6,418 matches
-
vreuna, oricât de mică ar fi, suspinăm ușurați: știm că foarte curând vor veni și celelalte, una câte una și încet, somnolente, ca și când n-ar fi izbutit să înțeleagă caracterul peremptoriu al întâlnirii noastre zilnice sau de parcă și-ar fi revendicat prin această zăbavă dreptul lor la trândăvie. Chiar astăzi, de pildă, Marta are o fosfenă care își caută pe ascuns drumul de întoarcere spre somn și care va profita de cel mai mic moment de neatenție pentru a se retrage
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
dat dovada deosebitului talent de a citi, în contextul obligatoriu, citatele, reușind să arate că "jurnalul" Marthei Bibescu nu este o replică dată literaturii ( la care conduce lectura "jurnalului" Marucăi Cantacuzino Enescu, observ eu), ci este o reacție mai degrabă revendicată de la spiritul literaturii, culturii și artei. A știut să pună în valoare distincția naturaleții, irezistibila seducție a Marthei Bibescu, spiritul ei febril, gândirea originală, din perspectiva cărților și a vieții.
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
de parcă ar fi personajele unui dans magic, inițiatic și, într-un anume fel, sacru. Lucrul cu computerul determină o scriitură de un extrem rafinament și o exemplară minuție. Și chiar dacă este parte a școlii spectrale franceze, muzica lui Malherbe se revendică dintr-o prodigioasă tradiție impresionistă. Mai ales atunci când mizează pe peripețiile unui sunet ce se vântură cu întregul său harnașament, nu numai în spațiul urechii interioare, ci și al unui univers afectiv obiectivat. Grație, spontaneitate, savoare, complexitate, forță, iată dominantele
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
mai degrabă românească decât ortodoxă. A cincea categorie este cea a „creștinului nepracticant“. Este un oximoron, desigur, dar unul cu semnificație sociologică certă. Cei care aparțin acestei categorii au o locație declarată și asumată, respectiv Biserica tradițională de la care se revendică, se consideră religioși și nu au neapărat o atitudine patriotardă față de Biserică. Doar că o frecventează extrem de rar sau deloc. O secțiune consistentă din acest tip este intelectualistă: nu poate nici în ruptul capului să ia în serios un popă
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
a slăbiciunilor politice și sociale la care membrii ei colaborează sau asistă cu indiferență. Pe de o parte, trebuie să se conștientizeze și de către cei care sunt nostalgici după “modelul bizantin” că în împrejurările de față, Biserica nu-și poate revendica sarcini care îi depășesc atribuțiile. Ea nu poate înstitui cenzura pentru unele acțiuni politico-economice ale Statului, dar nici nu poate fi redusă misiunea ei la un “pur ethicism”. Trebuie să se ajungă la o reciprocitate și la o stare de
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
307 până la tecuci” s-a sfârșit ca o poveste din cehov dimineața ziarele din moldova au scris că pe drumul dintre bârlad și vaslui s-a găsit o mașină abandonată galbenă ca un jilț aurit și pentru că nimeni nu a revendicat-o a fost ridicată de societatea particulară de ridicări auto „conachi & comp.” și parcată în orașul iași tocmai în fața casei primarului vasile pogor.
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
putea niciodată întâlni în același parc pe timp de iarnă ție ți-e bine mie mi-e frig... fulgii cad pe umerii noștri ca-n tranșee două armate pândind în ritmul răsuflării un anotimp de armistițiu din care să-și revendice jocul cu bulgări mie îmi plac fulgii vara da atunci sunt cu adevărat invincibili
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
nu cealaltă reprezintă hybrisul, vinovăția gravă ce îl torturează interior; ea explică atât neobișnuita comportare a personajului în secvența de la berărie, cât și misterioasa lui sinucidere. Mânuitorii de bani alcătuiesc o castă, un segment moral de elită al lumii: se revendică, pe filieră divină, din Sf. Petru, portarul împărăției lui Dumnezeu, iar pe linie profană din stirpea nobilă a marilor vistiernici de la curțile regale și imperiale. Erau oamenii de absolută încredere ai Suveranului, recrutați dintre exemplarele umane binecuvântate cu înaltul simț
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
Laura Pavel Într-o discuție despre hermeneutica literară a ultimelor decenii, Ștefan Borbely semnala, în cadrul criticii noastre postbelice, prezența unei linii ideatice neomanieriste, care se revendică de la Panovsky și Hocke. Ea ar fi identificabilă “pe coordonata Edgar Papu - I. Vartic - Marta Petreu”, ca și în eseurile și exegezele ce țin de “echinoxismul speculativ”. Ion Vartic își mărturisește cu insistență programatică, de altfel, opțiunea pentru un anume
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
ZILEI: Vanghelie a pus mîna pe magazinul “București”. Cităm unul dintre subtitluri: “Imobilul cu șase etaje a fost vîndut unui grup de persoane, printre care se află și primarul sectorului 5, Dan Marian Vanghelie, deși clădirea era în litigiu, fiind revendicată de foștii proprietari”. După cum ne spune tot Evenimentul zilei, această privatizare “ar putea aduce din nou România în fața Curții Europene pentru Drepturile Omului”. Altfel spus, dacă această privatizare se va dovedi făcută fără respectarea principiului proprietății, vom plăti și pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
concluzia că, respingîndu-le ca forme goale, Maiorescu a fost contra formelor europene, mai exact, occidentale, împrumutate de generația pașoptistă, comportîndu-se ca un autarhist reacționar și antiliberal, pe care extrema dreaptă interbelică, în cap cu Nae Ionescu, l-ar fi putut revendica. Pentru o asemenea enormă susținere nu există absolut nici un temei în textele lui Maiorescu. Spre a-l putea învinui de antioccidentalism ar trebui să-l surprindem refuzînd principiile burghezo-liberale ale secolului său, în numele unui statu-quo care să îngăduie perpetuarea în
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
care nu e o fire religioasă. Are disponibilitatea de a-și analiza marile păcate, de a le dramatiza și de a le converti în calități. Trufia este alimentată de mândria culturală de oltean și european, în același timp, care se revendică mai mult de la Brâncuși decât de la Arghezi. Dar trufia este și o chestiune de onoare, de ofensivă benefică pentru afirmarea sinelui: „De fapt, într-o oblomoviadă generală, într-o puturoșenie valahă seculară, nu cumva trufia este ferment de ameliorare, de
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
Heidelberg îi revine un merit în a fi făcut publicitate pentru literatura română (penultimul ambasador român, Domnul Tudor Dunca, l-a numit “un cap de pod al culturii române în Occident”, atunci o mare parte din acest merit îl pot revendica cunoscutul critic Samuil Damian, lector la Heidelberg timp de 20 de ani (1976-1995), și succesorul lui, tot așa de bine cunoscutul profesor Gelu Ionescu (1995-2001), care au fost amîndoi mijlocitori ai legăturilor noastre strînse și susținute cu Uniunea Scriitorilor (al
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mâncați, acesta este trupul și sângele nostru: poemul”. Iar în 1930, el era cel care exprima, în numele grupării “unu”, despărțirea de constructivismul prea “utilitarist” al “Contimporanului” lui Ion Vinea și declara decis că revista “își revendică o conduită cu totul ruptă de realitate, cu totul în afara utilitarismului constructivist rezolvit în arhitectură și care clatină în havuzele visurilor apele unor viziuni desfăcute de orice probleme și continuități situate dincolo de poem și de semitrezie” (Coliva lui Moș Vinea
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
memoriilor, ajunse la anul 1940 și pagina 1800. Pan Vizirescu - poet de la Gîndirea, dispus să povestească faptul că Iorga însuși fusese de partea legionarilor, condamnat la închisoare și trăind 23 de ani ascuns într-un pod, niciodată pe deplin reabilitat - revendică un adevăr istoric propriu, în răspăr cu cel oficial, dar fără nici o întemeiere. Pandantul lui Vizirescu e Paul Lupașcu, cel care, asemeni unui personaj din recenta Alee a Soarelui a est-germanului Thomas Brussig, avea mania, pe vremea cealaltă, a petițiilor
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
caracterul eternității. Ochii lor morți privesc peste apă. Și regele acesta și regina trebuie să înfrunte "vînturile veacurilor". Și aici aceeași problemă a contrastului declanșează conflictul ce se petrece de data aceasta între înseși formele grupului. Cele două anatomii își revendică rolurile. Cea clasică rezolvă formele picioarelor, a mâinilor, cealaltă, cea afectivă, rezolvă restul și culminează cu dramatizarea înfricoșătoare a capetelor. Moore e un stăpîn diabolic al formei plastice cu o putere de transfigurare imensă pusă exclusiv în serviciul ideii sale
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
vremii). Revista a apărut într-un interval prea mic și prea nefast pentru ca grupul să apuce să se exprime plenar și convingător, dar unele clarificări teoretice dau o idee despre posibila direcție estetică. Principalul teoretician și animator, Vintilă Horia, se revendică, însă nu din primul număr, ci mai târziu, în 1941, de la exemplul cultural al revistei "Gândirea", considerată "expresia cea mai înaltă a geniului autohton" (p. 227). Integrarea lucidă și constructivă într-o tradiție națională aflată "în ascensiune continuă" înseamnă a
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
p. 217) sau construcția narativă "dincolo de orice experiență realistă" (p. 215), o literatură "fantastic-subiectivă" capabilă să realizeze conjuncția dintre Prometeu și Narcis (p. 218). În critică, tinerii scriitori vor o totală independență de opinie, desprinderea de conjuncturile politice și se revendică de la asprul și necruțătorul criticism maiorescian. Numai că, la cronica literară a revistei, Ion Șiugariu și Miron Suru nu s-au putut constitui ca autorități. Antologia literară realizată de Al. Husar redescoperă o secvență multă vreme ocultată în istoria noastră
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
ar risca să rămână neexprimat. Zholdak dă viață "dicteului automat" fără să-și ia cea mai mică măsură de precauție. Iubește riscul până-ntr-atât încât se lasă amețit de el. Zholdak rămâne unul dintre puținii regizori care se mai revendică încă de la această categorie pe care, astăzi, atâția alți artiști contemporani au abandonat-o. Aceea a riscului extrem. Să amintim doar o singură scenă, devenită legendară. În clipa în care bănuiala, asemenea unei stări de nebunie, pune stăpânire pe Othello
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
tăiați pe urmă fiecare cuvînt, puneți totul într-un sac, agitați-l!", și de aici la "starea permanent revoluționară" a poeziei din manifestul lui Gherasim Luca, avangardismul a dat tot timpul impresia că schimbă din rădăcini literatura. Antitradițional, s-a revendicat totuși din Lautréamont (hazardul calculat), Jarry (absurdul), Rimbaud (alchimia verbului) și Whitman (poezia vieții), adică din acei scriitori ai secolului XIX care sînt socotiți fondatorii modernității. Reforma începută de aceștia și continuată de simboliști, la răscrucea veacurilor, avangardiștii o vor
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
pumnii în pălărie". Dintre colaboratorii la scandaloasa publicație în doar treisprezece exemplare, Gherasim Luca și Paul Păun vor reprezenta, alături de Gellu Naum, Virgil Teodorescu, D. Trost etc., cel de al treilea val avangardist, acela din anii �40, singurul care se revendică de la suprarealism și în care, cum am văzut, devine acută ideologic critica leninistă a artei capitaliste. Libertățile, îndeosebi erotice, pe care Gherasim Luca, Naum și ceilalți le prevedeau literaturii eliberate de servituțile burgheze se vor evapora foarte curînd, o dată cu introducerea
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
însoțește această a treia carte de poezie a Adelei Greceanu, surprinde chiar și fără a insista o trăsătură esențială a scriiturii tinerei poete. Aparținând biologic generației foarte vizibile de poeți lansați în ultimii ani, discursul poetic al Adelei Greceanu își revendică marca personală printr-un fel de implicare detașată, în sensul că poezia este în primul rând o chestiune de ordin intim. Nu urmărește să epateze, idolii nu-i dictează sensibilitatea de scriitor, precum la o bună parte din colegii ei
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
lider dinamic, a unui brigand care joacă totul pe o singură carte. În faza actuală, nici nu are de ales. Abandonat de electorat și presat de partid, ce-ar putea face? Morbid privind lucrurile, marea speranță a omului care-și revendică întrega autoritate de la Iliescu e tocmai dispariția lui Ion Ilici. În locul chiriașului de la Cotroceni, aș fi foarte atent pe unde-aș călca în perioada următoare! Miza pare a fi atât de mare, încât nimic nu e exclus în această lume
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
devin doar iluzii ale libertății de compunere, reclamând dislocări și izgoniri, evacuări și destrămări ale schemelor formale, îndelung polisate de tradiția muzicală savantă. Opusul "sfârtecat" (ca să folosim un termen introdus de Jean Rousset) reprezintă prioritatea de-constructiviștilor ce își pot revendica, la o adică, ascendența de o acută notorietate instaurată în zona criticii literare de un Bachelard, Raymond, Picon ori Starobinski, dar care, în plan componistic sonor, comportă doar înrudiri și filiații răzlețe (poate un John Cage, pe alocuri, un Eric
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
Mircea Cărtărescu asimilaseră ceva semnificativ din arghezianism, astăzi nu ne mai putem (măcar) imagina să avem barbieni și arghezieni, în timp ce bacovienii și blagienii mai sunt încă posibili. Mai clar spus: în timp ce cota lui Bacovia a crescut continuu, până la a fi revendicat de postmodernismul românesc ca un precursor, cota lui Arghezi pare să fi scăzut simetric, neliniștitor, ca predecesor valorificabil în creația poetică. Arghezi rămâne o valoare de referință mai puțin pentru poezia contemporană, mai mult pentru istoria literară, pentru critica universitară
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]