometeu, actul I, Poveste de Crăciun) și Alfred Moșoiu. Ambiționând să devină „un fel de arhivă literară și ilustrată a războiului”, revista consacră spațiul rubricii „Epiloguri” retrospecțiilor nonfictive - cu precădere memorialistică sau analize și reportaje în marginea unor fapte eroice sau acte politice majore, dar și a unor actualități care sunt consecințe ale trecutului recent. Octavian Goga e autorul comentariului Pleacă și Maniu, G. Rotică al portretului
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
dă „haină nobilă” experienței imunde. S. are sobrietatea dicției unui Ion Ioanid, nu însă și fluența lui narativă. Notabil ca literatură e registrul memorialistic al vocii narative. Într-un gen saturat de scriitură horror, S. preferă, ca și N. Steinhardt, retrospecția înseninată de spiritualizare. Așa cum titlul cărții evocă parcursul inițiatic al suferinței, narațiunea ei focalizează nu fiziologia durerii, ci procesul moral al experiențelor-limită, „eshatologia detenției”, cu întreținerea reflexelor demnității și reedificării interioare în proximitatea morții, sub umilință și tortură. Prozatorul are
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
pentru adolescenta Nadia), Vancu părăsește anturajul bucureștean, unde era bine ancorat, și se refugiază la Brăila, în casa unchiului Eugen Norșa, importantă personalitate locală. Aici, în orașul adolescenței, reconstituie din fragmente istoria familiei, întâlnește vechi cunoștințe și face altele noi. Retrospecția și introspecția - mai toate personajele, intelectuali, au această înclinație - amplifică și construcția epicului; amintirile de familie coboară la a treia generație, până la începutul secolului al XX-lea, când Alexandru Norșa, descins din Transilvania, se stabilește în portul dunărean. Dacă desfășurarea
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
1985, 25; Gheorghe Perian, Poeți ce vin, VTRA, 1985, 12; Mincu, Eseu, 74-78; Micu, Limbaje, 129-131; Munteanu, Jurnal, IV, 213-216; Eugen Simion, Document. Spiritul critic, spiritul liber, RL, 1989, 52; Lucian Alexiu, Regula jocului, O, 1990, 7; Laura Pavel, Poetica retrospecției, ECH, 1990, 1-2; Al. Ruja, Mitologia realului, JL, 1990, 38-39; Papahagi, Cumpănă, 338-343; Florin Manolescu, O coborâre în infern, LCF, 1992, 19; Traian T. Coșovei, „Limbajul este fructul dezordinii”, CNT, 1992, 25; Mircea Zaciu, Poet și martor, F, 1992, 11
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
Mai trebuie oare spus că, prin aceasta, istoria vieții cotidiene se identifică, în fond, cu misiunea însăși a istoriei, ca disciplină științifică? Sau că dimensiunea ei (inevitabil) narativă o face să împrumute, mereu, fermecătorul chip al povestirii, nutrind interesul pentru retrospecție? La originea pasiunii pentru recuperarea trecutului stă, cu siguranță, în mai toate cazurile, (și) farmecul inegalabil al faptelor vieții de odinioară. Dacă, după cum am văzut deja, istoria vieții cotidiene nu a fost, de-a lungul timpului, ocolită de prefacerile prin
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Contribuții la ideea unui protocronism românesc, București, 1977; Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, 1980; Orizonturi la început de veac, București, 1982; Motive literare românești, București, 1983; Apolo sau Ontologia clasicismului, București, 1985; Despre stiluri, București, 1986; Lumini perene. Retrospecții asupra unor clasici români, București, 1989; Excurs prin literatura lumii, București, 1990; Scriitori-filosofi în cultura română, Craiova, 1994. Traduceri: Epicur, Lucrețiu, Texte alese, introd. C.I. Gulian și Marcel Breazu, București, 1950 (în colaborare cu H. Mihăescu); Florencio Sanchez, În familie
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
terenul căreia personajele construiesc realități iluzorii, configurate asimetric și, de multe ori, ilogic. Atenția scriitoarei este reținută de cazuri speciale, contorsionate, uneori de-a dreptul clinice. Ambianța evocată este incertă, cețoasă, curiozitatea analitică preferând radiografierea stărilor emoționale prin apelul la retrospecție. Dragostea, motiv des întâlnit în proza scurtă scrisă de A., este considerată aproape exclusiv o participare concretă, imediată, instinctuală, partenerii păstrând o îndărătnică tăcere asupra eventualelor lor emoții intime, secunde. Textul oferă informații directe doar despre întâmplarea erotică, fie că
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
au identificat în Muntenia și Transilvania, cunoscute sub numele de Ipotești-Cândești și Bratei-Biharea. Cele trei culturi regionale, cu numeroase elemente de unitate, au format, potrivit unei sintagme, o adevărată „provincie culturală romano-bizantină”, cadru ideal pentru definitivarea etnogenezei românești. Ca o retrospecție istorică, toate elementele culturale daco-romane, apoi romanice, au contribuit decisiv la accelerarea procesului formării poporului român, al cărui apogeu cultural, în perioada secolelor VI-XI, a fost cultura Dridu. CAPITOLUL III SITUAȚIA ETNO - DEMOGRAFICĂ ȘI CULTURALĂ DIN BAZINUL BÂRLADULUI ÎN
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
punerii În joc a percepției, gândirii, planificării, dorințelor și luării de decizii sunt evenimente conștiente. Acest proces de autoobservație este denumit introspecție. Evenimentele trăite se fixează În memorie, de unde pot fi din nou aduse În conștiință. Această activitate este denumită retrospecție. În felul acesta omul are posibilitatea cunoașterii propriilor sale acte și poate, nu numai să-și controleze comportamentul personal, dar să Înțeleagă și comportamentul altora În interacțiunea socială. Procesele afective sunt stări sau trăiri subiective care reflecta relațiile omului cu
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
al compoziției este construit pe un mise-en-abîme vizual, care amestecă prezentul (chipul femeii sau al bărbatului din centru) cu trecutul (celelalte fotografii care formează un cadru circular, în care apare cealaltă jumătate a cuplului). Această uniune a prezentului cu axa retrospecției încorporează sintagma barthesiană "l'avoir été-là". Mitul realului se obține printr-o dublă ipostază: * pe de o parte, prin sistemul semiotic al modalității culorii. Negrul și albul sunt cele două cromeme care trezesc amintiri plăcute din trecut în mintea celor
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
problematicii (substituirea problematicii sociale și morale cu dome niul psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative tradiționale (narațiu nea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care istorisește -, caz în care perspectiva lui este subiectivă (proza tradițională, sămănătoristă, poporanistă). - Informațiile oferite de narator depășesc informațiile deținute de fiecare personaj în parte; viața interioară a eroilor este dezvăluită prin tehnici analitice indirecte (ob servația și analiza psihologică, retrospecția etc.). Perspectiva internă (din interior/focalizare internă) este detaliată prin următoarele aspecte: - Naratorul adoptă punctul de vedere al unui personajnarator sau personaj focali zator. - Realitatea este percepută și interpretată subiectiv, din punctul de vedere al perso najului (ce vede, ce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dorit mult, / încă de pe când iubirea era pentru mine castitate; / atunci să fi venit, / te urmam fără pic de durere, / la gândul că această însoțire a noastră / avea să fie de scurtă durată, / pe-atunci nu concepeam / iubirea fără moarte..." Retrospecție suavă, până la un punct superba elegie (una dintre cele mișcătoare din poezia noastră) se alătura efectiv eminescienei Mortua est. Și încă ceva: în filigran se citește (întoarsă pe dos) grațioasa prezență a Sburătorului. Nu copila imploră venirea acestuia, ci dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mistuit de dorul distrugerii de sine..." Neantul din Marea înfățișare copleșește, stimulând delirul. II Mai toată erotica lui Mihai Ursachi, remarcabilă, implică fantasme; nici euforie, nici plenitudine, nici extaz, ci doar ipostaziere a efemerului iubirea fiind, de regulă, motiv de retrospecție. Adorația pură din Diotima (titlu provenind din Hölderlin) se proiectează într-un timp magic, nedefinit: "În tine trăiesc ca-ntr-un Imn / al amintirii fără hotar, tot ce a fost, tot ce va fi, / lumile, viețile..." (Odă). Celei frecvent invocate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o subțire corporalitate; la modernul Liviu Ioan Stoiciu, cel din Glasuri în labirint, sentimentul tragic al vieții devine temă de partitură panoramică între repere antice și prezent: douăsprezece scenarii în totul, fiecare subliniind câte o altă dimensiune a fluxului ființial. Retrospecția, aliaj de oniric (Adormirea. Visurile ei anxioase) și trezie, are analogii în Dante din Infernul, de unde: Drumuri pline de obstacole; Peregrinarea sufletului; Misterul firii. Un itinerariu; Casa viscerelor pământului; Magna Mater; Minotaurul. Lupta cu destinul și celelalte. Arhitectura riguros geometrică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
liniștea de la sfîrșitul zilei, a încerca să menții o dietă pe care niciodată nu o poți respecta, ispitit fiind de micile vicii omenești. Trecutul este unul tulburător, este colțul tăinuit și acoperă pereții interiorului fiecăruia. Incursiunea în trecut reprezintă o retrospecție în ființă, iar operația este una dureroasă, se face fără anestezie și pe organe vitale. Totuși, oricît de lăuntrice ar fi aceste disecții, trecutul arată ca un paradis pentru că acolo toate umbrele odată trezite sunt foarte vii, fiecare colț de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am avut revelația: limbajul său filmic se forjează pe limbajul teatral specific dramei analitice. Ștefan Iordache Ștefan și Carmen Galin Maria Ca și Năpasta (pusă în scenă și ecranizată de Alexa Visarion în 1982), piesa Vinovatul are acel format al retrospecției analitice, al întoarcerii de la efecte către cauze (ceea ce pare o deconstrucție, fiind de fapt o reconstrucție analitică). Rezultatul minunat al acestei katabaze este personajul, care se naște treptat din confruntarea cu acțiuni/evenimente deja consumate. Altfel spus, (cum spendid teoretizează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spre abisurile conștiinței, fiindcă de acolo își lansează mesajul antieroicii săi eroi. În fine, cei trei factori pe care Alexa Visarion i-a preluat din formatul dramaturgic al teatrului de tip analitic alcătuiesc, după părerea mea, matrixul tuturor filmelor sale: retrospecția analitică/ narativizarea (punerea în intrigă și anihilarea teatralului exterior), dialogul cu funcție dramatică (specific filmului mai mult sau mai puțin teatral, nu teatrului filmat), personajele /protagoniștii cu evoluție analitică (întrupați de actori capabili să alterneze instantaneu concretețea naturalistă cu stilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]