1,196 matches
-
mea nu poate ajunge la conștiința ta și pentru dărîmarea cărora găsim cu greu o dinamită pe măsură. Vorbesc de lume, de istorie, de marile determinări de loc, de timp, cele două dimensiuni impuse care ne strivesc, și rațiunea noastră revoltată - rațiunea e mereu revoltată, nu-i așa? - face eforturi să se elibereze, dar e mereu constrînsă să se întoarcă la sînul matern. De ce pe sărac îl interesează ce mănîncă bogatul, de ce pe bogat nu-l interesează ce mănîncă săracul? De ce
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
la conștiința ta și pentru dărîmarea cărora găsim cu greu o dinamită pe măsură. Vorbesc de lume, de istorie, de marile determinări de loc, de timp, cele două dimensiuni impuse care ne strivesc, și rațiunea noastră revoltată - rațiunea e mereu revoltată, nu-i așa? - face eforturi să se elibereze, dar e mereu constrînsă să se întoarcă la sînul matern. De ce pe sărac îl interesează ce mănîncă bogatul, de ce pe bogat nu-l interesează ce mănîncă săracul? De ce nu-l interesează pe
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
Eleonorei avea o față posomorâtă și, după ce-și aruncă servieta într-un colț, veni să-i strângă mâna, declarându-i direct că era pe cale să li se întâmple o mare porcărie. “E de rău, tată socrule”, ridică el glasul revoltat. “Tâmpiții ăștia vor să ne ia casa!...” “Adică cum?!...” Neașteptata veste îl făcu pe Stelian să încremenească. El așteptă zadarnic să i se spună că nu auzise bine ce spusese ginerele său și își privi fiica stăruitor. Dar Eleonora arăta
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
nimic. Dacă rămân așa, nu pot decât să mă acăț de ușorul ușii sau să trântesc cu capul de un perete căci orice e mai bine decât să rabd ce rabd.” (23 febr. 1910) Alteori, adoptă un ton polemic și revoltat, ca în scrisorile trimise lui Al. Davila, director al Teatrului Național, care i-ar fi nedreptățit soția, actriță, și protestând către același pentru eliminarea din repertoriu a piesei Manasse de Ronetti-Roman: „În calitatea noastră de cronicari teatrali ai ziarelor și
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
minorității de la putere, dar cât se poate de reale, cât se poate de truculente și de vizibile pentru condiția socială într-o societate în principiu justă. Dacă mârâiturile, înjurăturile și bășcălia erau o formă de revoltă, atunci fusesem cu toții niște revoltați care se ignorau. Dar nu erau decât infirmități de slugi care nu pot trăi fără stăpân. Mascarada revoluționară care dusese la dispariția fostului stăpân fusese ocazia ideală pentru ca, în așteptarea febrilă a următorului, doamnele și domnii cercetători să-și plângă
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
care nu pot trăi fără stăpân. Mascarada revoluționară care dusese la dispariția fostului stăpân fusese ocazia ideală pentru ca, în așteptarea febrilă a următorului, doamnele și domnii cercetători să-și plângă aprig de milă - victime rămase în viață cu eforturi supraomenești, revoltați ce săpaseră discret, dar tenace temeliile comunismului, ilegaliști subversivi la ordinele Mesiei cu o mie de capete ce-și așteptau răsplata. Cei mai plângăreți, cei mai servili, cei mai onctuoși o căpătaseră: invitații la colocvii, burse, subvenții pentru cercetări cu
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
un fruct viermănos, transfuzia de duh metaforei îi împrumută solemnitatea missei. cine poate înlocui columba însămînțînd mările, pe umărul Mirelui odihnindu-și candoarea? profeții ignoranți fatalități închipuind în adunarea inocenților destrămată știu că-n fiecare lacrimă e cîte un înger revoltat? o, ochii Tăi lungi cît 100 de trenuri de noapte cît din utopiile mele vor duce viitorului ireversibil? milimetrice flaute, sănii fierbinți sub pielea Ta sună, transplant de insomnii, moarte, pe șenilele singurătății înaintăm euforici; brazii de sus - coriști înghețați
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
împotriva ideologiilor totalitare. Nu are nevoie de o înșiruire de concepte, în schimb susține valorizarea propriei experiențe, transfigurarea experienței trăite. I. Lascu alcătuiește un portret în cărbune al lui Camus ajutându-se nu numai de Actuelles dar și de Omul revoltat ori de Mitul lui Sisif. Da, este vorba de intertextualitate în acest studiu, după cum observă Irina Mavrodin, de o exploatare la maximum a acestei intertextualități. De altfel, în prefața ediției din 1968 a romanelor Ciuma și Străinul, și Georgeta Horodincă
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
și liberală, și-ar fi împlinit menirea cu aceeași asupra de măsură. Pentru Cioran, rafinată cultură și polisemantica limba franceză au reprezentat cel mai fertil sol pe care și-ar fi putut semăna vreodată neliniștile și apoftegmele. La București tânărul revoltat s-ar fi înăcrit scriind în cercul prea strâmt al limbii române, la Paris a avut șansa de a deveni unul dintre cei mai mari stiliști ai unei limbi de circulație universală. Nici cu Tutea contextul nu a fost blând
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
Răului, devitalizarea comuniunii între semeni. Sensibilitate ultragiată de violarea codurilor morale, poetul cu inima în "corul îngerilor" și totodată marcat de "marionetele părăsite după spectacol", este generatorul propriei singurătăți sinucigașe, din limbul căreia își trage incisivitatea și sarcasmul de om revoltat sau înger căzut vs. figurile infernale ale lumii: "ai pus floarea de toamnă/ să nu se vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului". Coabitând firesc cu
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
familia sa - și socotind această întîmplare drept miracolul celei de-a doua nașteri s-a convertit la creștinism și a îmbrățișat confesiunea catolică, a crezut, apoi, pentru o clipă, în pseudomesianismul comunismului incipient pentru ca, nu după multă vreme, dezamăgit și revoltat să se retragă în atelier, în singura sa lume adevărată, aceea a închipuirii și a visului neîntrerupt. între timp a făcut școală, a desăvîrșit demnitatea graficii românești ca artă autonomă și ca limbaj de sine stătător și a lăsat în
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
amintește, abia reflexiv uneori, alteori doar pune o întrebare și o lasă acolo... Oameni, întîmplări, situații, gesturi, replici, imagini de la TV, articole din ziare, totul merită povestit, capătă sens prin și în povestire. La antipodul tipului de scriitor autist, introvertit, revoltat și rupt de lume, Sorin Stoica avea nevoie de comunicare, trebuia să împărtășească. Asaltat de întîmplările zilnice ale provinciei și de comportamentele oamenilor ei, izolarea și repaosul la care îl obligă boala erau cu atît mai greu de suportat. Găsea
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
în care limbajul, cutumele, mentalitățile îl transformă într-un spațiu aproape experimental, un loc unde coexistă toate tendințele (mode, snobisme, idei primite de-a gata etc.) unei confuze societăți post-totalitare, un loc incert unde tinerii mai deschiși la minte, elitiștii revoltați, ascultă rock, citesc Cioran și poartă blugi prespălați. Satul românesc prinde chipul unei cu totul alte realități: satul pulp-fiction. Dincolo de asta, însă, romanul ridica o problemă interesantă: care (mai) e relația dintre comunitate și povestire, care e statutul povestirii. Cu
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
amintesc o altă consemnare semnificativă a înmormântării umile, în deplin anonimat, a savantului patriot. în capela de la Cimitirul Bellu, el era "întins pe o năsălie, ca un muritor de rând." "Iorga înmormântat ca un căruțaș." "Asta întrece orice închipuire", izbucnește revoltat P. M. La Universitate, rectorul P. P. Panaitescu și decanul Alexandru Marcu au avut curajul să arboreze un steag îndoliat, dar foarte repede a fost smuls de studenții legionari, în locul lui, fiind pus un steag verde. Autorul jurnalului nu s-ar
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
faptul de a mă fi recunoscut în maladia lui Angelo ale cărei simptome Diderot le formulează cu o precizie clinică: tristețea definește pe cel care nu e complet mulțumit nici de ceilalți, dar nici de el însuși". Nu e un revoltat însetat de conflict, ci un om care caută, dar de insatisfacție cronică, de decepție perpetuu reînnoită pe fond "Esseyer encore, echouer toujours". El nu se angajează în lupte violente, dar nici nu adoptă izolarea sihaștrilor. Nu, dimpotrivă, el se agită
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
urmă, la un seminar de literatură pe care il conduc la Facultatea de Jurnalism, un student ne-a propus insistent, mie și colegilor săi, să acceptăm discutarea unei teme adiacente celei programate. Am acceptat propunerea și am ascultat relatarea studentului revoltat. El citise într-o revistă de cultură "bilanțul" pe care și-l făcea un regizor român de film și ne-a citat următoarele fraze din bilanțul respectiv: "Primul meu film s-a numit Ce que vivent leș roses. Acest titlu
Erata... by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10122_a_11447]
-
de Mello, funcționari ai Națiunilor Unite, UNICEF, F.M.I. și ai Băncii Mondiale, precum și zeci de jurnaliști. Deși atacul nu a fost revendicat, specialiștii cred că el a fost comis de gruparea Ansar al-Islam, afiliată Al-Qaida. Comunitatea internațională a fost profund revoltată și a atras din nou atenția asupra haosului ce domnește în Irakul postbelic. Atacul pare cu atât mai absurd cu cât misiunea O.N.U. la Bagdad are un rol mai mult umanitar, iar șeful misiunii Națiunilor Unite la Bagdad
Agenda2003-34-03-3 () [Corola-journal/Journalistic/281360_a_282689]
-
septembrie, taman când începea sezonul de dărăcit lână. În scurt timp, falimentul devenea inevitabil. Veneau țăranii cu lâna în spinare și li se spunea că daracul nu mai lucrează din lipsă de curent. Păi cum nu e curent? , întrebau aceștia revoltați și totodată contrariați: în atelier și în casa lui Adrian ardea totuși lumina. Nu e din ăla trifazat, care să alimenteze motoarele de la mașini, le explica tânărul capitalist. Țăranii plecau bombănind și înjurând. Soluția Ce era totuși de făcut? Trebuia
Agenda2003-26-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281184_a_282513]
-
Democratic Român. Între Operă și Catedrală demonstranții au decis să intre în grevă generală, până la victorie. „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă! “ - au spus timișorenii, lăsându-l fără replică pe primul-ministru de atunci, Constantin Dăscălescu, trimis să pacifice orașul revoltat. Certitudinea victoriei a venit curând: la 22 decembrie, ora 13, Televiziunea Română anunța fuga cuplului Ceaușescu din fața demonstranților din Capitală. Ceea ce scandau, ca dorință, demonstranții în orașul de pe Bega, „Azi în Timișoara, mâine-n toată țara! ”, se împlinise. Mai ales că
Agenda2003-50-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281812_a_283141]
-
Albert Camus. Unul dintre principalii promotori ai curentului literar-filosofic cunoscut sub numele de existențialism, el a fost un stilist desăvârșit și un prozator remarcabil. Principalele repere ale creației sale sunt romanele „Străinul“ și „Ciuma“, eseurile „Mitul lui Sisif“ și „Omul revoltat“ și drama „Caligula“. În 1957 i s-a acordat premiul Nobel pentru literatură. calendar multiconfesional Biserica Ortodoxă Română 1 noiembrie - Sf. Doctori fără de arginți, Cosma și Damian (Pomenirea morților); 2 noiembrie - Duminica a XXII-a după Rusalii. Sf. Mc. Achindin
Agenda2003-44-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281653_a_282982]
-
noi vrabia din mină a fost păstrată pînă cînd era pe punctul de a se transformă în purice. Atît cît mă pricep, probabil că mulți dintre cei care vor să cumpere o Dacie la prețul ei de azi sînt viitorii revoltați de prețurile pe care le va avea ea după ce va deveni un Renault, cu nume autohton. Totuși, privatizarea "Daciei", mult întîrziată, dar perfectata în cele din urmă, e un semnal că ne apropiem de sfîrșitul unei epoci. Aceea a lui
Dacia care nu mai e Renault-ul care va fi Dacia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17792_a_19117]
-
ordin material (țin să precizez că de ani de zile n-am mai primit nici un leu, sub nici o formă, de la Contemporanul, prezența mea acolo fiind pur simbolică), ci de ordin moral. E delicată, chiar extrem de delicată. (Îmi amintesc de mîhnirea revoltata cu care - era în anii '60 - Nicolae Balotă mi-a povestit despre felul în care Al. Andritoiu l-a concediat de la Familia: după ce a pozat în mare "prieten" și "admirator" al importantului critic, a găsit cu cale a-i trimite
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
A fi-ul este la fel de denepătruns că și nebunia. Astfel și aceste urmase ale Evei, pot să construiască, precum bărbații, ceva durabil și la fel de tainic că și cetățile masculinizate, blindate, perfect organizate. Poetesele, ca și poeții, șunt personajele cele mai revoltate, prozatoarele, ca și prozatorii își pierd pe drum (pe masura ce tot scriu) din avînt, din durere, din nebunie. Confesiunile acestor poetese (și unele și altele recuperate total în postmodernism, ca un fel de minorități substanțiale) șunt, precum a bărbaților, distrugătoare. Doar
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
la început, o bună parte dintre cititorii săi francezi. În scrierile sale trăiește o umanitate rănită, populată cu declasați, eșuați, oameni cu meserii incerte sau fără nici una, dezmoșteniți sau izgoniți care continuă să nădăjduiască. E o lume marginalizata, a învinșilor revoltați sau a revoltaților învinși. Și, surprinzător, chiar în acest univers al declasării, limită de jos a prăbușirii nu e niciodată epuizata, existînd, și aici, gradații și totdeauna trepte încă disponibile de coborît. Dar toți visează la drumul înălțării, al evadării
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
bună parte dintre cititorii săi francezi. În scrierile sale trăiește o umanitate rănită, populată cu declasați, eșuați, oameni cu meserii incerte sau fără nici una, dezmoșteniți sau izgoniți care continuă să nădăjduiască. E o lume marginalizata, a învinșilor revoltați sau a revoltaților învinși. Și, surprinzător, chiar în acest univers al declasării, limită de jos a prăbușirii nu e niciodată epuizata, existînd, și aici, gradații și totdeauna trepte încă disponibile de coborît. Dar toți visează la drumul înălțării, al evadării spre "dincolo", se
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]