120 matches
-
de Gagné, Briggs, Merrill ș.a. în anii ’60-’70 ai secolului XX, părea și ea sortită - ca teorie și ca practică - abandonului definitiv. Criticismul postmoderniștilor era întreținut de o retorică spumoasă, ironică, satirică, având efecte devastatoare. Atacurile esențiale ținteau tehnologismul, rigorismul, obiectivismul, comportamentismul, eficientismul și univocitatea cronică a modelelor moderne de design instrucțional. Un aspect aparte îl constituie asimilarea computerului în tehnologia educațională, nașterea instruirii asistate de calculator. Declarați anacronici, moderniștii au reacționat doar sporadic și cu timiditate la acuzele demolatoare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-se mai ales către personaje. De obicei este vorba de ființe sfioase, cu o viață interioară zbuciumată, pe care nu și-o exteriorizează, de unde și lipsa de înțelegere din partea celorlalți, suferințele îndurate. Ele nu pot fi concepute în afara unui anume rigorism moral, caracteristic mediului lor social. Scriitorul excelează în înfățișarea atmosferei rigide, constituită în jurul unui cod etic mai mult îngust decât ferm, pe care uneori oamenii se amuză ei înșiși să îl încalce (De la târg). La impresia de realism degajată de
POPOVICI-BANAŢEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288969_a_290298]
-
relația filosofiei transcendentale cu fundamentele metafizice ale științei naturii, conceptul kantian al cunoașterii și al științei naturii, semnificația considerațiilor lui Kant asupra ideilor regulative ale rațiunii), cât și ale filosofiei practice (raportarea analizei kantiene a fundamentelor moralității la rațiunea comună, rigorismul moral, idealul moral al lui Kant, ideea kantiană a luminării). Gândirea lui Kant este examinată și ca sistem de referință pentru înțelegerea unor particularități ale tradiției filosofice românești. Concepte și teme kantiene sunt introduse în mod accesibil, ori de câte ori a părut
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a Metafizicii moravurilor CUPRINS 1.Filosofia transcendentală și principiile metafizice ale științei naturii 2. Știința naturii și legile științei 3. Două concepte ale cunoașterii 4. Idei regulative ca principii ale cercetării 5. Despre rațiunea morală comună 6. Un sens al rigorismului moral 7. Idealul moral al lui Kant 8. Kant în cultura filosofică românească 9. O posibilă discuție între Blaga și Kant 10. Ideea kantiană a luminării Bibliografie Publicații ale autorului despre Kant FILOSOFIA TRANSCENDENTALĂ ȘI PRINCIPIILE METAFIZICE ALE ȘTIINȚEI NATURII
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
oare, mai consolator, atunci când suntem atât de aproape de părăsirea acestei lumi, decât să vedem că nu am trăit în zadar deoarece i-am format pe unii, chiar dacă pe puțini, ca oameni buni”. (Op. cit., Vol. II, p. 395.) UN SENS AL RIGORISMULUI MORAL S-a discutat și se discută încă dacă poziția lui Kant cu privire la îndatoririle morale ale omului a fost sau nu una rigoristă. Dacă la întrebarea „A fost Kant un rigorist moral?” s-au dat răspunsuri diferite, faptul se explică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fost sau nu una rigoristă. Dacă la întrebarea „A fost Kant un rigorist moral?” s-au dat răspunsuri diferite, faptul se explică prin accepțiile distincte care au fost conferite acestei expresii de către comentatori și interpreți. S-a susținut adesea că rigorismul moral este o consecință a viziunii lui Kant asupra sensului și țelului ultim al existenței omenești. S-a afirmat că el a văzut finalitatea ultimă a existenței în îndeplinirea datoriei, și nu în obținerea fericirii, înțeleasă ca deplină mulțumire a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
datoriilor pe care le avem față de noi înșine și față de semeni. El a visat o societate în care fericirea unui număr cât mai mare de oameni să poată fi armonizată cu moralitatea. Într-o altă interpretare, strâns înrudită cu prima, rigorismul moral kantian s-ar exprima în exigențe apreciate drept excesive față de o ființă atât de slabă, de imperfectă, cum este omul. Este avută în vedere cu deosebire îndatorirea autoperfecționării morale, așa cum a fost ea formulată de Kant. Ni se spune
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lucrare foarte recentă, constatarea că filosoful a contestat cu energie afectivitatea drept sursă și temei a moralității îl determină pe autor să socotească îndreptățită concluzia că în acest fel rațiunea ar fi opusă „frontal exclusivist” afectelor bune9. În capitolul intitulat „Rigorismul etic și moralitatea umilită” se susține, cu referire la un pasaj din Crp că, afirmând supremația legii morale a rațiunii, Kant „nu poate ocoli cu totul o viziune înstrăinată asupra omului și a moralității”10. În sprijinul acestei aprecieri, bazate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acest scop este pentru om întotdeauna o progresare de la o perfecțiune la alta, «este o virtute, o laudă a celui care aspiră la eaă.14 Ceea ce în medii culturale și religioase din cele mai diferite va putea fi resimțit drept rigorismul reprezentării kantiene asupra îndatoririlor omului poate fi mai bine înțeles drept expresia modului în care a perceput și a asimilat Kant ceea ce s-a numit „spiritul protestantismului”. Chiar și pentru cei care nu știu nimic despre rolul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sensul că dincolo de ceea ce ne dictează imperativul categoric, ar exista obligații sau îndatoriri morale necondiționate, care nu admit nici o excepție. Este un punct de vedere care poate fi caracterizat drept rigorist. Studiul de față va fi consacrat acestui sens al rigorismului moral la Kant. Cea de a doua parte a Metafizicii moravurilor (Mm), Pmtv, este consacrată unei elaborări sistematice a vederilor lui Kant despre îndatoririle morale ale omului atât ca îndatoriri față de sine însuși, cât și ca îndatoriri față de semeni. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
moralității, legi morale sau legi practice care stabilesc îndatoriri sau interdicții necondiționate, absolute, poate fi calificat drept rigorist. Iar poziția pe care a susținut-o Kant cu privire la datoria veracității și la interdicția minciunii, în scrieri târzii, cade sub acuzația de rigorism. Este o poziție surprinzătoare în măsura în care, așa cum am arătat, ea va putea fi caracterizată drept o inconsecvență în raport cu analiza kantiană a bazelor moralității. Ne putem întreba, în încheiere, cum ar putea fi ea explicată. În această privința pot fi formulate doar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de a-l trata pe răufăcător drept scop în sine este total inacceptabilă. Prin raportare la formula fundamentală se poate vedea mai bine că interdicția necondiționată a minciunii este o concluzie care nu poate fi susținută 38. Sugestia că sursa rigorismului kantian ar fi utopismul - formularea unor prescripții morale prin raportare mai degrabă la o lume ideală decât la cea reală - suscită unele rezerve. În raport cu acei autori cu înclinații sentimentale și romantice din epocă, susținători ai ideii că omul ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
din care nu lipsește de altfel atitudinea serioasă, matură, care îi șade bine în atari cazuri și în care s-a putut recunoaște de la început o trăsătură distinctivă a personalității ei. Consiliile ei morale - din care se desprinde un anume rigorism - rostite pe un ton suficient de om ajuns la o vârstă matusalemică (M-au încercat destule-n viața mea...), o fac uneori aproape antipatică, determinându-ne să o asemuim involuntar cu o bătrânică cicălitoare (...). Se simte însă cât de colo
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se află România nu poate fi contestată. Ne aflăm În fața unui verdict cât se poate de limpede dat de Uniunea Europeană. Ieșirea din această situație nu se poate face decât prin seriozitatea elitelor politice, prin consecvență. Prin rigoare morală, nu prin rigorism. Prin recunoașterea faptului că anumite partide politice și-au epuizat mandatul istoric. Prin apariția altor partide, cu alte figuri În frunte. Poți fi sau nu de acord cu Uniunea pentru Reconstrucția României sau cu Inițiativa 2003 a lui Cozmin Gușă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Partidului Democrat, ceea ce sigur că putea duce la spargerea algoritmului. Mircea Mihăieș: După părerea mea, era chiar un semn bun, pentru că dacă s-ar fi Început cu PDSR, ar fi fost Învinuiți imediat de răzbunare - or, eu cred că un rigorism (pe care Îl Înțeleg ca legalitate, nu cu conotația cazonă pe care o are uneori acest termen) era salutar În acea perioadă. Vladimir Tismăneanu: Da, dar Însemna retragerea PD-ului din algoritm și asumarea practică a riscului. Ceea ce nici nu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
avea iertate păcatele, dar În același timp se angaja să nu mai comită nici unul. De unde cutuma de a primi botezul abia spre sfârșitul vieții sau În situații critice. După botez nici un păcat: aceasta a fost regula În primele două secole. Rigorismul novațian prelungește vechea atitudine față de botez, opunându-se trend-ului Îngăduitor promovat de Biserica majoritară. Patianus de Barcelona vorbește despre logion În tratul său Împotriva novațienilor (Pacien de Barcelone, Ecrits, 1995, Sources chrétiennes 410). El propune Înțelegerea În context: fariseii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fost nutrit și adâncit lângă medievalele ziduri ale Catedralei din Vizeu. Dacă într-adevăr Oliveira și-a părăsit satul și și-a îndreptat gândurile către seminar, pentru că se îndrăgostise de o copilă din Santa Comba și întîmpinase pentru întîia oară rigorismul social - arunci ni-l putem cu ușurință închipui, în vara anului 1900, petrecîndu-și ceasurile pe care nu le închina studiului, în acea vastă, dură, ascetică Sé, încercînd să găsească alinarea tuturor mâhnirilor precocei sale adolescențe într-o mistică reculegere. Oricare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este prima parte a Talmudului, și mai târziu în tratatele talmudice și în comentariile la textele biblice. Probabil la această tradiție orală se referea Isus (Mt 15,5-9) când îi critica pentru că prin tradițiilor lor au anulat Scriptura. Tocmai datorită rigorismului moral împreună cu deschiderea mare pe plan practic, fariseii erau urmați de o bună parte a poporului astfel că, după dispariția saduceilor ca urmare a evenimentelor catastrofale din 70 și 134 d.C., ei au devenit călăuzele sale spirituale. Tot lor le
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
preoție saducee; în primă fază relațiile cu Ierusalimul ar fi fost normale, pentru ca apoi să se deterioreze până la ruptură. Această teză nu este chiar absurdă și nu putem exclude posibilitatea că diferite persoane care nu doreau să pună în practică rigorismul lui Nehemia ar fi fugit în Nord, unindu-se cu o comunitate mult mai deschisă în ceea ce privește aplicarea rigidă a legilor. Nu putem stabili cu precizie când a avut loc ruptura definitivă dintre Sichem și Ierusalim; e foarte probabil ca cele
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
29 se opusese deja oricărei a doua căsătorii, într-un caz ca și în celălalt, ceea ce va face în operele succesive totdeauna. Nu se întreabă dacă o astfel de interpretare este compatibilă cu evoluția autorului care se îndrepta spre un rigorism tot mai strâns în materie sexuală, în timp ce se apropia tot mai mult de Montanism: se dă cazul că Adversus Marcionem I, 29 este deja montanist, deoarece preceptul care interzice oricare a doua căsătorie este impus de „Paraclet”. Și nici nu
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
un copil care se teme că va fi dojenit (un teolog ar vorbi de o teamă respectuoasă), se supunea ordinelor puterii pastorale deținute de papă și de episcopi. Se Îmbufnase aflînd că Începeam o cură de psihanaliză. Credea cumva că rigorismul lui excesiv mă satisfăcea? Voi spune În apărarea lui că nu era singurul care condamna și denunța orice comportament care se deosebea de cel al creștinului adult. Am regăsit un comunicat al cardinalilor și arhiepiscopilor din Franța care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cap o cunună de lauri, fiind dezaprobat de ceilalți soldați creștini plini de teamă pentru tam bonam et longam pacem. Este foarte important de ținut cont că această atitudine nu reflectă o atitudine montanistă din partea acelui miles, întrucât un anumit rigorism nu aparținea exclusiv acestei mișcări eretice ci întregii Biserici. Tot el ne spune că un bărbat nu poate sluji concomitent lui Dumnezeu și Cezarului, și se întreabă cum va putea să lupte ori să-și desfășoare serviciul militar în timp
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
autoritatea civilă, înclinată să-și considere participarea exterioară la activitățile publice indiferentă și tot astfel la cele legate de riturile religioase păgâne. Pentru montaniști judecata de pe urmă a lui Cristos era iminentă, fapt pentru care își trăiau penitența într-un rigorism excesiv și într-o atitudine de sfidare a lumii pe care o disprețuiau. Antimilitarismul era foarte viu între ei, proclamându-și credința printr-o dorință fanatică de martiriu, provocând o și mai mare duritate din partea păgânilor care, dincolo de toate acestea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
viața prezentă, nici după moarte, judecata nu este egală meritelor. 2.1.5. Tatianus Originar din Siria, Tatianus (120-180) a fost ucenicul lui Iustin (100-165) pentru o scurtă perioadă; a fost unul dintre cei mai îndârjiți opozanți ai filozofiei grecești. Rigorismul excesiv l-a condus spre refuzul intransigent al diferitelor manifestări socio-religioase ale păgânismului, inclusiv de natură militară. În Oratio ad Græcos, 11, înșirând o serie de mondenități, în contrast cu spiritul său ascetic, autorul ne prezintă funcțiile militare drept glorii pământești inutile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sperau să rezolve raportul creștinism-stat prin reflectarea mentalității realiste și juridice specifice perioadei lor, fără a cădea în compromisuri iluzorii ori de o anumită intransigență. Tot acum, scriitorii de cultură elenistică sunt mult mai atenți față de aspectul teoretico-speculativ, păstrând un rigorism de fond pentru unele aspecte fundamentale ale creștinismului și arătând o disponibilitate parțială față de cultura păgână și de autoritatea civilă. 2.2.1. Clement din Alexandria Primul reprezentat de seamă al acestei tendințe, care va duce la o elaborare a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]