328 matches
-
zis Pinocchio? Rezistă, tată. OK. Ce-ți pasă ție, Pinocchio? Tu ești de lemn, ție nu ți s-a sculat nici odată vrejul ăla pe care-ți cresc două frunze. Alerg lângă Sophia și îi văd fața schimonosită de un rictus oribil și aproape că nici n-o mai recunosc, pentru că nu mi-am imaginat că Sophia poate să arate așa. Sophia vrea să plângă. Dar nu plânge. Sophia vrea să plângă tare, dar nici un zgomot nu iese din masca asta
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
-mi sară inima din piept. Stai să-mi revin. Cavanosa stă lângă mine pe marginea căzii și se privește pe el însuși, cu un dispreț nedi simulat. Se vede zăcând pe jos lângă closet și nu-și poate reprima un rictus de dezgust. Îi întind o țigară. Observ că mâna îmi tremură puțin. Cum se face că un om poate să ajungă în halul ăsta? spune Casanova rar și clar. N-am un răspuns pe țeavă, așa că aștept să mai dezvolte
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
lăpăind singură corned beef direct din cutie, într-o mansardă nemobilată, șezând turcește pe podea, fără căutare, dar senzual, cu Sartre în poală. Privirea pe care i-am aruncat-o, încărcată de înțe lesuri supramundane, i-a stârnit doar un rictus pretențios. Conserva de corned beef era pentru monstruosul dog german, bestie lipsită de umor ce aștepta la ieșire, înfipt în fund ca un Buddha și fixându-mă fără expresie. Asta cu inel în nas de care voi spune acum era
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
feste, viața politică ne oferă un redutabil argument pentru ceea ce înseamnă rezistența în cadre mentale excelent surprinse de seria produsă de Mungiu - cât o recontextualizare a "epocii de aur" ca specie a absurdului menit să completeze o veselă apocalipsă fără rictusuri kafkiene, una de transcripție balcanică, adică o culminare a derizoriului cu o gravitate tremolată de operetă. În perimetrul trasat de "legendele" urbane se configurează profilul indelebil al unei epoci în care unii se mai plasează încă nostalgici, și pe care
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
bolborosite. Cu atît mai "amuzant", cu cît românii au jucat rolul de sperietoare pentru englezi, care, scrupuloși, au așteptat îngrijorați năvălirile barbare aducătoare de molime (SIDA, TBC etc.) chiar din prima zi a integrării României în Uniunea Europeană. Deslușesc aici un rictus ironic al regizorului, plasînd umanitatea tocmai acolo unde este invocată barbaria și maternitatea, acolo unde ea este privită ca o posibilă amenințare. Regizorul nu face din Kee - nu este ea the key, un fel de al cincilea element? - un personaj
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
ani după decesul lui Stalin și cu puține luni înaintea revoluției din Ungaria. Cu toate acestea, regimul comunist indigen nu simțea nevoia nici unei relaxări în zona culturii, apăsînd cu ferocitate asupra normelor ideologice, "strîngînd șurubul", cum se zicea, cu un rictus amar, în epocă, pînă la refuz. Paradigma sovietică e afirmată ritos, chiar de către președintele de onoare al Uniunii Scriitorilor, Mihail Sadoveanu. Pe un ton paternal, autorul lui Mitrea Cocor le pretinde participanților să realizeze "cu recunoștință că literatura noastră de după
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
în literatura română de pînă în anii nouăzeci. În fotografiile lui apărea parcă și umbra cuvintelor pe care le rosteau personajele. Fără să umble cu șmecheriile retușurilor, găsea o privire pătrunzătoare, pîndea o umbră, un zîmbet sau chiar un anumit rictus pe fața celui pe care îl vîna cu aparatul. Nu se lăsa pînă nu prindea expresia aceea, dar fără să-și pună aparatul la foc automat, trăgînd poză după poză, pînă nimerea ceva. Ca vînător de chipuri, semăna cu lunetiștii
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
ridicat și a rostit: "Mint! Nimic din ce-au spus nu-i adevărat". Parhon, s-a ridicat și el, declarând: " Da, relațiile dintre România și armata rusă sunt excelente". Atunci, ca într-o scenă din Shakespeare, Stalin a avut un rictus sardonic și l-a lovit cu cotul pe Molotov: Da, relațiile dintre România și noi sunt excelente, doar am fost în război!" 1 Nu vreau să pretind că-i consider filosofia drept un adevăr, dar cred că e foarte posibil
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
în ultimul moment. Familia se precipită pe scenă încercînd zadarnic să salveze situația, dansînd alături de fetiță care-și trăiește dezinhibat momentul de glorie. Deși regizorii nu apasă prea mult pe pedală în acest sens, putem vedea în film și un rictus ironic la adresa societății americane cu miturile ei urbane, genul de critică disimulată a consumerismului exacerbat și a reflexelor mentalitare care decurg de aici ca și în American Beauty a lui Sam Mendes. Există și momente similare gag-urilor din comediile
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
nefericire, într-o lume de după neant. Cel ce a părăsit neantul a făcut-o cu scopul sinistru de a fi cineva. * Pergamentul pe care stă scrisă povestea homosexualului nu este himenul. Povestea însăși nu este o poveste, ci mai degrabă rictusul unei satire a fiziologiilor închipuite și căzute pradă imaginarului medieval. Visat frivol de către Dumnezeu, homosexualul își manipulează acest orgoliu până la maxima credulitate, până când ajunge să mistifice, să deturneze motivațiile păcatului (sexual) originar și posibilitatea ca martor la această gafă să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
impresionată parcă de razele X, ticurile nervoase ale jucătorilor, ca și tremoloul care scutură piciorul maestrului de ceremonii desenează spectrograma întregului tablou. Încordarea generală este punctată de comenzile țipate isteric de magister ludi, fața sa se descompune prismatic într-un rictus la fiecare anunț, mîna dreaptă a morții, el are autoritatea maximă în spațiul de joc. Unul dintre jucătorii supraponderali are nevoie de un scaun și i se va da, un altul de o doză pentru a-l calma, patronii își
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
a recuperării traumei într-o ficțiune polițist-detectivistică. La farmecul filmului contribuie din plin și o serie de ecleraje și de-coruri, filmările în sepia, crepusculare, cu o luminiscență di-fuză, care încarcă atmosfera romanului polițist. Un ca-davru strălucește în lumină cu rictusul fixat etern în mintea copilului, imaginația se digitalizează, amintirile din copilărie, cele fictive ale lui Fingerling, desfășoară locuri spec-tra-le, luminate artificial, așa cum hoinărelile detectivistice deschid spații ale minții, interioare încărcate de graffitiuri, în-căperi degradate sau tenebroase etc. Detectivul cîntă la
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
și vor merge pe panta confrontaționismului steril, deznodământul e limpede. Va fi o lovitură dată nu doar liberalismului din România, ci și posibilității de a ne elibera, în sfârșit, de plaga socialismului cu față bonapartistă, ilustrat, în egală măsură, de rictusul crud al lui Geoană, de faciesul grobian al lui "Felix" și de lătrăturile lugubre ale lui Vadim. Puciștii înfrânți de la 19 mai se iluzionează că n-au fost jucate toate cărțile. În disperarea care i-a cuprins, își imaginează că
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
fragilă, perisabilă, are viață și se comportă altfel decât vrea creatorul“, Își frângea Leonardo mâinile În sala judecății. Cu adevărat, au admis membrii Comisiei de Cultură, calul lui Leonardo avea măreția descompunerii, pe lângă care zâmbetul veșnic al Giocondei este un rictus prăpădit, mai ales că-l poți regăsi pe figura oricărei gospodine din lume pusă În fața unei alte forme de infinit, serialul Tânăr și neliniștit. Judecătorii au fost Îngăduitori, acceptând să neglijeze nepotrivirea din acte, cu condiția Însă ca Da Vinci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trafic și a Început să urce Încet treptele spre templul său din mijlocul intersecției. Pășea grav, simțind că purta pe umeri nu doar responsabilitatea acelei Încrucișări de drumuri, ci cumva, asemenea miticului Atlas, povara Întregii planete. Chipul Îi găzduia un rictus preocupat, de parcă mișcarea de rotație a Pământului i-ar fi pricinuit o amețeală cronică, iar cea de revoluție un cârcel În zona cervicală, și cum respectiva grimasă a fost luată de mulțime ca semn de preocupare, seriozitate și competență, când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
i-ar fi dedicată ei, restul oamenilor fiind acolo doar din Întâmplare. Lobul urechii i s-a scurs, ca un cercel din piele, către obraz, iar sub voaletă se vede cum un colț al gurii i-a coborât, desenând un rictus amar. „Femeia aceasta e din ceară“, Îi șoptesc lui Édouard, cu tonul unei bârfe nevinovate, la care el Îmi strânge palma cu un gest ferm și totuși tandru. Cel așezat pe scaunul din față are ceafa albă ca gulerul cămășii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
clipă de clipă să-și arate superiritatea intelectuală și Întinsele ei cunoștințe. De la o academie din străinătate, spunea ea, primea lunar ca răsplată a ,,cercetărilor,, prin mail, mulțumiri și mici onorarii În informații lingvistice preșioase. Când se Înfuria, avea un rictus de om suferind de hemoroizi și se Înroșea la față ca o floare de mac. Nu ne-a Întrebat nimic, dar m-a lăsat să cred despre ea cât este de aristocrată, nepunându-mi ,,ce-uri,, vulgare. S-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nimeni. El făcea totul. Am iubit-o ca un nebun, Îți spui privindu-ți chipul În oglinda dulăpașului din baie și cercetându-l centimetru cu centimetru, ca și când ai vrea să descoperi neapărat ceva Nu descoperi decât riduri și un nou rictus pe care nu-l văzuseși până acum decât Într-un portret de bărbat pictat chiar de ea, cândva, În tinerețe când vroia să devină pictoriță. Vei Împlini În curând o vârstă la care borcănelele cu alifii și cutiile cu medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca într-un con de lumină, să-l vadă mai bine, apoi se retrage, făcîndu-și de treabă în baie, unde, din cînd în cînd, oglinda îi trimite în ochi imaginea unei femei obosite de somn, răvășită în privire, cu un rictus ciudat în colțul gurii. Insatisfacției cu care s-a ridicat din pat, i se adaugă un sentiment de furie că bărbatul din fotoliu nu pleacă odată, să se poată arunca iarăși în așternuturi, să-și petreacă dimineața liberă după pofta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îl învăluie în apa lor, ca marea în zori, la schimbarea sensului brizei, cînd te cheamă în adîncuri, pe firul razelor reflectate, în cerul răsturnat. Nici nu știu dacă ți-am mulțumit pentru flori... În schimb, surîde fata, născînd un rictus în colțul gurii, întunecîndu-și o clipă privirea -, ai știut să pui întrebări, ca un prost... Mai bine prost, decît inconștient, irațional. Dar cine cere rațiune în dragoste", deșteptule?! se scutură Cristina și-n furia ei lovește puternic pieptul lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
goală și placidă a unei madone dintr-o icoană a primei etape renascentiste, nedorind să accepte miracolul - sau coșmarul - ieșit din pântecele său. O străbătu doar o dată o emoție, când păru să mă vadă limpede pentru prima oară, și un rictus bizar îi schimonosi partea dreaptă a feței, de parcă i-ar fi fost tras nervul cu o ață. Își dădea ea oare seama că sângele ce-mi acoperea fața și pieptul era al soțului ei? Mașinile noastre erau înconjurate de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mine, era ațintită spre fața mea când, la scurt timp după aceea, am oprit mașina pe-o stradă de serviciu pustie, printre rezervoarele de la vest de aeroport. Când mi-am petrecut brațul pe după umerii ei, zâmbi scurt în barbă, un rictus pronunțat al buzei superioare care-i expuse incisivul drept capsulat. I-am atins gura cu gura mea, îndoind carapacea ceruită a rujului pastel, privindu-i mâna cum se întinde spre stâlpul cromat al gemulețului lateral. Mi-am apăsat buzele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
jucat în moartea soțului. Numai în mașină putea Helen să ajungă la orgasm. Și totuși, într-o seară, pe când stăteam cu ea în mașina mea pe acoperișul parcării supraetajate din Northolt, i-am simțit corpul cum se înțepenește într-un rictus de ostilitate și frustrare. I-am așezat mâna pe triunghiul negru al pubisului, pe care umezeala îl transforma, în întuneric, în argintiu. Ea și-a tras brațele de lângă mine și a cercetat interiorul mașinii, pe cale parcă să-și sfâșie sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aceasta pentru a se întoarce de la studiourile din Shepperton. Gesturile sale pe jumătate conștiente, felul grotesc în care stătea cu brațul atârnat afară din mașină, voind parcă să-l deșurubeze și să arunce membrul însângerat sub roțile mașinii din spatele nostru, rictusul gurii sale când simula sugerea unui sfârc, păreau a fi repetiții particulare pentru o dramă înspăimântătoare care i se derula în minte, actul sexual pe care-l vedea drept punctul culminat al propriei sale coliziuni mortale. În cursul acestor ultime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
erau acoperite de insecte. Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera șoferului. Vaughan încercă să mă oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare, temător parcă de ce aș putea găsi afară. Am coborât, alungând mecanic acei corpusculi ai iritației optice de pe mâini și brațe. Intrasem într-o lume abandonată. Pietrele de pe suprafața străzii îmi înțepau, inegale, tălpile pantofilor, aruncate acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]