221 matches
-
în derută se vede și din faptul că el judecă natura omului în perspectivă creștină, nerefuzând acestuia vreo clipă salvarea, mântuirea în lumea lumen, cu condiția ca acesta să conștientizeze cauzele destrămării și opacizării. Încrezător în destinul omenirii, el citează reverențios pe D. Stăniloae ("Omul se creează pe sine însuși") și apreciază în consens ca ilustrul teolog că acesta este lumina izbăvitoare, numai în măsura în care descoperă transparența lumii, angajându-se în dialogul spiritual. Numai așa va putea evita "complexul lui Iuda" care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
statui de femei care reprezintă virtuțile, reduse, din motive de necesitate, la patru, și pe care timpul le-a măcinat, prefăcându-le în stâlpi aproape lipsiți de formă. Pe un fronton, la unul din capete, se poate vedea o zeitate reverențios înclinată, despre care se presupune că ar reprezenta râul Enn. Dar și el a fost mâncat de timp. În spatele sălii se întinde parcul, sau Grădina Botanică, adăpostind numeroase varietăți de plante și arbori rari. Conține și un lac, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spunându-le: — Gata, e vremea de plecare. Vă rog să vă duceți acasă. Uneori se vădea necesară și o ușoară împingere cu mâna. Dar, de cele mai multe ori, ascultătorul se întorcea și pleca în vârful picioarelor, cu fața gravă, de parcă părăsea, reverențios, o ceremonie în biserică. Atingerile lui Tom și ale lui Hector reînsuflețeau, unul câte unul, oaspeții pietrificați și îi trimiteau pe drumul lor. Unii chiar își înclinau capetele când se retrăgeau în convoiul lung ce se îndrepta spre poarta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
călăuzire, și dă-mi puțină credință: Domnul și stăpânul meu. Și mâine-i duminică, fiar-ar al dracului să fie!“. Se auzi soneria de la ușa de intrare. Preotul oftă. Se ridică și închise magnetofonul, amuțindu-l pe Scott Joplin. Se înclină reverențios și îl sărută pe solemnul Buddha pe frunte și pe buze. Apoi, cu un pas rar, majestuos, se îndreptă spre ușă, netezindu-și părul din mers. Afară se găsea George McCaffrey.PRIVATE — Poftim înăuntru, îl invită părintele Bernard. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe lângă vreun Denis al momentului ... Mai aproape de adevăr: Epicur nu era, într-adevăr, un cetățean de vază, atenian de viță aleasă, ci fiul unor oameni săraci, originar din Samos, o insuliță-satelit înfeudată cetății; de asemenea, n-a strălucit prin referințe reverențioase la predecesorii săi mai vechi, e drept, dar, pe de altă parte, tot lui i se reproșează că și-a împănat manuscrisele cu citate; aceste texte fiind pierdute, nu se știe dacă ele conțineau vreo explicație cu cutare ori cutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Era o pictură faimoasă, i-a spus ea, și produsese un mare scandal la prima expunere. Pe jumătate s-ar fi așteptat să chicotească văzând femeile dezbrăcate. Dar când s-a uitat la el, expresia lui era de o atenție reverențioasă. — Idealul feminin era destul de diferit pe atunci, a făcut ea observația. Doamnele astea n-ar fi putut ajunge în Playboy, cred. Trăncănea superficial, și-a dat seama. Nu voia să fie liniște în cameră. Connolly a dat din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
căci unul din tablouri, înrămat, reprezentând un arlechin, pe cap cu o glugă portocalie, l-am dat Anei spre amintire (scrisesem pe spatele pânzei), fără vreo explicație anume. Ea m-a privit cu ochii încântați de atenția și purtarea mea reverențioasă. Mi-aduc aminte că mă semnasem în dreapta, în partea de jos a pânzei, foarte citeț, aproape caligrafic, de teamă să nu mi se uite numele. Vroiam să-i dau un tablou și lui Lung - nu eram hotărât. Așa găsesc scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
virusului HIV, sunt antrenați în încăierări ale grupurilor rivale, în violuri și tâlhării. Despre comportament politicos în aceste nefericite situații nici nu poate fi vorba. Dar cât de plăcut este să vedem tineri salutând respectuos, adresându-ni-se cu formule reverențioase, care știu să utilizeze când și unde trebuie cuvintele magice "vă rog" și "mulțumesc", care oferă întâietate femeilor și vârstnicilor la urcarea în mijloacele de transport și cedând locurile de pe scaune persoanelor îndreptățite a le ocupa. Se pare însă că
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
pe lângă vreun Denis al momentului ... Mai aproape de adevăr: Epicur nu era, într-adevăr, un cetățean de vază, atenian de viță aleasă, ci fiul unor oameni săraci, originar din Samos, o insuliță-satelit înfeudată cetății; de asemenea, n-a strălucit prin referințe reverențioase la predecesorii săi mai vechi, e drept, dar, pe de altă parte, tot lui i se reproșează că și-a împănat manuscrisele cu citate; aceste texte fiind pierdute, nu se știe dacă ele conțineau vreo explicație cu cutare ori cutare
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
wklyw <y?nah <?m wnpyw (Fac. 18,22) Anumite tradiții rabinice, cărora li se adaugă listele masoretice, înregistrează forma prezentă a acestui verset drept o modificare pe care scribii au operat-o într-un original mai logic, dar mai puțin reverențios la adresa lui Yahve. Potrivit acestor tradiții, forma inițială a versetului ar fi fost „și Domnul stătea înaintea lui Avraam”; dată fiind această exprimare lipsită de respect, care Îl plasa pe Dumnezeu într-o poziție inferioară lui Avraam, scribii au simțit obligația
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
se dedice mai mult laturii spirituale, dar, în final, tânărul își găsește perechea potrivită, în postura bătrânei metamorfozate, și bunăstarea. Bătrâna respinge ierarhia socială și aristocrația bazată doar pe legăturile de sânge în același discurs, cu toate acestea se adresează reverențios reginei pentru a i-l încredința pe cavaler.439 Percepția târgoveței din Bath asupra suveranității dovedește din nou aceeași neconcordanță: uneori dominarea însemna pentru ea câștigul economic, cu toate acestea de la al patrulea soț 433 Ibidem, p. 22. 434 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
178). “...treat Carr în public with the same exaggerated, gross affection aș în private." footnote> (ț. n.) Acest comportament este sursa principala de inspirație pentru autorii de literatură apocrifa, care se grăbesc să facă o serie de comentarii mai puțin reverențioase la adresa regelui:" Între timp regele se făcea de râs acasă printro nebunie de alt fel, prin acceptarea unui nou favorit, demn de dispreț, pe care îl vom urmări îmbogățindu-se pas cu pas. Acest favorit era un tanar frumos, pe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
adaugă reflecții personale, scurte fraze moralizatoare, anecdote, incidente, care înveselesc discursul și dezvăluie mentalitatea epocii. De exemplu, ceartă dintre Ludovic și fratele său, pe care am prezentat-o în capitolul anterior, ajută la coborârea valului de sobrietate, misticism și teama reverențioasa care de regulă îi înconjura pe monarhi. Datorită acestor memorii, cititorul are ocazia să descopere în Ludovic al XIV-lea un copil normal, care s-a bucurat de protectori care îl iubeau, îl respectau și doreau să contribuie la educația
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
se construiește conflictul. În calitatea sa de anti-subiect, ținta este, în polemica literară, proiecția subiectivizată (dar nu extrem, ca în cazul pamfletului, unde devine "personaj simptom") a adversarului. Aparent, ei i se acordă un statut de egalitate, conferit de tonul reverențios și echilibrat, precum și de formula de adresare (la Arghezi, aproape întotdeauna, numele adversarului, în varianta sa completă sau nu, este precedat de calificativul "domnul"), grație cărora polemica își asigură gradul dezirabil de urbanitate. Prin inserarea textului citat în textul citant
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu i se poate imputa vreo abatere regulamentară. Cu alte cuvinte, autorul ține cont de normele ce asigură polemicii un dezirabil grad de urbanitate: invocă explicit mobilul disputei, aduce probe concrete prin care urmărește să demistifice adevărul, folosește un mod reverențios de adresare, păstrează, pe tot parcursul textului, un ton echilibrat fără excese temperamentale. Cu toate acestea, stilul arghezian rămâne nealterat de cadrul restrictiv în care evoluează dialogul polemic. Plasându-se, de această dată, pe teritoriul adversarului și "împrumutându-i" strategic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unui comic de esență ludică, învecinat celui caragialian. Realității obiective, supărătoare prin injustețea recurentă, îi este substituită o alta, virtuală, amuzantă, ilară sau absurdă. În textul de față avem de-a face cu o ironie lejeră, un joc al simulării reverențiosului chiar și atunci când ambiguitatea ironiei se disipează pentru a lăsa mesajul transparent să ajungă la destinatari (preopinent și lectorul inițiat): "Domnia sa are o dibăcie permanentă de a întoarce pe dos priceperea citețului; [...] proza domnului Iorga e perfect privată de el
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imaginea actanților protagoniști (el și adversarul său) este contrastantă prin valorile etice pe care le promovează. Pe de o parte, avem autoreflectată imaginea unui Arghezi modest, bine intenționat, "un simplu scriitor și gazetar" care-și abordează victima numai cu apelative reverențioase precum "domnul", "domnia sa", iar pe de alta, cea distorsionată, a unui adversar socialmente redutabil: "(...) profesor universitar, om cu tendințe de unitate, cu metodă, cu ordine (expresii citate din discursul preopinentului, n.n.), cu acces la tribuna întâietăților, rând pe rând poet
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rizibil e, aici, o strategie care permite, prin intermediul ficțiunii, pretinsă drept creație a subconștientului, atacul, aparent inofensiv, prin anamorfozarea sugestivă a umanului; însă râsul este stârnit nu atât de imaginea în sine, cât de tonul inocent și de atitudinea necontenit reverențioasă a pamfletarului: "Te-am visat azi-noapte scufundat în nămol. Erai negru ca un bivol cârn și te uscai voluptos pe țărm lângă un satir cu țăcălie negru mat. Cine crezi că era? N-ai să ghicești: Dragomirescu [numele deconspiră parțial
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
semitonuri sau de scăpărarea ei bruscă într-un ton întreg". De aici încolo, râsul e de nestăvilit, fiecare paragraf speculează aceeași idee, o întoarce pe toate părțile, îi exploatează sensul, prin trimitere la corporalul inferior, o prelungește spre absurd, invocând reverențios o altă dilemă: "(...) ne permitem să ne adresăm simțului de gramatică și de limbă al savantului, cu întrebarea dacă în afară de forma a răbăși a cuvântului său, nu ar fi de studiat și forma a răsbăși, care ar indica o răbășire
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spre finalul articolului, să întărească și mai comic, prin argoul hâtru cu iz slugarnic, semnificatul blamabil din enunțul advers: "(să chiorăsc dacă nu-i a domniei sale)". Și vanitatea adversarului face obiectul unei ofensive, disimulate prin abordare fals admirativă și perfid reverențioasă, sursă a unui umor fin, intelectualizat, care cultivă, de multe ori, distanța enormă dintre realitatea obiectivă și cea virtuală, recompusă absurd din datele incriminante ale primei. E, aici, mai mult decât ceea ce unii critici au numit "exagerare voit polemică"; e
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemic, n.n., M.S.] să mai stăm de vorbă cu cititorul și despre alte obiecte decât domnul Nicolae Iorga [...]"; cititorul este, evident, partenerul de dialog, acel tu persuadabil care, din martor imparțial, poate deveni complice căruia i se adresează, prin distanța reverențioasă, la persoana a III-a, în timp ce adversarul, el, ipostaziază categoria descalificantă a non-persoanei din teoria benvenestienă. Odată stabilit raportul dintre actanți (operație ce confirmă statutul clar al discursului polemic autonom), spectacolul poate începe cu intrarea din "off" a vocii naratorului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
suspiciuni, poate și invidii, metamorfozate în acuze, ce au condus la rezilierea contractului său încheiat cu Epitropia Casei Apelor din Iași, al cărei secretar încă era. În întâmpinarea făcută către această instituție, la 11 decembrie același an, pe un ton reverențios și suficient de convingător, el arăta că "acum, de curând, fără cea mai mică dovadă de vreo vinovăție, fără a fi cercetat și fără a se fi ascultat de la mine vreo dezvinovățire, mă văd scos din slujbă cu un chip
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pentru arme și a caracterelor mobile pentru tipărirea cărților nu sunt idei bune. Desigur, se poate să fi avut dreptate; totuși, în prezent China se străduiește să prindă din urmă cât mai repede ideile noi pe care le-a refuzat reverențios în trecut. Societățile de rentieri, în care clasele conducătoare trăiesc din profiturile arendării pământurilor, pensii sau investiții stabile, au fost, din punct de vedere istoric, refractare la schimbări, deoarece orice lucru nou era privit ca o amenințare potențială la starea
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
vexat de indiferența femeii și-și cere drepturile; Artemiza Vardali, care visa la o partidă bună pentru fiica sa, Cleo, își manifestă deschis gelozia; până și bătrânul Colea, privind-o, pare să-și piardă cumpătul numai Ciprian i se înclină reverențios, elogiind "feminitatea fluidă și multiplă", de "Afrodită Polyandră", a "muzei" ce se lăsase cândva iubită și cântată în versuri. Și totuși, în ciuda propriei înclinații spre colportaj, Maestrul refuză hotărât să-i spună mai multe despre tânărul lui prieten (motivația e
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
persoanele a II-a și a III-a, diferite în funcție de gradul de reverență și de specificul situației de comunicare, variabil, parțial, în funcție de gen, număr și caz. Sub aspect semantic, identitatea specifică a pronumelui de politețe este dată de reflectarea atitudinii reverențioase a subiectului vorbitor, determinată de specificul relațiilor sociale cu interlocutorul sau cu „obiectul” comunicării marcat prin trăsătura + uman. Identitatea specifică a fiecărui pronume își are originea, ca și la pronumele personal (neutru), în protagoniștii și în obiectul comunicării. Pronumele de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]