205 matches
-
de cele mai numeroase și mai variate mijloace de expresie și poate actualiza oricare dintre virtualitățile limbii. Cu toate acestea, el nu presupune manifestarea liberului arbitru, deși ambiția de a realiza literatură în lipsa oricărui talent a dus uneori la rezultate ridicule, fiindcă libertatea lingvistică oferă condițiile urmării rigorilor artei. Taxonomia stilului beletristic cunoaște trei tipuri de limbaje de bază (limbajul prozei, limbajul poeziei și limbajul dramatic), în interiorul cărora se manifestă la nivelul conținutului și al expresiei limbajul poetic. Stilul religios realizează
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
critic scria În recenzia la Petre Schlemihl că: „D. Voronca duce abuzul de metaforism pînă la compararea unei imagini cu altă imagine sau pînă la caricaturizarea universului. Fiindcă gingiile sunt albe și dimineața scoate stelele nu se poate spune fără ridicul gingiile zăpezii și dimineața clește după cum nu se poate spune oglinzile sparte În buzunarul unui amurg sau gîfÎitul de trudă al legumei, fiindcă aceste expresii trivializează lumea fizică, antropomorfizînd-o”. Însă practica imagismului avangardist a dovedit că foarte multe asemenea lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
reputați ai vremii, francezi, germani, englezi, ruși, spanioli, 1 Ov. S. Crohmălniceanu- Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. al III-lea, București, Editura Minerva, 1975, p.114 2 idem, p. 117 9 americani sau italieni, fără megalomanii locale ridicule, dar și fără complexe de inferioritate paralizante”1. Perpessicius, Tudor Vianu, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, în pofida diferențierilor de structură temperamentală, de putere expresivă și a rezultatelor concrete în planul exegezei critice, merg umăr la umăr
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Am dat ordinul să tragă, București, 1948; Măseaua stricată, București, 1949; Clownul care gândește, București, 1949; Oțel și pâine, București, 1951; ed. București, 1955; ed. București, 1960; Casa șoarecilor, îngr. Sașa Pană, București, 1958. Traduceri: F. M. Dostoievski, Visul unui om ridicul. Jurnalul unui scriitor, București, f.a. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IV, 269-273, V, 202-206, VI, 330-334, VII, 236-238, XII, 389, 418; Constantinescu, Scrieri, II, 228-258; Sebastian, Eseuri, 371-373; G. Călinescu, „Don Juan Cocoșatul”, ALA, 1934, 683; Petru Manoliu, De la Charlie Blum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
realității. Adresarea și autoadresarea fac parte dintr-o anumită poză, eul poetic se impune în ipostază de actor care-și joacă rolul sau rolurile cu mult dramatism în fața cititorului/ spectatorului său, numai că emfaza prea pronunțată riscă să-l facă ridicul dacă n-ar fi abordarea ironică amintind de textele lui Caragiale. "Vezi, îmi spuneam, hoinăreala asta te va duce într-o zi la circumscripție,/ dar căutam Toamna - ah, Toamna dormea undeva pe sub un pod/ în brațe cu vântul și vagabonzii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
doamna Arnoux sau Denise Baudu, care aduc la oraș și cele mai bune calități 91. Denise devine o veritabilă Pariziana, care îl seduce pe versatul Mouret: "Et elle jetait à Mouret le regard moqueur d'une Parisienne, que l'attifement ridicule d'une provinciale égayait. Celui-ci sentit la caresse amoureuse de ce coup d'œil, le triomphe de la femme heureuse de șa beauté et de son art" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.131]. Altele însă sunt repede pervertite de moravurile Parisului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
qui ont concouru à să formation. (...) la Parisienne procède du mal et du bien, de l'égoïsme et du dévouement, de l'esprit et de la sottise, de la crédulité niaise et du scepticisme le plus absolu, de l'ignorance la plus ridicule et de l'instruction de toutes leș sciences dont leș couches superposées depuis une longue succession d'années composent le terrain parisien" [apud Chevalier, 1985, p.19, subl.n.]. Complexitatea Parizienei se descoperă în multiple fete ale aceluiași chip: "Quant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și de pasiuni mici. În acest sistem de opoziții, Pariziana, doamna Dambreuse din marea burghezie, se opune mic-burghezei sentimentale, doamnei Arnoux, midinetei senzuale Rosanette și provincialei naive Louise Roque, femeie-copil: "D'ailleurs, Mlle Roque lui semblait une petite personne assez ridicule. Quelle différence avec une femme comme Mme Dambreuse!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.371]. Din punctul de vedere al subiectului nostru se impun câteva tipuri de opoziție între personajele feminine. Dacă doamna Arnoux, sensibilă, tandra, resemnata și visătoare, întruchipează iubirea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sorties, toujours. Je ne pourrais tolérer ni contrôle, ni jalousie, ni discussion sur mă conduite. Je m'engagerais, bien entendu, à ne jamais compromettre le nom de l'homme que j'aurais épousé, à ne jamais le rendre odieux ou ridicule. Mais îl faudrait aussi que cet homme s'engageât à voir en moi une égale, une alliée et non pas une inférieure ni une épouse obéissante et soumise. Mes idées, je le sais, ne șont pas celles de tout le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
convertiții. Au apărut și atitudini mai prudente față de elanul revoluționar al acestor scriitori și față de îndemnurile pe care aceștia le lansau către colegii de breaslă. Astfel, Al. Philippide avertiza asupra faptului că problema poeziei sociale e pusă greșit: Nimic mai ridicul decât insul care până mai ieri modela duioase plângeri lirice și care, deodată, peste noapte, din piculinist sentimental vrea să se transforme în trâmbițaș viguros al unei orânduiri sociale noi. Trâmbița din gura lui dă sunete de drâmbă"28. Criticul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Când ești tânăr te poți îmbăta în compania veselă a prietenilor. Acum ți-e gândul mai mult la centilitri și la munca de a doua zi. Primit de la Margareta "Castele și domenii nobiliare din Scania". Mă cam irită aluzia asta ridiculă la originea mea. Nu-i drept, sunt deplin convins că a cumpărat-o cu gândul la pasiunea mea pentru istorie. Finanțele: cont 5.634,00 coroane, Banca de Economii din Stockholm 3.451,00 coroane, 25 obligațiuni a 50,00
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
În jos obloanele și așteptau pe agresori, deciși să reziste. Cred că e singurul lucru de făcut. Dacă e să crăpăm, cel puțin să o facem cu bâta În mână. Nu e mai puțin tragic, dar e - oricum - mai puțin ridicul” <endnote id="(156, p. 67)"/>. Vehiculate de presă și de politicieni, motivele răzmerițelor antievreiești din noiembrie 1918 au fost aceleași ca În timpul războiului : presupusa lipsă de loialitate a evreilor, trădarea, spionajul, colaborarea cu inamicul german etc. Probabil că unul dintre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
obicinuitele, proectile, sondagii, suggerat, șomeur, teroarei, trotoir, turburări, vecinic, vițios) și la formele învechite de declinare (adolescenții, barierii) sau de conjugare (ceteam, îngădue). În schimb, pentru a menține stilul autorului, s-a păstrat forma mai veche a unor cuvinte (judaism, ridicul), scrierea unor nume ori prenume (Niculae, Polichroniade), scrierea cu majuscule a numelor de popoare, a lunilor anului, a zilelor săptămânii, a unor funcții publice (Prim Ministru, Vice Președinte) și a unor substantive comune (Zepelinelor), grafia etimologică a unor neologisme (football
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
apoi într-o coloană impunătoare să pornească spre „centru” - și-au dat seama că ceva s-a rupt definitiv în sufletul tineretului universitar, și anume zăgazul indiferenței față de soarta neamului, ridicat cu măiestrite vorbe, în ultimii ani, de simbriașii evreimii. Ridicula explicație a „diversiunilor” guvernului liberal poate conveni și convinge numai pe cei care nu-și pot închipui nicio izbucnire sinceră, tocmai pentru că au fost întotdeauna interesați. Dar noi cei ce am trăit zi de zi acei ani de zbucium - și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Sima, nu se putea stăpâni nici față de mine și nu a cedat nici când i-am dovedit că se înșeală, amintindu-i câteva cuvinte ale lui Constant spuse în trenul ce ne ducea spre Roma în Noiembrie 1940, când comenta ridicula „lovitură” încercată de bătrânul Codreanu cu puține zile înainte: „Când ne vom întoarce la București, trebuie să pornim o acțiune de strângere a rândurilor în jurul lui Horia, căci nu trebuie să creadă cineva că într-adevăr ar exista vreo opoziție
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
poezia și proza română“ a apărut în mai multe numere din Convorbiri literare, de la 15 mai 1871 la 1 octombrie 1872. 48. Risum teneatis, amici? - Prieteni, puteți să vă stăpâniți râsul? (lat., Horațiu, Arta poetică). Pentru a arăta cât de ridicule sunt [toate] criticile în bine și în rău ale domnului Titu Liviu Maiorescu, eu propusei atunci un rămășag, afirmând cu [deplină] certitudine că nu este nici o galimatie pe fața pământului, în proză sau în versuri, pe care Convorbirile literare să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
întrebuința de multe ori pe acești vânzători cărora le distribuise numele fruntașilor partidului conservator de la guvern, în special ale miniștrilor. În adevăr, desele lui conflicte cu poliția îl arunca în opoziție. Una din formele acestei opoziții era aceea de a ridicula pe miniștri, dându-le numele vânzătorilor de ziare. Aceștia, când se întâlneau prin localurile publice, se strigau nu pe nume, ci pe poreclă: era Costa Foru, Boerescu, Catargiu, Beizadeaua etc. Ionel Isvoranu a sfârșit rău. În anul 1877, exasperând pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
La 1 septembrie voi fi înapoi la București. Te salut și mă înclin, al Vostru, P. Bilanț I Oh, comme c’est absurde qu’il n’y ait rien de plus réel que la vie, cette vie qui est tellement ridicule! „Mușuroiul de termite“ este o realitate, mai ales acum și mai ales la noi... Cum de îndrăzniți dar, tovarăși, să-i spuneți pe nume?! Ne este teamă să sclipim prea tare, căci aici, la noi, sclipirea înseamnă moarte! Lipsa aceasta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
indicațiile date cenzurii de către domnitorul Grigore Ghica, pe aceea ca spectacolele teatrale să evite „întărtarea patimilor, care pot aduce desprețuire a unei clase a soțietăței asupra altia“ (în versiunea franceză a textului: „de devenir une source de discorde, par le ridicule qu’on cherche très souvent à deverser sur certaines classes de la société“ - Gazeta de Moldavia, 1851, nr. 12). Ca un fapt la ordinea zilei, capabil - cum am văzut - să alerteze și oficialitatea, relația de recunoaștere între sală și scenă este
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
al lui Noica, Mathesis sau bucuriile simple (1934), premiat de juriul, alcătuit din „bătrâni”, al Fundațiilor regale. În ultim resort, eu cu „bătrânii” țineam totuși. Convulsiile „agonice” și retorica „disperării” pe care le arborau mulți tineri îmi păreau nesincere și ridicule. Gustasem grozav parodiile În genul tinerilor, semnate Antisthius (alias N. Steinhardt). Cele mai reușite nu erau atât cele inspirate de specimenele retorico bombastice, mai lesne parodiabile, cât tocmai cele după mai vârstnicii foști colegi de la Spiru Haret ai autorului, Constantin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din piesele prea sumar comentate mai sus. Dar declarația aceasta trebuie coroborată cu alta, neașteptată, extraordinară, teribilă. Înainte însă de a o cita, vreau să amintesc o replică din Pietonul aerului, care, deși pusă în gura unui personaj epizodic și ridicul, nu e mai puțin revelatoare pentru felul de a gândi al autorului : „On peut tout de suite, tout d’un coup, renoncer à tout, d’un moment à l’autre”. Acum, declarația anunțată cu câteva rânduri mai sus. În prefața
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care nu se râde, ci doar se zâmbește. Marele comic, al lui Aristofan, al lui Rabelais, al lui Molière, se întemeiază pe farsa populară (pe „fondul sănătos și adânc” de care vorbea și preopinentul). Degeaba zicea Boileau : „Dans le sac ridicule où Scapin s’enveloppe / Je ne reconnais plus l’auteur du Misanthrope”. Și Mizantropul, și Avarul, și celelalte se întemeiază pe spiritul din Vicleniile lui Scapin și sunt tot atât de irezistibil comice. O teorie veche, dar nu prea inteligentă (deși îi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Vicleniile lui Scapin și sunt tot atât de irezistibil comice. O teorie veche, dar nu prea inteligentă (deși îi aparține lui Hobbes), pretinde că râsul vine din sentimentul propriei superiorități. Dacă ar fi așa, nimeni nu ar fi mai infatuat și mai ridicul decât cel ce râde. De fapt, râdem virtualmente de noi înșine. Cine nu e apt de a se lua în râs pe sine însuși va fi totdeauna oripilat și de zeflemea, și de marele comic. Dar inteligența începe cu autoironia
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
autorului. „Manuscrisul de la Vatican” : aceste cuvinte se rosteau mai mult sau mai puțin în derâdere. Puțini au perceput, sau poate nimeni, gravitatea gestului lui Camil Petrescu în contextul istoric de atunci. Alții însă au perceput-o sub specia învecinată a ridiculului discreditant. Discreditul acesta s-a dovedit durabil, trecând din cafeneaua de odinioară la generația crescută între timp. Durabil, deoarece se întemeia pe o endemică lene a minții. „Deșteptăciunea” ricanantă și negativismul aprioric sunt alibiurile unei funciare nesimțiri intelectuale, care trece
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
insului (= prostului) cu ele, care le transformă în clișee, adică în elementul mecanic al raportului „mécanique plaqué sur du vivant ”. Cu cât insul e mai „intrat la idee”, adică mai „ideizat”, chiar „ideologizat”, cu atât efectul e mai mecanic și ridiculul mai net ; aceasta e formula comicului mazilian, aceeași cu a celui caragialesc. E un comic de situație (trebuie de altminteri spus că nici nu există alt comic decât cel de situație, adică efectul unui raport ; comicul de limbaj, atât de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]