81 matches
-
tradiția groțiană", din care descinde Școala Engleză, într-o faimoasă serie de conferințe ținute la London School of Economics în anii '50. El argumentează în acele conferințe că "raționalismul" a fost "via media" dintre realism și ceea ce el a numit revoluționarism un grup de perspective ce cred în posibilitatea înlocuirii ordinii internaționale cu una bazată pe pace și dreptate (vezi și Wight 1966: 91). În acest context, el se referă la comentariul lui Grotius din capodopera sa De Jure Belli ac
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ar dori cosmopolitiștii. De aceea, putem spune că membrii Școlii Engleze cred că a existat totuși un anumit grad de progres în politica internațională. Natura conceptului de "via media" poate fi explorată mai adânc prin observarea contrastelor cu realismul și "revoluționarismul" (termen folosit de Wight ca să descrie diverse perspective, incluzând cosmopolitismul care năzuia să înlocuiască ordinea internațională cu o comunitate universală a oamenilor) și din perspectiva clarificării tezei că membrii Școlii Engleze oferă o descriere limitat progresistă a politicii mondiale. După cum
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
propunerile pentru o reformă la scară globală și mulți au dubii că aceste propuneri vor fi vreodată interesante pentru majoritatea statelor-națiune sau pentru cei mai puternici membri ai comunității globale. Punctul esențial este de fapt că nici realismul și nici revoluționarismul nu recunosc performanța la care au ajuns statele în crearea unei societăți inter-naționale. Școala Engleză insistă, totuși, că supraviețuirea ordinii internaționale nu poate fi niciodată garantată, deoarece poate fi subminată de puteri revoluționare sau agresive. Nu există nicio garanție că
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
auzite diferite cereri de dreptate. Cea de-a patra secțiune revine la întrebarea dacă Școala Engleză rămâne fidelă ideii că numai progresul limitat este posibil în relațiile internaționale, și dacă pretenția ei de a fi "via media" între realism și revoluționarism este convingătoare în lumina dezbaterilor curente și a evoluțiilor din domeniu. De la putere la ordine: societatea internațională Am văzut că Școala Engleză este în principal preocupată de explicarea gradului surprinzător de înalt de ordine care există între comunitățile politice independente
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internațională oridecâte ori circumstanțele o permit (vezi Buzan 2004 pentru o discuție recentă despre relațiile dintre societatea internațională și societatea mondială la Școala Engleză). Merită acum să revenim la ideea lui Wight că "raționalismul" este "via media" între realism și revoluționarism. Citită în paralel cu scrierile lui Bull despre ordine și dreptate, putem considera că Școala Engleză crede că existența unei societăți de state este dovada faptului că s-a făcut un progres în ceea ce privește acordul asupra unor principii de bază ale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care stabilește cât de mult se pot pune de acord statele asupra unor principii morale și politice universale care transcend diferențele culturale și de altă natură. Pe astfel de baze se sprijină, de fapt, o "via media" între realism și revoluționarism. Revolta împotriva Occidentului și expansiunea societății internaționale Impactul revoltei împotriva Occidentului asupra societății moderne de state a reprezentat aspectul central al scrierilor lui Bull și Watson în anii '80. Întrebarea lor cheie era dacă diferitele civilizații aduse împreună de către expansiunea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ea să poată fi îmbunătățită în viitorul previzibil prin vreo altă formă de organizare politică mondială. Am văzut cum Școala Engleză se deosebește de realism și neorealism; este acum necesar să ne oprim la evaluarea pe care ea o face "revoluționarismului" și la variatele critici la adresa societății internaționale de state pe care le fac susținătorii acestei perspective. Bull (1977: 22) argumenta că esența revoluționarismului poate fi găsită în credința lui Kant într-un "conflict orizontal între ideologii, ce taie de-a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de realism și neorealism; este acum necesar să ne oprim la evaluarea pe care ea o face "revoluționarismului" și la variatele critici la adresa societății internaționale de state pe care le fac susținătorii acestei perspective. Bull (1977: 22) argumenta că esența revoluționarismului poate fi găsită în credința lui Kant într-un "conflict orizontal între ideologii, ce taie de-a curmezișul granițele statelor și divizează societatea umană în două tabere cei care cred în comunitatea imanentă a omenirii și aceia care îi stau
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în ciuda cosmopolitismului său, Kant apăra o societate a statelor suverane care respectau principiul nonintervenției. Din acest motiv, "kantianism" pare un termen impropriu pentru a descrie un grup de perspective vizionare pe care Bull și Wight le respinseseră în final. Ideea revoluționarismului este și ea problematică, întrucât pune laolaltă gânditori diferiți precum Kant, Lenin (care susține răsturnarea violentă a ordinii internaționale burgheze) și Gandhi (care credea în rezistența nonviolentă). Oricum, ceea ce-i tulbura cel mai mult pe autorii Școlii Engleze era crezul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
societăți în jurul ideologiilor lor preferate. Există aici o paralelă cu acei realiști clasici care se opuneau spiritului de cruciadă în relațiile internaționale (vezi capitolul 2 din acest volum). Wight a subliniat întotdeauna că "raționalismul" s-a suprapus cu realismul și revoluționarismul. Noi am văzut un punct de convergență între realism și Școala Engleză. Un punct de suprapunere dintre Școala Engleză și revoluționarism poate fi găsit în prelegerile lui Wight, în care el îl descria pe Kant ca pe un raționalist care
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internaționale (vezi capitolul 2 din acest volum). Wight a subliniat întotdeauna că "raționalismul" s-a suprapus cu realismul și revoluționarismul. Noi am văzut un punct de convergență între realism și Școala Engleză. Un punct de suprapunere dintre Școala Engleză și revoluționarism poate fi găsit în prelegerile lui Wight, în care el îl descria pe Kant ca pe un raționalist care este în primul rând un reformist, "un practician al ingineriei sociale graduale" (Wight 1991: 29). Lucrările clasice ale Școlii Engleze tindeau
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
crearea unei ordini mondiale mai juste. Membrii Școlii Engleze nu erau convinși de argumentele revoluționariste și utopice care susțineau că statele își pot rezolva diferendele majore cu privire la moralitate și dreptate. Ideea că Școala Engleză este via media între realism și revoluționarism se bazează pe astfel de considerente. Școala Engleză susține că societatea internațională este o realizare precară, dar ea este în același timp singurul context în care pot avea loc evoluții mai radicale. Progresul în direcția protecției globale a drepturilor omului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pedagogice; se admitea însă o dezvoltare organică, evolutivă, prin întemeierea noului pe vechi și continuarea vechiului prin nou. G. G. Antonescu adopta o poziție de mijloc între conservatorismul acelora care nesocoteau contribuția noilor teorii în explicarea fenomenului educației și pretinsul revoluționarism al unor contestatari ai vechii pedagogii. Poziția sa găsea o justificare într-unul din principiile de bază ale științei și filosofiei secolului al XIX-lea: evoluționismul. Pedagogul român nu s-a situat chiar la mijlocul distanței dintre cele două extreme, ci
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
călăuzele eliberării lor. Promisiunea salvării terestre, garantată de "socialismul științific", a implantat aparatul totalitar, s-a impregnat în naționalism, a adus noua servitute. Violența culturicidă a procesului de europenizare a lumii a generat un contra-curent de fanatism integrist. Naționalismele, integrismele, revoluționarismele, expansionismele și hegemonismele se dezlănțuie, se combină, se combat, avînd în comun doar ura față de toleranță și satisfacția de a lovi nepedepsite în moalele pîntece european. Totul este în criză în criza planetară, alcătuită din conjugarea unei miriade de crize
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
istoric pentru Dacia, cf. Teodor, 1970, p. 152). Vocabularul religios însă, departe de a fi înlăturat din lexiconul istoriografic, este contopit în același creuzet alături de aspirații politice și sociale radicale, al cărui rezultat va fi un mesianism național îmbibat cu revoluționarism romantic. În special magnum opus-ul nefinalizat al lui Bălcescu, Istoria Românilor sub Mihaiu Vodă Voievod, poate fi lecturat ca o evanghelie a naționalismului românesc, iar Bălcescu poate fi privit ca un apostol propovăduitor al radicalismelor politice și sociale (naționalismul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române, de unde Simion Mehedinți (2002) [1939] declara război "falsei treimi" a revoluționarismului francez - liberté, égalité, fraternité. Principiile Revoluției Franceze, inculpate a întemeia doctrina "umanitarismul antinațional" democratic, sunt ridiculizate drept "glume metafizice" care, luate în serios, pot spolia ființa națională, constituindu-se într-un adevărat atentat moral la adresa societății românești (Mehedinți, 2002, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
chiar antinaționalistă) și cea naționalistă. Am văzut cum sub presiunea circumstanțelor, Lenin a formulat teza dreptului de autodeterminare națională ca premisă a tranziției la socialism. Aceasta a fost o concesie tactică și provizorie, nicidecum o finalitate politică. Mai apoi, după ce revoluționarismul comunist mondial și-a pierdut avântul, Stalin a îmbrățișat doctrina lui N. Bukharin a "socialismului într-o singură țară" ca politică de stat. Prin aceste repoziționări ideologice și concesii tactice s-au așezat bazele pentru naționalizarea socialismului. În faza inițială
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sub semnul legilor obiective ale dezvoltării istorice; rolul mișcării muncitorești în crearea României moderne și în special a Partidului în împlinirea destinului social-național. Am văzut cum tot mai pregnant, Partidul și-a asumat sarcina nu doar de avangardă politică a revoluționarismului socialist, ci și rolul de avangardă a reflecției istoriografice, decretând versiunea oficială a trecutului românesc lucrată în Biroul Permanent al CC. Restructurarea memoriei naționale pe coordonate indigene a fost influențată hotărâtor și de o altă evoluție, de data aceasta localizată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
New York. De zinvoltura și trecutul său aventuros le impuneau micilor burghezi de salon literar, între care și Emanuel Carrère, care îl adorau și trăiau cumva prin procură ceea ce ei nu îndrăzniseră niciodată să facă. Straniu amestec de politică și de revoluționarism, cu ideologie comunisto-fascistă, pe care o explica în cărți și în articole, Limonov îi uluia pe intelectualii parizienii ai vremii, publicînd, în același timp, în "L'Humanité" și în magazinul de extremă dreaptă "Șocul lunii". Viața lui Limonov (pe numele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
are posibilitatea să-și dea mai bine seamă de importanța ideilor lui situate, astfel, în timp și, se poate zice, în spațiu. Un ultim cuvânt în privința unor termeni întrebuințați aici și al căror conținut, variind cu vremea, trebuie definit. Prin "revoluționarism" înțeleg ideologia Revoluției Franceze de la sfârșitul veacului al XVIII-lea. Prin "liberalism romîn" înțeleg aceeași ideologie transplantată la noi la mijlocul veacului trecut. Prin "naționalism" înțeleg trezirea conștiinței naționale, determinată, pe lângă alte cauze, de aceeași ideologie. G. I. * După această dată
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Scrisoare către I. Negruzzi, Să facem un Congres, publicat de I. Scurtu cu titlul Rolul românilor în regenerarea Austriei.î 2 Ibidem, p. 31. ăEducațiune și cultură, publicat de I. Scurtu cu titlul Despre politica de deznaționalizare.î 3 Prin revoluționarism înțeleg ideologia rezultată din concepțiile Revoluției Franceze de la sfârșitul veacului al XVIII-lea. E interesantă, din acest punct de vedere, poema sa Mureșanu din 1869 (vezi Postumele lui Eminescu), în care "e pătruns de curățenia idealelor, când nu era încă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
era încă rănit de-ndoială", cum zice singur într-o însemnare scrisă de el însuși, mai târziu, pe manuscrisul acestei postume. Vezi în privința aceasta și G. Ibrăileanu: Scriitori și curente. 1876, despre "Influența Austriacă", Eminescu nu mai face nici o concesie "revoluționarismului". El dezvoltă acum pe larg teoria domniei absolute, singura formă bună de guvernămînt 1. Acum el nu mai are o poziție independentă față de cele două partide, se ridică cu putere împotriva "franțuziților" (liberalilor)2 și începe să facă, incidental, teoria
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
voiți s-o mai numiți. Să fi zugrăvit Caragiale cât de drept, cât de obiectiv, ridicolele atitudini revoluționare, și să nu-și fi exprimat nicăieri teoretic idealurile sale sociale, tot am avea posibilitatea și dreptul să-l clasificăm printre adversarii revoluționarismului, printre prietenii reacționarismului, numai în urma acestei constatări: că el n-a ridiculizat decât o atitudine și n-a ridiculizat niciodată, nicăieri, atitudinea cealaltă, reacționară, care o fi având desigur ridicolele ei. Dar, de fapt, Caragiale n-a fost întotdeauna obiectiv
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
existat niciodată o femeie în fundul mahalalei bucureștene care, în disperarea ei de concubină părăsită, să invoce republicanismul, pe 11 februarie, statuia Libertății de la Ploiești ș.c.l. ... Aici Caragiale și-a dat satisfacția de a terfeli, cam fără nici un apropo, revoluționarismul român, și aceasta, dealtmintrelea, în dauna artei sale. 1 Teatru, ediția Minerva, p. 243, 258. Așadar, nu numai că marele nostru satiric nu ridiculizează niciodată pe reacționari, dar încă exagerează, peste marginile permise de artă, ridicolele "revoluționarismului". Dar nu e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fără nici un apropo, revoluționarismul român, și aceasta, dealtmintrelea, în dauna artei sale. 1 Teatru, ediția Minerva, p. 243, 258. Așadar, nu numai că marele nostru satiric nu ridiculizează niciodată pe reacționari, dar încă exagerează, peste marginile permise de artă, ridicolele "revoluționarismului". Dar nu e numai atâta. Caragiale, cu tot obiectivismul său (care, cum vedeți, nu e până la sfârșit nedezmințit), găsește prilejul să se amestece direct în bucăți curat literare, pentru a da lovituri "liberalismului". Admirabila sa bucată Boborul o isprăvește prin
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]