3,374 matches
-
amănunt", indus în eroare de convingerea că nu umorul a fost punctul forte al poetului. Demagog acest Macedonski, va încheia însă istoricul literar care printr-un reflex profesional îți amintește cât de intransigent era poetul nostru când venea vorba de rimă: scrupulos fără limite, el nu ezită să-și ironizeze maeștrii, între aceștia pe Heliade, pentru erori mult mai mici, ca să nu mai vorbim de necruțătorul tir critic abătut asupra contemporanilor, ținta lui predilectă fiind Eminescu, și de lecțiile predate, cu
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
mici, ca să nu mai vorbim de necruțătorul tir critic abătut asupra contemporanilor, ținta lui predilectă fiind Eminescu, și de lecțiile predate, cu vocație pedagogică, învățăceilor întru ale poeziei în ședințele de la ,Literatorul", unde o cât de mică imperfecție în sectorul rimei echivala cu o catastrofă. Căci ce altceva este rima bronz/bronz decât o probă irefutabilă a demagogiei, câtă vreme a rima un cuvânt cu el însuși este, în viziunea lui Macedonski, o de neiertat erezie; erezie cu atât mai impardonabilă
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
irefutabilă a demagogiei, câtă vreme a rima un cuvânt cu el însuși este, în viziunea lui Macedonski, o de neiertat erezie; erezie cu atât mai impardonabilă cu cât frauda stilistico-prozodică n-are cum să treacă neobservată, pierdută, adică, printre alte rime, din moment ce ea se petrece într-o poezie de numai două versuri, un distih care va să zică. Demagog acest Macedonski, vor decreta, la rându-le, și cititorii, care, înșelați de ,scrupulozitatea" editorială, mizează pe acuratețea reproducerilor și pe probitatea editorilor. în acest caz
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
că secvențele poetice de aici pierd puțin prin scoaterea din contextul editorial ,familiar" inițial. Altfel, poemele Spiralei reciclează kitsch-ul și forme poetice variate, prin urmare, avem o formulă minimalist-livrescă, elaborată & rafinată, inter/meta/hipertextuală, cu jocuri de cuvinte și rimă interioară, cu schimbări de discurs și perspective bizare, cu desene policrome suprarealiste, gravă și parodică în ton, degajînd deopotrivă nostalgie și lejeritatea ironiei. Materialul poetic eterogen, compozit și construcția pe un principiu anume m-ar îndreptăți chiar să vorbesc despre
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
Like a highlife dame, is setting/ Up her flawless waist./ Three petunias, full of grace,/ Voice with charm their rue,/ While they chatter: ' In this case,/ Girls, what shall we do?' ." Fără îndoială, orice traducere este o lucrare perfectibilă. Uneori rima din engleză șchioapătă, nu are ușurința originalui, precum în aceste două strofe din Rapsodiile de toamnă: "An accacia watched the braes,/ Like a banner, staunch;/ All his leaves, like tiny scales,/ Bristled on a branch./ Later on, a magpie, who
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
cărți. Scara rulantă din Pasajul de la Universitate a funcționat, după cel puțin 15 ani în care a constituit un simplu element de decor, ceea ce, pentru publicul feminin sosit cu metroul și cu sandale cu toc a fost un adevărat noroc (rima este sub control!). Fântâna de la Arhitectură, și ea în funcțiune, reflecta curcubee și ridica perdele de stropi răcoroși. Ghinion, tocmai la intrarea în clădirea Teatrului însă, se ridicau perdele de praf, din cauza unor lucrări la caldarâmul neodihnit al Bucureștiului. (Un
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
en toute saison Sans lesquels je ne peux pas vivre. * Pisică în casa mea, eu mi-ași dori: Femeie dragă și cuminte Pisică printre cărți trecând fierbinte Mereu prieteni s-am-nainte, Fără de câri nu pot trăi. Schimbări scuzabile, de rimă și de ritm, stângacii, evident, potrivite traducătorului incapabil să țină pasul, cât de cât, cu originalul... Una din poeziile cele mai cunoscute ale lui Apollinaire, Leș colchiques, ( Brândușele), publicată în 1907, dedicată tinerei englezoaice Annie Playden, este mult mai greu
Apollinaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11653_a_12978]
-
poemele (fragmente, bruioane sau poezii întregi) Ondina, Mortua est, Daina, fata cea nebună, Iubito, dulce înger, Călin Nebunul, Scrisoarea II, Povestea teiului, Strigoii, Despărțire, Atât de fragedă, Călin (file din poveste), alături de publicistică, cronică dramatică, frânturi dintr-un dicționar de rime, plus... câteva zeci de file albe, în conformitate cu manuscrisul. Imaginea acestui laborator de creație este deopotrivă uluitoare, cuceritoare și derutantă prin diversitatea materialului și prin caracterul magmatic al creației. Ediția mai este însoțită în final de o relatare a lui Gabriel
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
să nu facem reclamă... Ca să ne mai clătim puțin mintea, traduc pentru cititorii mei o superbă declarație de amor, Chef de section, - Comandant de pluton, de Apollinaire, ... Guillaume. Cu atât mai lesne de tălmăcit, cu cât este o poezie fără rimă, - o proză flamboaiantă: Gura mea va arde ca Gheena Gura mea, infern de dulci ispite îngerii gurii mele vor trona în inima ta Soldații gurii mele te vor asalta Preoții gurii mele te vor sufoca în fum de tămâie Sufletul
Chiorâș la cultură... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11676_a_13001]
-
dimineața aceea la școală/ era cald și parcul pustiu cezara/ cânta la vioară la nesfârșit singurul lucru pe care-l știa/ rapsodia română de george enescu". Cea mai potrivită secvență caracterizantă pentru acest gen de poezie este prepoziția fără. Fără rimă, fără ritm, fără tropi, fără o cât de difuză simbolistică, fără alt semantism decât cel, primar, al simplei denotații, fără ortografie și, bineînțeles, fără lirism, ea este o descripție plată a unei existențe plate, o înșiruire anodină de episoade anodine
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
de-atâta ură. Iar Organizația Națiunilor Unite vrea să-l cârpească, dar nu poate./ Cârpește aici, plesnește dincolo și pe măsură/ ce trec anii, s-ar putea să se răzgândească/ sau să se lase păgubașă. Omul nostru știe și meșteșugul rimei: Sânziene aurii,/drum mă poartă printre vii./ Sânziene scrise-n vară,/ mă scurmă chinul povară. Acest autor nu este singurul sedus de farmecul prozodiei clasice. Iată cum stihuiește un confrate de-al său: țăranule venit în oraș, la piață,/ Cât
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
și tărie parfumului unei roze descinse în asfințit. Aș oferi și eu o tărie, dar nu "rozei descinse", ci mie însumi ca să rezist la sintagme siropoase de acest tip. Aceeași poetă e acomodată și prozodiei clasice și ne dă o rimă nemuritoare: Un tunet în urechi/descrește-n mers planete./ Se umflă umbra-mi caldă/ în spasme violente. Deci tunetul descrește planete pînă cînd ego-ul liric se umflă de spasme. Umflarea umbrei mi se pare, în acest caz, un simptom destul de
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
îngrozitor, prețios și cvasignostic, peste care vă sfătuiesc să treceți pentru a mai avea chef de poezie. Poemele ei sunt, slavă Domnului!, mult mai prietenoase și chiar reconfortante, alcătuite pe structura poeziei populare: lexic preponderent arhaic, vers scurt, ritm trohaic, rimă împerecheată, cu mici refrene și, în general, cu mai toată gama specifică de perisologii, paracheze, polimptote, paronomaze ș.a.m.d. Poezia Coniței Lena este, așadar, una manieristă, a cărei miză cade pe dexteritatea versificării, pe jocurile de cuvinte, pe muzicalitatea
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
înfățișărilor ei, se cade luat în seamă un arhetip peren, o structură derivată din Logosul dintîi. E o reacție la sfîșierile sufletului romantic și la angoasa modernă, o nostalgie domptată a originilor ce adoptă cu naturalețe solemnitatea metrului și rigoarea rimei ca un antidot geometrizant al dezagregării. într-un registru înrudit cu cele ale lui Ion Pillat și Ștefan Aug. Doinaș, poetul se arată urmărit de fenomenul pendulării între mișcare și fixare, între ordine și dezordine, între "neștire" și conștiință: "împletire
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
primit textele pentru manele, scrise îngrijit, mai ales cele dedicate cu atâta simțire artistică lui Adrian Minune și Nicolae Guță. Din păcate spațiul nu ne îngăduie să reproducem din ele. Deocamdată. Ne permitem doar un umil sfat: evitați perechi de rime de genul: manelă-școală, nărav-agresiv, neputință-povață și chiar gramatică-sălbatică. În ceea ce privește volumul "Interviuri afective cu Mugur Mihăescu " Garcea " " felicitări anticipate pentru premiul "Pulitzer " în variantă autohtonă, pe care intenționați să-l primiți. Vă așteptăm cu același interes creațiile. Gigi Becali, Ioan Becali
Poșta cronicii TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12884_a_14209]
-
lung” și “cu stil învechit”. În 1856, lui Flaubert i se refuză Madame Bovary: “Domnule, ați îngropat romanul într-o grămadă de amănunte care sînt bine conturate, dar total inutile”. În 1862, Emily Dickinson află că în poeziile ei “toate rimele sînt greșite”. Nabokov este trimis să spună povestea Lolitei unui psihiatru. Romanul de debut al lui John Le Carré, Spionul venea din frig, prilejuiește unui critic pronosticul: “Le Carré n-are nici un viitor (ca scriitor)”. “Balzac nu va ocupa niciodată
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
au luat locul adevăratei literaturi. Spațiul de refugiu al Etei Boeriu din fața urgiei staliniste l-a constituit literatura italiană. Capodoperele cele mai reprezentative, de-a lungul secolelor, și-au găsit expresie românească prin intermediul poetei din Cluj: Dante „Divină Comedie”; Petrarca „Rime și Cantonierul”; Boccaccio „Decameronul”; Michelangelo „Rime”; Leopardi „Canturi” etc., etc. Întâlnirea Etei Boeriu cu „Divină Comedie” s-a produs Încă din primii ani de studenție, În cadrul cursurilor de «Lectură Dantis», sub Îndrumarea profesorul Umberto Cianciolo, viitorul ei soț. „Fervoarea cu
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
de refugiu al Etei Boeriu din fața urgiei staliniste l-a constituit literatura italiană. Capodoperele cele mai reprezentative, de-a lungul secolelor, și-au găsit expresie românească prin intermediul poetei din Cluj: Dante „Divină Comedie”; Petrarca „Rime și Cantonierul”; Boccaccio „Decameronul”; Michelangelo „Rime”; Leopardi „Canturi” etc., etc. Întâlnirea Etei Boeriu cu „Divină Comedie” s-a produs Încă din primii ani de studenție, În cadrul cursurilor de «Lectură Dantis», sub Îndrumarea profesorul Umberto Cianciolo, viitorul ei soț. „Fervoarea cu care așteptăm acest curs, Încântarea cu
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
pătlagini. Mireasma putreda a liniștii o scoți Din opinticii triști și idioți Și ungi cu dînsa blîndele paragini. În ciuboțica-cucului apasă Călcîiul unui înger și se zbate. Oh, joaca fină și capricioasa Cu fluturi și cu flori nenumărate! Sub curcubeie rimele sînt calde. Unde-nverzește-n lintițe izvorul, Crist și-a lăsat să-i lunece piciorul Și pe furiș încearcă să se scalde...
Pastel creștin (1958) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9097_a_10422]
-
lumii”, prefață semnată de domnul academician Gheorghe Păun: „(...) Căci poet este Baciul domnișan, cu carte-n regulă de la prima carte („Gânduri...”), unde ne cheamă, cu clopoței de lut și sinceritate, abia strunindu-și dorința de a spune - de la proză, la rimă strânsă și la vers liber - că greu trebuie să-i fie, purtând În văzul lumii o inimă atât de plină, parcă sub presiune, precum un samovar Încins, de câtă viață și poezie are În ea. Bun venit, Poete, În cetatea
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
eroarea coexista, materia folclorica e surdinizata, dar evidență. Această tulpina folclorica a unui baladesc „cultivat”, de un tardiv trubaduresc provoacă o revelație etnologica. Coborînd În arhaic, ecourile străvechimii se simt, potențînd efectul soteriologic. Formulelor de invocație, vechii tehnici a repetiției, rimelor simple, termenilor livrești li se alătură vocabulele arhaice (moldave, cu deosebire) și cuvintele „retezate”. Dar arhaismul sau este, Întîi, o stare de spirit. Desigur, Cezar Ivănescu confirmă și aici uriașă să forță de absorbție, fiind o personalitate ce intersectează mari
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
de Văduvă trandafirie, să mă rătăcesc între pereții de lut ai Bibliotecii din Alexandria. Lasă-mă, îngere, să fiu poet anapoda, cum sunt, să scrijelesc versuri stângace pe hornurile acoperișului unde se lăfăie burtos și imens ca un poem fără rimă și sens, Mefisto: al tău, al lui, al meu. Istorii ale nimănui E mai, la început, când temeliile lumii se răsfață pe întrecute. E mai: Rosa Canina explodează în petecul/ pântecul verde din fața blocului cu treisprezece etaje- treisprezece istorii ale
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
toate zilele, provincială de preferință, cu tihnitul ei trai, cumva anistoric, trecută pe mâna stângă, este mediul de preferință al discursului poetic stoician... Modelul ar fi bunica, cea care se așează în fotoliu: "ea s-a acomodat cu poemele fără rimă și cu noul/ stil de viață al pietonilor grăbiți bunica auzise/ în luna decembrie și povestea cu bomba atomică/ nu-i pasă că toate din lume cad pradă revizuirilor/ de câte ori deschidem televizorul nostru cel sfânt/ bunica se așează în fotoliu
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
de regulă, amar și, in extremis, mizantrop (ca al însuși ipochimenului său). Al lui Gogol, propriu-zis satiric. Al lui Caragiale, care "critică și înfierează" (vorba manualelor copilăriei noastre), echivoc, - pe jumătate inclement, pe jumătate complezent. (Scuză-mi, rogu-te, stupida rimă!) În genere vorbind, el e indecidabil (de unde, multele interpretări contradictorii, care, de la Mircea Iorgulescu la N. Steinhard, au să se bată cap în cap). Râsu-i, oricum, e mai benign decât se crede, Caragiale agreîndu-și, în secret, personajele, în, cel puțin
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
se deosebesc una de alta, ca rezultat al deplinei libertăți a versificării. În realitate, ceea ce pare a fi divers și complicat, poate fi nebănuit de simplu: astfel, fiecare strofă se poate deosebi de celalalte după numărul versurilor și chiar al rimelor, dar toate se pot converti cu ușurință în catrene. Cioclea arată că și despre iubire se poate spune altfel, anunțînd, reținut, scabrozitățile care abia așteptau să vină și în poezia basarabeană sau trimițînd la niște practici deja existente prin alte
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]