142 matches
-
să ne cinstiți eroii după o sută de ani! Sunt convins că dumneavoastră ați auzit de jertfa intelectualilor români în Primul Război Mondial cum ar fi Dumitru Panaitescu care și-a pierdut brațul pe dealul de la Muratan! - Care Panaitescu domnule?, ricană un tânăr biciclist. - I se mai spunea și Perpessicius și a scris volumul Scut și targă, pe lângă o sumedenie de poezii! - N-am auzit!, se auzi același glas cu un ton vinovat! - Dar de George Topârceanu care a stat tot
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
evitat este și tendința de a corecta vorbitorii asupra unui cuvânt recent adaptat sau a unei forme de plural. Este de apreciat dacă știm că fructul citrus paradisi se numește pe românește grepfrut sau grep. Dar nu este firesc să ricanăm când cineva greșește, numindu-l grapefruit sau gref (ori grefă, ca în chirurgie...). Felul în care aceste cuvinte sunt fixate în limbă depinde uneori doar de un consens academic (pe baza uzului și a etimologiei), dar asta nu înseamnă că
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
de mare cumpănă, nu te-ar trăda pentru nimic în lume. Așa îi vezi tu, naivul, candidul, prea mult încrezătorul, inocentul. Ei bine, când te aștepți mai puțin, îți înfing cuțitul în spate, te aruncă în groapa cu hiene și ricanând fieros, te privesc senin cum tu te scufunzi. Ba unde mai pui, îți dă și o „mână de ajutor” așa încât să fie siguri că tu te-ai dus de tot, că te îneci în mocirla unde tocmai ai fost împins
DEZAMĂGIREA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342269_a_343598]
-
că modelul cel mai pregnant ar fi Marea Marmara. Rămasă singură, părăsită de cei trei copii ai ei, pe care nici ea n-ar fi putut să jure cu cine-i făcuse de-a lungul anilor, dar cu ajutorul cărora punctase, ricana ea, victorii mărețe asupra bărbaților dotați cu acel maț de umflat burți de proaste, se consolase cu “acea victorie” - cum îi zicea ea, asupra ei însăși, adică își înfrînase spiritul ca să-i triumfe simțurile ... de puștoaică își dorise să se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 24-25 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348366_a_349695]
-
taină n-are chichirez, dacă nu e desfășurat în aburii catifelați ai unei arabice care face spume. Ceșcuțele erau grațioase ca niște oale în care se fierbe tărîța la porc, ornate cu scene cu amazoane ce vînau bărbați, ce altceva! - ricana ea, cu dinții ei de carnasieră de care era tare mîndră, confecționați la dentexcela din trei kilograme de fier forjat și patru de porțelan de Buzău, dantură pentru care ar fi invidiat-o și Lisa Kieffer, care este vînzătoare la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
mele sătence). „De profesie casnică”, după cum o încondeiază, răutăcios cum îi era felul, Mircea Damian, are timp să publice articole în care își dezvăluie aptitudini de temperamentoasă militantă. Fondatoare și directoare a săptămânalului „Tribuna femeii” (1930), care se ocupă, după cum ricanează același Mircea Damian, „exclusiv de chestiuni femeiești, feminine și feministe”, P. se agită pentru drepturile semenelor ei, punându-și speranțe în „femeia nouă”, cu felul ei de a fi „curajos, nou, întreprinzător”. Cu o retorică de căuzașă, ea cere și
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
cu o anume prudență față de inovația agresivă. Pentru B., totul, în sfera artei, e o „chestiune de dozaj”, de aceea și critica lui, atentă și la obiect, respinge excesivitățile și ambiguitatea. Nu agrea extravaganțele unor regizori bolnavi de „narcisism”, așa cum ricana la moda „demitizărilor” sau la „actualizările forțate”, căzând în exhibiționism și abracadabrant, în dauna textului sacrosanct. Nu se arăta încântat nici de „reconstituirea muzeistică”, declarându-se, ca să pară în pas cu vremea, un adept al „inovației creatoare”. Firea sa, care
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
cu sapa în spate și de-acolo strigă că are o fată măritată la Bacău cu regele Mihai. Moșneagul lămuri celor de față că există patru globuri. - Unul este, moșule, strigă îndrăzneț un flăcău, și pe ala ședem noi. Bătrânul ricană : Unul știi tu, dar dincolo de apa înghețată mai sunt și altele. Pe acelea numai eu le-am cucerit. De toate, sunt patru : noi, cel dintâi, al doilea soarele, al treilea luna ș-al patrulea hiică-mea Catinca. în războiul cel dintâi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Avem funcționari specializați în fruntea celor mai multe sectoare ale administrației financiare... Libertul devine atent. A sesizat ceva... insesizabil. Nu-și dă prea bine seama despre ce e vorba, dar s-ar putea să fie important. — Mai mult sau mai puțin competenți..., ricanează îm păratul. Abandonează tonul șugubăț. Toți sunt de rang ecvestru, e drept, dar personalul din subordine - cei care țin cu adevărat pe umeri finanțele impe riului, nu doar cu numele - este recrutat, în mare măsură, din familia mea, dintre sclavii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Că tu nu ești decât un maimuțoi! Trio tace. — De Flaccus Vascularius! tună dintr-odată împăratul în ure chea sa. Trio Fulcinius face amețit un pas înapoi. Cine i-a spus? Tre buia să rămână secret... — Credeai că nu știu? ricanează bătrânul. Se înfioară de o bucurie perversă. Se pare că pe Livia a luat-o gura pe dinainte. Fulcinius scoate din gâtlej doar sunete nearticulate. — Halal acuzator! exclamă amenințător Augustus. Se preface că-și stăpânește cu greu mânia. Un om
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
osteneala, zău. Și mama a discutat cu prin cipele, că doar era vorba de voința unui decedat... Răsuflă greoi: — Să o respecți înseamnă decență... Ridică din umeri neajutorat: — Dar n am rezolvat nimic. Puteați să vă duceți și la tata-mare, ricanează Gallus. Orice pretor este dator să anuleze eliberările care au fost făcute spre frau darea legii. Normal. Ar fi un pericol nu numai pentru creditorii patronului, ci și pentru noi toți. Riscăm să ne trans formăm cu timpul într-un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cumpără piper. Pliul dintre sprâncene i se adâncește. Ce caută Trio Fulcinius în târboseala asta? Că doar el e denunțătorul. Din prudență sau de frică, Flaccus doar a contrasemnat depoziția. — Și Trio? întreabă cu voce tare. — Ah, Trio! tresare Scribonius. Ricanează: — Asta te miră? Glasul sună a dispreț: — Taică-său e bijutier... E așadar interesat de comerțul cu perle și pietre prețioase din Est, cugetă în tăcere Gallus. Libo bate sacadat cu pumnul în tăblia patului ca să-i atragă atenția: — A
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șale spre spate: — S-a întins pe jos și a ridicat mâna stângă ca să-l iert. — I-ai cruțat viața, nu? întreabă copilandrul, cu voce fre mătândă. — Ce, mă, țâcă, te gândești că ai vreo șansă dacă ajungi în arenă? ricanează Ganymedes. Întoarce ochii către Rufus: — Tu știi, că doar ai fost acolo. Evreul aprobă din cap cu un surâs misterios. — Zi-le tu! îl îndeamnă gladiatorul. Instructorul tace. — Bine, să nu spui că mă fudulesc. Desface brațele în lături: — În
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
căcat, mârâie Rufus. Gladiatorul se face că nu-l aude. — Călăul din arenă a devenit călăul inimilor, așa se spunea la Roma. Se împăunează: — Eram la fel de celebru și câștigam tot atât de mult ca actorii de pantomimă sau conducătorii de care. — Exact, ricanează instructorul. Ca și ei, tot un cetățean decă zut, condamnat de drept comun, pe deasupra. Ganymedes nu vrea să lase impresia că dă înapoi. Repede din bărbie. — Decăzut, nedecăzut, da’ nu și-a părăsit Eppia soțul, senator respectabil, pentru că s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt aici, n-are rost să-mi zgârm sub unghii și să economisesc cei cinci denari pe care-i câștig pe lună... — Bașca banii primiți pe victorii! Gladiatorul se strâmbă disprețuitor. — Beau, petrec și mă simt bine. Sunt mai câștigat. Ricanează: — Măcar am să mor cu amintiri frumoase! — Bă, da’ sec mai e dovleacul ăla al tău! îl dojenește Rufus. Tonul e însă blând. S a calmat. — Eu nu-ți zic toate astea ca să te jignesc. Dar dacă stăpânul te vedea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vezi c am avut dreptate să-mi cumpăr doar două cupe de argint și un dulap din banii câștigați? Către Pusio: — Mi-am atârnat pe el trofeele primite... Scutură apoi puternic din plete. — Până și stăpânul m-a lăudat... Rufus ricanează, zeflemitor: — Așa, bravo! Hrănește-te cu amintiri, că asta e tot ce ți-a mai rămas. — Ba, s-avem iertare, replică iute gladiatorul. Nu numai amin tirile. Duce mâna la centiron. — Și acest baston, însemn de veteran... — Ți-or fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doar la hyrcanieni. Iar elefantul a dispărut cu totul din nordul Africii. Germanul cugetă câteva clipe în tăcere. Apoi întreabă: — Vrei să spui că prin aceste vânători din amfiteatru, impe riul a împins civilizația până la fruntariile lumii? — Păi, cum altfel? ricanează Rufus. Deși i-a trecut de câteva ori prin minte că băiatulul ăsta, că zut din senin pe capul lui, ar putea fi totuși o iscoadă trimisă să-l tragă de limbă, spune apăsat: — Nu uita că toate distracțiile, absolut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face cu el. Connolly și-a pledat cauza. La un moment dat, spune ea, a sugerat chiar să se întâlnească în afara școlii. — Nu o să te ating nici cu un deget dacă tu n-o să vrei, a promis el. Sheba a ricanat la asta. — Sigur că nu vreau, Steven. Pentru numele lui Dumnezeu. S-a dus înspre ușă, acolo unde stătea Connolly. — Miss, te rog... a scâncit el. — Nu, a zis Sheba și i-a închis ușa în față. S-a emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
înregistrat prea bine peste prima parte a spuselor lui. Fiindcă a doua mă interesa. ― De ce crezi dumneata că romanul meu nu ține ca roman și îmi propui să fac din el niște nuvele? ― Păi, uite de ce, mi-a răspuns el ricanând. Și m-am pregătit să-l ascult cu o curiozitate limpede: avea ceva să-mi spună? Era critic literar, sau un simplu veleitar? Era un foarte bun critic literar! Dar avantajul creat de mine prin neacceptarea unei prietenii în stilul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
exploatații Franței, marchizele Mariei Antoaneta nu erau mai puțin grațioase. Doar pentru că acestea au fost puține, iar prostimea numeroasă trebuia oare să li se taie gîtul? - Dacă era necesar ca ele să dispară, ce importanță are cum s-a întîmplat? ricană Aizic. - Pentru marchize, probabil una foarte mare. - Trebuia să aibă loc o revoluție. - Adică legea forței. Dreptul celui mai tare. - Aceeași lege acționase mai înainte de partea cealaltă. - Și în virtutea acestui drept chiar dumneata vei transforma amintirea dureroasă a fratelui împușcat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
huiduma nesimțită? Mă cocoșează! Mă rupe! Nițică omenie! Măcar luați-l și voi, amândoi, de câte-o aripă... Nu vreau să știu! Ce omenie? Mă doare-n cot! Suportă! Na...! Poftim! Descurcă-te! Du-te, clipă, treci, ești de rahat! ricanează Dănuț. Haidem, frățicule, să mergem d'acilea, am stat destul la soare. E cazul să mai și coborâm, noi doi, cu silogistica, în locuri mai umbroase. După vreo douăzeci și cinci de pași, Poetul și cu Fratele dădură colțul la dreapta și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Europa! lămurește problema Fratele. Războinicul omagiat, pentru biruința sa măreață, de către însuși Papa Calixt al III-lea! Oșteanul pentru care se trag și astăzi clopotele, în bisericile apusene, la vremea prânzului, de Angelus! E-he-hei, ați văzut că se poate, domnilor? ricanează Bursucul. Altă dată, rog insistent să fiu crezut pe veresie, fără garanții. Suplimentar, doresc să le informez pe domniile-voastre că, printr-un concurs fericit și providențial de împrejurări, Armele acestui vestit Atlet al creștinătății au poposit, pentru un scurt răstimp
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mare vocație. Un coinac! Așa că, de botezat, pe Antichrist l-a botezat și l-a rezolvat Silică al nostru, după ce a fost mai înainte uns și el, de către Înger, cioc-poc, la botu' calului! Îmi dau și lacrimile de emoție, zău! ricanează agentul. Numai că pasarea răspunderii pe umerii mortului, e manoperă veche, de când hăul! Cu alte cuvinte, Sile a mierlit copilașul, nu? Dar, atunci, lui însuși, cine i-a făcut de petrecanie? Cine l-a răcit? Ăă...?! Doi demoni, unu' mic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
meu spirit autocritic, mi-am lansat sarcasmul spre cele două doamne ce împart inima mea, invitându-le din nou să dejuneze, chiar și atât de târziu. Se vede că ați dejunat la popotă și curând veți primi și uniforme ! am ricanat, în fața refuzului lor. Neatentă, Sophie continua récit-ul de război, foarte favorabil generalului Popovici, care ar fi pregătit cu atenție retragerea de la Sibiu, pe Valea Oltului. Ascultând-o, iarăși mă iritase oarba dăruire, pe care i-o recunosc după tonul entuziast
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întrebarea, aud cum țiuie vântul lovindu-se de acoperișul gării și cum cârâie ciorile. Credeți-mă, timpul prea mult amenință să-ți sară în beregată ca lupii. Atunci nici un răspuns nu mai e bun. Cabotinul din mine e gata să ricaneze. Cum să înțeleagă așteptarea cei care n-au trăit-o decât în rații mici? Pe ei nu-i interesează decât să apese pe accelerator, privind fix în față. Atât. Nimeni n-are timp de pierdut. Nimeni n-are timp pentru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]