282 matches
-
mai târziu, Vladimir Smicer a marcat golul doi al roșilor. Peste câteva momente, Gerrard a fost agățat în careu de către Gennaro Gattuso, și a obținut un penalti. Execuția lui Xabi Alonso a fost parată în primă fază, însă mingea a ricoșat la spaniol, și acesta nu a mai iertat. Nu au mai fost goluri în timpul meciului. Liverpool avea să câștige la lovituri de departajare. Steven Gerrard devenea astfel al doilea tânăr căpitan, care câștiga Liga Campionilor (după Didier Deschamps). Gerrard nu
Steven Gerrard () [Corola-website/Science/307450_a_308779]
-
cu 2-0, lucru care s-a repetat și în victoria cu 1-0 în fața Japonia. A intrat pe teren în cel de-al treilea meci al grupei, cel cu Camerun, în minutul 73, în care a lovit bara, iar mingea a ricoșat spre Klaas-Jan Huntelaar care a reușit să marcheze. Primul meci de la CM 2010 în care a intrat ca titular a fost cel cu Slovacia, care a avut loc la data de 28 iunie 2010 și în care a marcat primul
Arjen Robben () [Corola-website/Science/310161_a_311490]
-
activa temporizatorul proiectilelor perforate, astfel încât ele să explodeze înainte de a ajunge în "inima" navei. b)Verticală, adică pereții blindați și bordajele<br>. Rolul acestei categorii de armură era de a sparge capul-perforant al proiectilelor, și de a le forța să ricoșeze în apă. În cazul în care energia cinetică a proiectilului era prea mare pentru a putea fi deviat, el avea să fie oricum deformat din șocul cu armura verticală. În consecință, orice strat de armură "interior" ar fi putut opri
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
respirația sa să-i trădeze ascunzătoarea. Rușii au încercat în nenumărate rânduri să-l elimine, folosind atât contra-lunetiști, cât și lovituri de artilerie. Pe 6 martie 1940, Häyhä a fost împușcat în maxilarul inferior stâng de către un soldat rus, glontele ricoșând si strâpungându-i capul. Unul dintre camarazii care l-au preluat, vorbind despre plaga prin împușcare, a declarat că "jumătate din capul lui lipsea", însă Häyhä nu era mort. Pe 13 martie când și-a recăpătat cunoștința, a fost și ziua
Simo Häyhä () [Corola-website/Science/322338_a_323667]
-
terasa largă a templului principal și dinspre balustrada vilei de oaspeți. Distanța era avantajoasă pentru trasul cu arcul, dar multe dintre săgeți nu-i nimeriră pe războinicii care înaintau, înfigându-se neputincioase în pământ. Multe altele alunecau deasupra solului sau ricoșau din zidurile îndepărtate. Dintre apărători, mulți oameni curajoși, pe ei doar cu îmbrăcămintea de culcare, pe jumătate goi sau chiar neînarmați, se luară la luptă cu inamicii în armuri. Paznicii care primiseră liber dormiseră adânc în arșița nopții de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că era fiul său, Dengo înălță capul de pe coama calului. În aceeași clipă, ceva îl lovi deasupra ochiului drept. Părea o stea căzută din cer, izbindu-l în frunte. — Stai în șa! Ține-te strâns de șa! O săgeată a ricoșat din fruntea ta și ai o rană ușoară. Cine e? Cine mă ține? — Eu sunt, Tozo. — A, frate. Ce s-a întâmplat cu Yosaburo? — A fost tăiat în luptă. — Și Suwa? — A murit și Suwa. — Și Denbei? Încă mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
42 - deci În iarna lui ’42 am fost la Kamâșenko, am lucrat la deszăpezire la Cotul Donului. Și spargerea frontului a fost așa de rapidă... Frontul s-a spart În zona susținută de români, alături de italieni și unguri, dar a ricoșat și asupra frontului italian. Baza au fost românii. - În ce lună ați plecat pe front? - În toamna lui ’41. - Încă din timpul șederii În țară ați fost instruiți? - Când am fost mobilizați, o instruire rapidă de o lună și ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a numitului Buzdugă. Poți atunci arunca în urmă un lung hohot de râs, viața e o comedie! Da, dar pentru asta trebuie să fii un comedian, s-o trăiești adică doar în suprafața ei, care, desigur, e plană, lăsând să ricoșeze pe deasupra ei orice fel de lovitură: nu te atinge și la bătrânețe poți râde și să faci cu ochiul... Ce-ar fi să părăsesc și eu orașul? mă întrebai. Dar nu descoperii în mine nici un ecou care să mă facă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de sud-est al Depozitului de Carte Școlară, ucigându-l pe președintele Kennedy și rănindu-l grav pe guvernatorul de Texas, John Connally, un alt glonț lovindu-l pe Kennedy în cap. Un glonț a fost deviat de un stejar, a ricoșat în pasaj și l-a rănit ușor la nivelul feței pe spectatorul James Tague. Howard Brennan, un instalator care stătea pe strada aflată vizavi de Depozitul de Carte Școlară, a anunțat poliția că în timp ce se uita la cortegiu, a auzit
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
mingea cu capul, aruncându-i-o Încet lui Rupert care o prinse imediat pe genunchi și o ținu acolo până i-o pasă tatălui său. Moff se pregăti s-o lovească cu piciorul urmărind-o cum se apropie, dar mingea ricoșă și atinse pământul. Rupert ridică mingea din Împletituri. —Mișto, Îi spuse lui Moff. Ca o minge umplută cu nisip, doar că sare mai tare. Îi Înapoie mingea de ratan proprietarului, băiatul În longyin-ul cafeniu. Moff scoase vreo două bancnote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru a fi desemnate locuri turistice. Moff se uită În jos În crăpătura ca o imensă gură căscată plină de stânci și tufișuri pitice. Luă o piatră de mărimea pumnului său și o aruncă. Aceasta se lovi de o margine, ricoșă și mai căzu Încă o sută cincizeci de metri Înainte de a se zdrobi de un alt afloriment aflat la trei sute de metri mai jos. Sunetul pietrei În cădere continuă să se audă mult timp după ce o pierdură din ochi. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acolo, în viața ei, în hainele ei, în zâmbetul sigur, în inelul de aur alb cu perlă roz de pe degetul mijlociu. Cineva puternic, un lord al tranziției de care fantasmele, dorințele și puloverele mele lăbărțate de profesoraș se loveau și ricoșau penibile și descusute. Ne-am mai întâlnit o dată, în vacanța de iarnă, la târgul de carte de la Romexpo. De data asta nu mai puteam da vina pe întâmplare: fusesem urmărit, provocat să iau repede o decizie printre sutele de vizitatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe Splai, apoi încă o dată la dreapta, spre Curtea Domnească. Ruinele rămăseseră intacte, le numărai zidurile și turnulețele în geamurile clădirilor cu zece etaje. M-am frecat la ochi, ferindu-i de soarele metalic și-obositor: lumina aluneca peste cărămizi, ricoșată din sticla albastră. Am ocolit gaura de pe Șelari (canalul, unul din cele mai mari din zonă, avea probabil valoare istorică: dispăruse imediat după ’90), și-am oprit lângă „Hanul cu Tei“. Înainte s-o cunosc pe Maria, crezusem că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și mintea, și carnea la care râvneam și căreia îi căutasem de-atâția ani împlinirea. Rămăsesem singuri, încuiați într-o operă de artă ferită de vânt și zăpadă. Pândeam excitați viscolul dincolo de geamuri, cu răbufnirile aspre, rusești. Voleurile de lemn ricoșau în pereți, dar nu mai simțeam nimic în afară de nerăbdare. Îi ciupeam sfârcurile prin bluza mulată și-o mângâiam cu toată palma pe sex. Ne tăvăleam pe parchetul laminat, în căldura și umiditatea reglată de senzori. Scaunele dormeau cuminți, fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dau nas în nas cu vreun nene în pijama. Am traversat din câțiva pași culoarul, după care am cotit în holul mare, singurul luminat cât de cât. Te dobora o liniște blândă, spitalicească. Nu tresărea un fir de praf, frigul ricoșa fără zgomot pe ciment și pe marmură. Dormeau cu toții: Eminescu, Odobescu și portarul. Nici unul nu m-a observat ieșind din facultate. Afară, am tras adânc o priză din aerul nopții. Mirosea bine, a răcoare, urină și libertate. Dincolo de puntea Facultății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uitat la Mihnea, nu știu dacă m-a observat, rămăsesem amândoi cu fața în întuneric. Prudent, ne-am apropiat de spărtură. Din deschizătură țișnea o lumină care, în loc să pătrundă în sala noastră, părea că, dimpotrivă, se-oprește în aer și ricoșează înapoi, la sursă. Parcă îți băga cineva o lanternă în ochi, după care raza descria o curbă, întorcându-se pe lentilă. Dacă mutai deschizătura în podea și scoteai o funie din rucsac, te credeai direct în Lost. Dincolo de spărtura paralelipipedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
claxonezi și treci!“ Am ocolit Burgtheater-ul, lăsând în urmă parcurile și grădinile înghețate. În spatele lor, pâlpâia Muzeul Fluturilor, care l-ar fi făcut invidios pe orice prozator: o hală imensă, jilavă, încărcată cu-o junglă adevărată, tropicală, prin care fluturii ricoșau ca muștele într-o damigeană cu vin. Doctorul Weidle îmi recomandase să merg acolo, făcea bine la nervi și, uneori, și la imaginație. Fluturii pluteau moi și leneși, unii îți mai aterizau în cap sau se odihneau pe tifonul cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sticlă. Pluteai compact, prins între epoci și straturi de zidărie. Clădirile fuseseră cocoțate pe patru dâmburi înalte, taluzate cu iarbă. Îți alegeai dâmbul, urcai pe el și-abia suflai în dreptul construcției. Nu se vedea nimic înăuntru; privirea nu bătea, imaginile ricoșau pe fondul mat. Zidul se înfășura în jurul sticlei și-aluminiului, rotund și interminabil. Turnurile ridicau spre cer creneluri de cărămidă adevărată, săpate perfect, la 50 de metri înălțime, ca la execuție. Victima zbura în interior, împinsă de pe vârf. Deasupra, cupolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scurt, două minute acolo mai poate aștepta și mama. Nu era vina lui că n-a fost niciunul dintre băieți suficient de rapid încît să întoarcă ghiuleaua din traseu, nici că singurul culoar liber ducea spre un stîlp de unde a ricoșat violent în geam. Și era doar o fisură, nu mare lucru, nici măcar nu s-a făcut cioburi geamul ăla. Și cine știe? poate era dinainte crăpat și acum toate oalele se sparg în capul lui, că ăia n-aveau de unde
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
reorganizeze, târându-i pe răniți la loc ferit. O companie de arcași se retrăsese până la capătul celor trei străduțe care dădeau În piață și, de acolo, reîncepuse să țintească spre turn. Un nor de săgeți aprinse se abătu peste pietre, ricoșând Într-o ploaie de scântei. Câteva proiectile pătrunseseră prin ferestruici, iar altele se Înfipseseră În căpriori. Benzile de pânză rășinoasă Înfășurate pe vârfuri fumegau În văzduh. Un țipăt de durere, urmat de umbra unui trup În cădere, arătă printre strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în biroul lui din spatele casei, cu o mușama pe masa cu cărți, cu busturi în perete, mașini invizibile sforăind și tremurând către parc, soarele lucind în curte în afara ferestrei cu gratii împotriva hoților, cu bilele de biliard sărutându-se și ricoșând pe fetru, și buretele de cauciuc, și ușa din spate de la pompe funebre din ce în ce mai nemișcată, pisici așezate pe alei și grădinile luterane de peste alee, măturate și decorate, niciodată călcate de diaconițele daneze care ieșiseră pe verandele proaspăt vopsite, împodobite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în lumina palidă. Șapte și jumătate. Pe urmă își aduse aminte că nu mai avea slujbă. Într-un acces de furie, distrusese mica, dar foarte prețioasa colecție de sticlărie romană a muzeului. Numai micuța cupă albastră-verzui supraviețuise accesului lui George, ricoșând miraculos pe dalele de piatră. George revăzu în fața ochilor groaza sfioasă care se zugrăvise pe chipul directorului când, gata parcă să izbucnească în plâns, culesese de pe jos, cu mare precauție, unicul supraviețuitor. După aceea urmase o explozie de indignare împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
măcar să se uite la Alex, se ridică din nou pe picioarele dindărăt și își reluă investigația. Alex se trase înapoi. Pe urmă, făcându-și vânt, smulse capacul pubelei în care bătuse cu pumnii și îl aruncă în direcția vulpii; capacul ricoșă pe aleea de beton și începui să se rostogolească întocmai ca un cerc. Vulpea sări în lături, dar nu fugi. Dimpotrivă, veni direct spre Alex, îi dădu ocol, apoi se repezi spre zidul garajului, izbind din fugă una dintre pubele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noaptea cînd dintr-o parte a pistei, cînd din cealaltă. Dincolo de pistă era o unitate de infanterie, au adus-o să acopere zona. E de mirare că nu ne-am Împușcat Între noi. Pe Mirel l-a lovit un glonț ricoșat În spate. De fapt, s-a oprit În el, parcă l-a aruncat cineva cu mîna. — Păi asta ai povestit și cînd ne-am Întîlnit În poarta spitalului, dar parcă atunci nu vă era așa de frică. Păi atunci nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de metri de linia tunurilor. Pentru că deplasarea se produce orizontal și sincronizarea mea, odată realizată, rămîne așa, pot să urmăresc cum proiectilele sînt scuipate prin țeava enormă (și să-mi acopăr urechile cu mîinile). Ultimul, după ce străpunge silueta de carton, ricoșează din valuri. CÎteva secunde rămînem cu ciocurile căscate la jerbele Înspumate pe care le face din ce În ce mai departe, pe urmă dispare undeva unde norii grei de aprilie Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și sirenele și sărim
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]