1,027 matches
-
pentru faptul că, într-o lume în care umaniștii nu pot ține pasul cu mersul științelor, cartea lui Solomon Marcus te racordează la un tărîm pe care singur nu l-ai afla în veci. Nu, nu e vorba de nici o reverență obedientă în fața unei discipline pe care nu o poți înțelege, ci de amănuntul că Solomon Marcus te scutește de senzația apăsătoare pe care ți-o dă gîndul că ai rămas un ignorant. În fond, lucrurile pe care nu le cunoaștem
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
un cult. Scala. Scala, locul în care am auzit aplauzele lui Strehler pentru Ion Marin. De ce nu vuiesc presa, radioul, televiziunile despre asta? De ce atîta tăcere românească față de un eveniment cu adevărat remarcabil? De ce superficialitatea și ignoranța ne-au ars reverențele? Nu exista scuza "n-am știut" în plin secol al exploziei informaționale, al accesului la tot ce cu mintea nu gîndești. Și, totuși, de ce nu putem să prețuim valoarea, să-i arătăm strălucirea? Am primit cîteva însemnări, tulburătoare, pe care
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
ochiului la adresa deschisă de nepotul său, copil ce repeta, în șoaptă, versurile (de mai sus), versuri pe care urmează să le recite, pe scenă, la serbarea aces tui sfârșit de an. Mda! Reflectam asupra „versurilor”, presupuselor aplauze de la tribuna, asupra reverenței creatorului și, mai conservatori din fire, ne facem cruce, apoi scuipam. Scuipam și în sân, nu de alta, dar la vremuri noi, tot ei, cu recreații noi! Fără a fi istorici sau critici literări în domeniu, totuși, fie și numai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
acordă muzicii culte și iubitorilor ei meritata importanță, în cadrul unei seri cu totul speciale: melomanii sunt invitați în 13 septembrie, de la ora 20, în sala Teatrului Național Timișoara, la un concert coral și simfonic organizat de Filarmonica „Banatul“ ca o reverență în fața compozitorilor bănățeni. În prima parte, Corul „Ion Românu“ al Filarmonicii „Banatul“, dirijat de maestrul Diodor Nicoară, va interpreta „Suita corală nr. 2“ de Nicolae Ursu, „Răsunetul Ardealului“ de Ion Vidu, „Lina și Gheorghina“ de N. Ursu. Apoi, de la pupitrul
Agenda2003-34-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281370_a_282699]
-
Aur) stă cel care i-a fost prieten, călăuzitor, idol: Nichita Stănescu. O datorie sufletească și intelectuală pe care de la Reza e hotărât să o plătească toată viața lui, cu vârf și îndesat. Iar prima și cea mai palpabilă dintre reverențele sale către cultura română este o „Antologie de poezie română“, tradusă de el în spaniolă și publicată sub egida Universității Autonome Metropolitan din Mexic. Un gest cultural de o generozitate aparte, în care clocotesc sângele latin și amintirile românești. 100
Agenda2003-36-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281438_a_282767]
-
Unele poeme mi le-au dat chiar autorii și deci sunt inedite“. În volum sunt cuprinse versuri de Nichita Stănescu, Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Bogdan Ghiu, Florin Iaru. „Pun la cale această carte încă din 1990, ca o reverență în fața culturii românești. Am tradus-o cu mare bucurie, deși ușor n-a fost să transpun jocul, sonoritatea, metalimbajul ei în limba spaniolă. Am urmărit o apropiere între limba și cultura română și cultura noastră. În bibliotecile din România sunt
Agenda2003-36-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281438_a_282767]
-
european din 1997. O a treia versiune, în stil funk, există în arhivele artistului. Deocamdată, cântecul nu mă prinde. Înțeleg mesajul, înțeleg speranța marelui rocker de a încerca să ne convingă printr-un alt fel de a aborda muzica: făcând reverențe și dovedindu-și generozitatea (de altfel, reală) față de creația altora. 29 - 31 ianuarie 2014. Corectez lucrări de examene. Zeci de lucrări. Milioane de litere îmi fug sub priviri. Mă opresc din citit, revin, parcurg câteva capitole din Heart of Darkness
Jurnal cu The Boss by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2810_a_4135]
-
și Dragoș Mihăilescu Aparte și rari sunt oamenii a căror ființă profundă e impregnată cu muzică pură pe care, la fel de curată, o redăruiesc lumii, cum e violoncelista Alexandra Guțu. O mare-mare artistă, căreia înalta lume a muzicii mondiale îi face reverențe, concertele și recitalurile ei seducând melomani de pe aproape toate continentele mapamondului. Cultura Italiei și-o asumă cu orgoliu, ca pe una din valorile ei, pe ilustra violoncelistă care-și petrece bună parte din an cântând alături de cei mai prestigioși muzicieni
Agenda2004-4-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281976_a_283305]
-
a fost dominată de muzicieni, evenimente și spiritul Vestului. Pentru prima dată în istoria jazz-ului românesc, soarele n-a mai răsărit la București, căci, în chiar inima Capitalei, i s-a dat Cezarului ce-i al Cezarului, iar Timișoarei reverența pe care statutul său de (epi)centru jazzistic viu o merită. E-adevărat că această performanță și necesară reparație culturală a fost posibilă și datorită lobby-ului de care evenimentele și artiștii timișoreni s-au bucurat în ultima vreme în
Agenda2004-9-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282114_a_283443]
-
Constantin, Corul Madrigal a susținut în țară și în străinătate peste 3 500 de concerte, interpretând capodoperele școlii renascentiste (în limbile originale), dar și pe cele ale muzicii bizantine și vechi românești, colindele populare și creațiile contemporane românești. Între nenumărate reverențe și distincții ale lumii întregi, cea mai importantă a fost declararea Corului Național de Cameră Madrigal drept „Bun al Patrimoniului universal UNESCO“ și acordarea titlului de Goodwill Ambasador UNESCO în 1992 maestrului Marin Constantin. S. POPOVICI „Iarna simfonic“ cu Tudor
Agenda2003-48-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281762_a_283091]
-
și Artă al Județului Timiș sau telefonic la 0256/435 158, până în ziua preselecției, când soliștii se vor prezenta în fața juriului. Ioan Slavici, model cultural l Al prozatorilor debutanți Dacă sărbătorirea, la Timișoara, a Anului Slavici înseamnă, cel mai adesea, reverențe adânci către trecut, spre a-l aduce pe marele clasic în memoria noastră la opt decenii de la trecerea lui în eternitate, o optimistă perspectivă propune Concursul de proză scurtă „Ioan Slavici“, prin intermediul căruia C.J.T. , Biblioteca Județeană Timiș și filiala locală
Agenda2005-07-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283379_a_284708]
-
Pro Cultura l Acordate de C.J.T. pentru 2004 Dacă buna trăire a Timișoarei culturale se întemeiază pe devotamentul maeștrilor ei și pe puterea lor de a-și purta fără fisură condiția de modele, acestora li se cuvin, la rându-le, reverențele solidare ale comunității pe care, cu opera lor, cu energia și timpul vieții lor, o slujesc. Un astfel de frumos gest îl reprezintă trofeele Pro Cultura, decernate anual de Consiliul Județean Timiș. Laureații acestui an sunt actorii Daniel Petrescu (Teatrul
Agenda2004-49-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/283123_a_284452]
-
București, maestrul Marin Constantin și-a propus cu acest ansamblu să redescopere și să promoveze capodoperele școlii renascentiste (interpretate în limbile originale), dar și pe cele ale muzicii bizantine și vechi românești, colindele populare și creațiile contemporane românești. Între nenumărate reverențe și distincții ale lumii întregi, cea mai importantă și potrivită a fost declararea Corului Național de Cameră Madrigal drept Bun al Patrimoniului universal UNESCO și acordarea titlului de Goodwill Ambasador UNESCO în 1992 maestrului Marin Constantin. Amurgul divelor l Spectacol
Agenda2004-49-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283118_a_284447]
-
prînzul la Tutka hotărîtă să nu deschid gură pentru a-mi domoli furtună de nisip din suflet. Va vorbi Attia în locul meu. Diseară cinez cu Văleanu care m-a invitat că și pe Attia la Cină cu o mulțime de reverențe și plecăciuni pînă la pămînt". Mondenitatea e consemnata pretutindeni, acordîndu-i epistolierei un aer lenevos, de domnită fanariota estetizata: "Azi dimineață la Cotty erau deja cîteva dame care se ofileau în fotolii. Cișmigiul, pe unde am trecut apoi, avea aerul unui
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
Analiza dramaturgiei lui I.D. Sîrbu ca și aceea a rolului său de secretar literar al teatrului craiovean sînt libere de prejudecăți, bazate pe text și pe document. Chiar dacă imaginea finală va fi departe de aceea cu care ne obișnuiseră elogiile reverenței postume, autoarea nu poate fi bănuită de rea intenție, ci poate doar de o luciditate prematură în contextul unui complex al vinovăției încă netratat, indus în rîndurile cititorilor și ale criticilor de însăși opera lui Sîrbu. Cartea merită binențeles o
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
este de-a dreptul copleșitor. Acest triptic cultural și spiritual, nu doar teatral, organizat în jurul "regelui George Constantin", cum îl numește Lucian Pintilie, este nu doar o necesitate pentru istoria teatrului românesc, ci, în același timp, un gest de mare reverență în fața unei valori. Antologia Floricăi Ichim stă pe o idee foarte solidă, unică pînă acum în materie de carte de teatru: personalitatea artistică a lui George Constantin este urmărită de la A la Z, adică din școala de teatru și apoi
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
gravitate elegantă și nelipsita de ironie. Ni se sugerează că abia atunci, la 40 de ani, a survenit maturizarea autorului și intrarea existenței sale pe un cu totul alt făgaș, după întîlnirea cu drame ale vietii pînă deunăzi necunoscute. Cu reverența delicată și melancolica pe care o avem cu toții pentru lecturile ce ne-au marcat adolescență, Mircea Ștefănescu îl deleagă pe Fabrice, tînărul erou din românul lui Stendhal, La Chartreuse de Parme, să îi exprime o atare transformare existențiala. Despre personajul
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
Rodica Zafiu Formulele de desemnare sau de adresare alcătuite din prenume (nume de botez) precedat de un termen de reverența sînt în română destul de controversate. Evident, e vorba de norme sociolingvistice, care guverneaza în mare parte sistemul termenilor de adresare - și în care se manifestă în mod clar diferențele dintre diverse culturi, tradiții, sisteme ale politeții. În momentul actual, îmbinări
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]
-
și politice, din țară și de afară sînt prezente la acest eveniment, dincolo de toate, si monden. Această Gală, iubita, hulita, în funcție de capricii și orgolii (lumea teatrului este mereu legănata de aceste valuri) a creat și menține un spirit, acela de reverența față de valorile pe care le avem. Iar trofeul - opera de artă - realizat de extraordinarul și regretatul Ion Bîțan este o dovadă în plus a acestui lucru. Dar pînă pe 15 martie, seara Galei, să analizăm nominalizările pentru stagiunea '97-'98
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
Nastase, dar și nenumărate figuri trecătoare ale căror nume, dacă au ieșit vreodată din cartea de telefon, s-au prăbușit acum, iremediabil, la loc, în paginile ei anonime. Această blîndețe curtenitoare, de popa de țară, exprimată fără nici o sfiala în reverențe levantine, moi și incolore că pielea meduzei, față de "cei mari", adică față de sărmanele jocuri de umbre de pe ecranul tranziției, s-a transformat subit în tunet și în strigat de luptă față de "cei mici", adică de artiștii din subordine. De două
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
anul cel mai puțin contaminat politic și de maximă expansiune a freneziei eliberatoare din chingile politicului o reprezintă anul 1963. În acest an, Tudor Arghezi publică cele mai multe texte, majoritatea sub forma deja consacrată a tabletei și, chiar dacă bătrînul poet face reverențele politice necesare, stilul textelor sale respiră o calitate literară care marchează puternic ansamblul revistei. În acest an, tonul criticilor, în special Paul Georgescu și Matei Călinescu, în direcția modernizării mijloacelor, a libertății temelor și a evaluării care trebuie să țină
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
Ion Cocora. Care este nu doar unul dintre cei mai buni cronicari de teatru ai ultimelor decenii, ci și promotorul de facto al redescoperirii dramaturgiei lui Gellu Naum, după 1989. Asocierea lui la ediție reprezintă, pe lângă un gest firesc de reverență profesională, și un câștig în materie de aparat critic, căci cronicarul dramatic era, probabil, cel mai potrivit a alcătui tabloul receptării teatrului lui Naum. Structura și principiul volumului de teatru sunt aceleași cu cele urmate de Simona Popescu în primele
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
fi bolnavă de osteoporoză. Este gelatinoasă și moluscoasă, dacă este să folosesc termeni tactili. în al treilea rând, cultura română este colerică; undeva, mai sus, am amintit deja efervescența ei. Coleric înseamnă, prin- tr-un termen necanonic, dizgrațios și lipsit de reverență, de nu cumva chiar argotic, forfotistă. Se aprinde și agită din orice și nimic, propune azi literați care a doua zi nu mai înseamnă nimic sau, dimpotrivă, umbrește în anonimie scriitori valoroși. Este pasionată de generații și mode, cancanuri de
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
adesea, o luptă corp la corp cu textul; nu și însă în cazul volumului Visul lupului de stepă (Editura Dacia, colecția Discobolul, 1999) care reunește câteva dintre eseurile lui Ștefan Borbely. De ele trebuie să te apropii pe furiș, cu reverență, căci altfel nu poți pătrunde în misterul interdisciplinar al fiziologiei lor. Lupul de stepă ratat care se mărturisește a fi Ștefan Borbely "visează" însă ordonat: când despre istoria culturală a zarurilor, când despre psihanaliză, când despre psihoistorie; când comparatist, când
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
se întîmplă pe scenă, este aproape întotdeauna de marii creatori ai lumii și le privește, le studiază evoluția, se vîră în adîncimile operei lor, în cotloanele sufletului și în zonele pline de lumină ale minții. Uitarea este, în fond, o reverență pe care un regizor o face în fața unui om de teatru care a uitat de sine vrăjit fiind definitiv de această artă. Montarea se bazează pe dans, pe un gen non-verbal, pe energia unui balerin pe care l-am văzut
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]