71 matches
-
ro). Pe de altă parte, tocmai prin marca sa arhaică (în compusul sudat se poate recunoaște prezența formei arhaice pre a prepoziției pe), precum are șansa de a fi selectat într-un stil mai prețios, mai căutat, care tinde să revalorifice notele de solemnitate ale trecutului. În fine, cred că mai e un motiv - deloc neînsemnat - pentru folosirea actuală a lui precum: adverbul apare ca un substitut pentru ca înzestrat cu avantajul de a nu produce cacofonii. Evitarea cacofoniilor a ajuns în
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
posibil ale unor scrieri considerate a fi emblematice pentru o întreagă existență auctorială. Demersul prof. Podoabă e, conform propriilor afirmații, continuarea unui proiect inițiat de revista "Vatra" din Târgu-Mureș în anul 2004; publicația, în numerele sale 3-4, își propunea să revalorifice "porțiuni" ce sunt semnificative din literatura noastră contemporană - cu sau fără succes la public, în epoca publicării, dar întotdeauna remarcabile prin scriitură și semnificații. Pentru prof. Podoabă este, mai ales, demn de observat că valoarea criticii nu constă numai în
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
folosit în genere la plural este plete; singularul pleată, atestat în limba populară și în contexte poetice (la Eminescu apare extrem de des forma plete - ,Zburător cu negre plete...", dar uneori și singularul: Cu creștetele albe, preoți cu pleata rară"), este revalorificat în scop ludic-expresiv: ,nu mai dă din pleată la televizor pe ritmuri de heavy-metal" (AC 24, 2004, 10); ,se știe că pleata e mândria oricărui rocker" (fanclub.ro); ,cockerii, ca și rockerii, se bat pentru pleata lor" (vlg.sisnet.ro
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
și învățăturile maeștrilor are drept rezultat o mai bună înțelegere a lumii contemporane, identificarea căilor prin care tot mai înstrăinatul om al mileniului trei poate deveni solidar cu suferințele aproapelui și poate găsi calea reinserției sociale. Tentația autorului de a revalorifica în actualitate învățăturile acestor maeștri spirituali este evidentă. Scrie Andrei Zanca și concluziile sale sunt cu atât mai credibile cu cât el este unul dintre cei care a trăit pe propria piele experiența exilului: "Actualitatea textelor Teresei de Avila nu
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
Abate. ― Asta e o lecție sau un examen, Rade?... ― Cine știe? Poate că dacă mă veți asculta, veți reuși să treceți examenul învățînd ceva. Sfântul Augustin cel Nou, continuă Abatele, a avut revelația faptului că rezervorul de suflete putea fi revalorificat prin donarea la infinit a unor indivizi, dar a negat cu hotărâre damnarea apriorică a neamului omenesc. Omul are misiunea istorică de a răscumpăra păcatul originar salvîndu-și Dumnezeul de propria-I nemărginire. Până atunci, desigur că Dumnezeu ne va nega
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
alege amănuntul aleatoriu, va produce sens din lipsa aparentă de sens și lirism din cenzurarea oricărui lirism. Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei înseși, și prin aceasta al culturii, este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale (metatext, intertext, hipertextetc), cu un sens nou. Splendoarea formelor literare din trecut, esențializată, răsfrântă asupra ei însăși, este convertită într-o nouă, nostalgică splendoare actuală
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Thebaida (1924) și Atrizii (1939). Autorul va traduce ulterior lucrări reprezentative ale tragicilor elini reunite în volumul Trei clasici din 1944 (Eschil - Eumenidele, Sofocle - Edipos-Tiran și Euripide - Helena). El se inspiră și în creația proprie din operele acestor înaintași iluștri revalorificând unele din cele mai cunoscute mituri antice. În prefața la Atrizii, Eftimiu abordează problema paternității literare și susține ca s-a simțit îndreptățit să scrie despre eroii legendari ai Greciei - prezenți în tragedii, dar și în folclor sau în operele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Roșca 7, spunându-i șoptit: — Nu disperați, nu intrați în panică. Organizați totul în așa fel încât obsesia rapiței să cadă pe un plan secundar, în subconștient. Taraful să cânte zi și noapte. Înființați mai multe brigăzi satirice. Organizați tombole. Revalorificați folclorul. La revedere. Tov. Roșca dădu încet din cap, apoi făcu semn tarafului să cânte. Nava se ridică în tării. Episodul 50 În sfârșit, acasă! Ce poate fi mai frumos, întorcându-te din spațiu și apropiindu-te de Terra, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Justiția supraconștientă poate fi depășită de falsele promisiuni ale exaltării imaginative, dar ea nu este totuși abolită. Ea conferă o insatisfacție culpabilă dorinței fals valorificate pentru a obține de la conștient revalorificarea ei rațională. Dar conștientul se poate dovedi rebel, în loc să revalorifice dorința sub controlul supraconștiinței, el se încă-pățînează să o refuleze pentru a o sustrage controlului. Sancțiunea se agravează. Dorința refulată este încorporată în dizarmoniile ambivalente ale subconștientului și suferă deformarea patogenică, cae poate ajunge pînă la renașterea energiei refulate, simbolic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
inconștient, ci din deformarea lui subconștientă sub cele două forme ambivalente și exaltante ale sale: violența intimidantă și suavitatea, blîndețea ipocrită, care nu sînt decît forme ale angoasei vitale, ale lașității. Salvarea constă în curajul de a aborda și a revalorifica tendința spre pervertire, motivația subconștientă, în combativitatea spirituală și sublimă. Datorită acestui fapt, spiritul uman ar trebui să ajungă la o înțelegere psihologică din ce în ce mai limpede a țelului director (inclus deja într-un mod subiacent în preștiința mitică). Spiritul ar avea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
continuitatea dinamicii stabilite între obiect și vizitator, comunicarea de ordin vizual determină și o apropiere de ordin psihologic în care imaginația vizitatorului vine în contact cu spațiul muzeal, sau cu obiecte pe care le identifică emoțional și pe care le revalorifică în funcție de informațiile primite. Unele demersuri expoziționale supralicitează rolul publicului, ca factor decizional în organizarea sau reorganizarea colecțiilor dintr-o expoziție temporară în funcție de propriile sale interese, un proces nou, diferit de practicile uzuale. Iar alte proiecte interactive în care ținta determină
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
vizual spațiale. Forma și spațiul rămîn încă modalități insuficient explorate de către elev în mediul clasei, prin lipsa concreteții mesajului vizual tridimensional; contactul imaginației copilului, a disponibilităților sale de cunoaștere cu obiecte pe care le identifică emoțional și pe care le revalorifică expresiv în spațiul compozițional; rezultatele experimentului identifică clar cerințele publicului școlar în raport cu oferta muzeală, faptul că reușita activității didactice s-a datorat în principal acestor criterii, că nu a fost una întîmplătoare; rezultatele experimentului nu au evidențiat "efectul cascadă" determinat
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
ar face obiectul rapacității forțelor de opoziție în complicitate cu un Occident generic ostil, ci de-a dreptul de Țară, din trupul căreia forțe obscure vor să smulgă provincii întregi, amenințându-i identitatea (sau, mai exact, ceea ce în vocabularul pășunist revalorificat de propaganda național-comunistă se cheamă Ființa Națională). În contrast, pseudo-emanații revoluției veghează la păstrarea integrității reale și simbolice amenințate. E important de remarcat însă că, în vreme ce aceste amenințări erau denunțate de propaganda ceaușistă ca venind din toate zările din vest
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
lirică a operei eminesciene, înțeleasă ca un "ecou" direct al temperamentului moldovenesc 106 factor esențial în ecuația personalității creatoare. Criticul de la "Sburătorul" sancționa aici, subiacent, interpretările de tip istorist-sociologizant (pe care el însuși își construise "teoria" despre "mutația valorilor estetice"), revalorificând, într-un alt context și cu un limbaj nou, tributar psihanalizei, mai vechea teorie maioresciană despre geniu rezultă, evident, o "teorie" sensibil diferită de cea a predecesorului invocat ca model, tot așa cum melodrama (categorie "romantică" prin excelență) suferă modificări substanțiale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mari intuiții, între care absurdul și "texistența" (Mircea Cărtărescu) sunt cele mai evidente. În acest scop, cartea este structurată astfel încât constituirea corpusului literar postcaragialian să se poată face gradual, prin depistarea urmelor genealogice în acele embleme ale caragialismului, reiterate și revalorificate într-o suită de opere aparținând scriitorilor fascinați în mod declarat de arta marelui înaintaș, dar și celor care încearcă o desprindere mai mult sau mai puțin fățișă de sub tutela acestuia. În consecință, în primele capitole sunt căutate astfel de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
esențialmente parodic. Clasicismul și Contra-Reforma încearcă din nou să discrediteze și să țină comedia sub control, iar tensiunile și conflictele din veacurile al XVI-lea și al XVII-lea aduc în prim plan comicul satiric. Umorul și ironia vor fi revalorificate și chiar ridicate la rang de filosofie de către romantici, iar umorul negru, grotescul și comicul absurd își fac loc în literatura decadenților de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru a se instaura semnificativ în suprarealism și în teatrul avangardei postbelice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cazuri de repliere mimetică, la limita epigonismului, de pildă în unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu (S-au supărat profesorii, Un gazetar de rasă), care tocmai prin aproprierea procedeelor ironice acreditate de Caragiale, izbutesc decisiv să pastișeze, adică să revalorifice omagial creația înaintașului. În privința dramaturgiei, câteva exemple de utilizare a comicului ironic descoperim în piesele lui I. Valjan Generația de sacrificiu (pentru care primește în 1937 Marele premiu pentru dramaturgie al Teatrului Național) și Lacrima, cu titluri care dezambiguizează, într-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pentru noi, acestea sunt un izvor foarte bogat de informații, iar În istoria religiei egiptene sunt folosite ca izvor primar chiar și pentru studierea concepțiilor dintr-o perioadă mai veche, pentru că o mare parte din materialul folosit aparține tradiției clasice, revalorificată cu atâta ardoare după modelul experienței pe care am semnalat-o pentru perioada saitică (dar Începută deja În epoca nubiană). La Esna, În regiunea tebană unde este adorată Neit, descoperim niște mituri 1 care, În cetatea de origine a zeițe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tinde să fie reprezantată nu numai prin originalitatea și măiestria artei sale, dar devine la sfârșitul secolului XIX, sub pecetea insolitării și insolitului, chiar subiectul picturii sale. Filozofii și scriitorii romantici consacră artistul ca ipostază a geniului creator, reactivând și revalorificând un mit precum cel al lui Prometeu (Gilbert Durand), sau cel al lui Satan, ca erou damnat, resentimentar și exclus pe nedrept, ipostază a artistului revoltat, secesionist, "refuzat". Spre exemplu, mulți artiști vienezi cunosc oprobiul scandat filistin al criticilor sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
negativă, ca acedia. Era maladia anahoreților, eremiților supuși ordaliei tentațiilor, dar și exigențelor unui timp al contemplării, al monotoniei, al claustrării, în acord cu regulamentul monastic. Figura exemplară a luptei cu demonul melancoliei, cu acedia este Sfântul Anton, tema este revalorificată și de Gustave Flaubert (Tentațiile Sfântului Anton) și pornind de la Flaubert, de Félicien Rops, în contextul unei sensibilități decadente. Apariția psihiatriei în secolul XIX conduce la o revalorizare clinică a melancoliei și o diversificare, o nuanțare, o pulverizare a ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orice detaliu, cele două figuri feminine devin nu atât o înregistrare naturalistă a unei stări, cât purtătoare ale unei sugestii, a unei état d'âme. Theodor Pallady (1871-1956) este printre puținii pictori români care abordează o altă figură a melancoliei, revalorificată în spiritul sensibilității decadente: Ofelia. Inițial, pictorul petrece un timp la Dresda, iar la sfârșitul lui 1889 pleacă la Paris, unde până în 1991 lucrează în atelierul lui Aman Jean, după care trece în 1892 în aelierul lui Gustave Moreau, unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]