88 matches
-
Primărie. Acolo trebuie depuse cererea și celelalte acte necesare. Dl Costică Melinte, Timișoara. Chiar dacă o singură persoană se împotrivește, iar cota-parte de proprietate ce îi revine acesteia este foarte mică, în cazul în care veți încheia contractul fără acordul ei riscați, evident, să fiți dați în judecată. Pe de altă parte, și dumneavoastră aveți posibilitatea să o acționați în instanță. Cel mai bine ar fi să reglementați situația amiabil. Dl Ioan Ciotea, Timișoara. Ca orice bun deținut în proprietate comună, nici
Agenda2005-30-05-dialog () [Corola-journal/Journalistic/283975_a_285304]
-
întreagă societate, nu mai era vorba de o simplă delicvență. Se chema că "dobitocul" făcea altă politică. "Dacă e așa, treaba lui, mie nu-mi mai rămâne decât să-l dau afară din casă." Ideea însă apărea pedagogicește și mai riscată. Prin urmare, plictisit, Ioanide cădea tot mai mult în muțenia lui și, în ciuda motivelor de a stârni un scandal imens, nu făcuse deocamdată absolut nimic. Aceste preocupări dădură fizionomiei lui Ioanide, la masă, o astfel de înfățișare, încît doamna Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hangerliu, numismatul, și se numea Maximilian, după Robespierre, deoarece tată-său, într-un moment de umor, declarase că are nevoie în familie de un terorist, pentru a scutura inerția neamului său. Asta îndreptățea pe Max să îmbrățișeze ideile cele mai riscate și potrivnice, în aparență, clasei sale. Era alintat ca banditul, declasatul familiei. Max era căsătorit cu o pianistă unguroaică dibuită pe la Cluj și care avea relații cu mediile cele mai cabotine, pretîndu-se la orice combinații. Astfel, fu într-o vară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu suferea pentru imaginile lui Mozart, Beethoven sau Chopin. Emoția ei era fizică, sub durata cântecului, când trupul intra într-o erecție musculară, care înnobila toată ființa. Momentele cele mai distinse ale Indolentei se ghiceau a fi tocmai cele mai riscate, convulsiunile erotice. După acest entuziasm secret, cădea ziua într-o apatie decentă și inexpresivă. Iui Pomponescu îi era frică de femeile petulante, de formulă instabilă și cu inițiativa brutală. Astfel, nu se adapta deplin decât femeilor care îl conduceau politicos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din păcate, acela nu-l observă. Plin de aceste sentimente, Gaittany veni și a doua oară, conducând pe un cunoscut, devotat secret lui Pomponescu. . - Ei, ce zici? Îl întrebă Gaittany, nerăbdător de a-și vedea confirmată admirația. . - E o încercare riscată, zise acela, biserica își are canonulei, nu suferă inovațiile. . - Totuși, rezistă Gaittany, arhitectura s-a înnoit și ea mereu. . - Totdeauna în pagubă. Barocul, de pildă, a dat un aer profan bisericilor. . - Recunoaște că în Spania sunt construcții baroce superbe!Ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prințul, plus numeroasa familie și membrii ambasadelor. Așadar, prințesa se arătă serviabilă și propuse două soluții: una ca Pomponescu să se adăpostească un timp la orfelinat, unde paza la poartă era mare și călcarea pragului de cître turburători, un lucru riscat; a doua, să plece în străinătate pentru câtăva vreme, caz în care prințesa i-ar fi procurat imediat un pașaport. Pomponescu ascultă calm și posomorât cele două propuneri, mușcând numai un colț al buzei, și le respinse pe amândouă, ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
al vieții” scrutat de cineva „care a fost scos din ea”. Pompiliu Constantinescu a considerat „impresionantă”, În acest roman, „siguranța de caracterizare, durerea aproape rece de a divulga cele mai grozave suferinți și umiliri, de a sugera situațiile cele mai riscate, ca și clarvederea răsfrântă asupra fiecărei drame”. „Progresul epic incontestabil” a fost subliniat și de Eugen Lovinescu, iar Geo Bogza, imediat după apariția volumului, referindu-se la meșteșugul de „mare scriitor”, afirma că acest roman va fi „valabil și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
laptele..., dulce ca un mielușel..., proaspătă ca un trandafir... (fr.). După prima din cele trei părți ale programului, am pus imediat în aplicare pe a doua. Ca să scurtăm un kilometru, am sărit gardul prin fundul grădinii, operație delicată și chiar riscată, de care Adela s-a achitat perfect grație scărilor formate de nuielele gardului învechit, unei binevoitoare crengi, de care s-a ținut cu mâinile, și concomitenței aceleiași operații executate de mine puțin mai departe. Adela a petrecut de minune. Și-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
El a trecut mai departe, către alte idei. De aceea, intelectualul nu poate fi niciodată tras la răspundere în fața istoriei. Intelectualului îi este permis să sprijine în aerul tare al propriei puteri de gândire orice construcție, oricât de fantastică, de riscată, de contrară simțului comun, și nu va răspunde dacă ea se va prăbuși cândva peste lume și va distruge vieți sub dă-rîmăturile ei. Cuvântul fascism a fost folosit de cei doi eroi ai articolului meu cam în acest fel: într-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
maistrului de șantier: aceeași foame care-l determină să ridice de printre dărâmături o bucată de biscuit parțial roasă de un șoricel, murdară, puțin umedă, pe care o ronțăi cu Încetinitorul de teamă să nu se termine prea repede. Trebuia riscat să-și Încerce norocul, noroc ce de multe ori Îi dovedise prietenia. Propuse maistrului civil al șantierului să efectueze Împreună o evaluare a lucrului executat, motivând. „Iarnă grea, domnule maistru! În aceste dificile condiții atmosferice, batem pasul pe loc. Oamenii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
numai ochi, interesată profund de ce ar fi urmat... de câtva timp descoperind albeața moale a coapselor materne, expuse cu indiferență, din obișnuință, prin casă, într-un capoțel verde lucios, veșnic alunecând indecent, desfăcându-se, ridicându-se la aplecările ei mai riscate... A doua zi mi s-a adus Călinescu!!! Mama mă imploră mut să nu-i zic nimic lui tata... Desigur, am tăcut mâlc, zăpăcit de comorile ce mi se ofereau... De pe la 6-7 ani mama dormea după masa cu mine... adevăru-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Excesul de încredere...............................................................................................66 19 De ce atunci când priviți în urmă considerați întotdeauna că cei care conduc SICAV-urile sunt incompetenți/nuli? Diversiunea retrospectivă......................................................................................70 20 De ce dați mai multe comenzi când piețele sunt în urcare? Diversiunea autoatribuirii.....................................................................................73 21 De ce riscați mai mult după ce ați acumulat câștiguri neașteptate? Efectul „banii din partea casei”............................................................................76 22 De ce dați atâtea comenzi la Bursă în fiecare an? Excesul de trading..................................................................................................79 23 De ce câștigați mai puțin la Bursă de când dați comenzile pe Internet? Iluzia controlului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
avea lockrach-ul bursier? Excesul de încredere...............................................................................................66 De ce atunci când priviți înapoi considerați întotdeauna că cei care conduc SICAV-urile sunt incompetenți/nuli? Diversiunea retrospectivă.......................................................................................70 De ce dați mai multe comenzi când piețele sunt în urcare? Diversiunea de autoatribuirii..................................................................................73 De ce riscați mai mult după ce ați acumulat câștiguri neașteptate? Efectul „banii din partea casei”.............................................................................76 22 De ce dați atâtea comenzi la Bursă în fiecare an? Excesul de trading..................................................................................................79 23 De ce câștigați mai puțin la Bursă de când dați comenzile pe Internet? Iluzia controlului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
a function of the sequence of outcomes in a purely chance task», Journal of Personality and Social Psychology, 32, 951-955. NICOLOSI G., PENG L. Și ZHU N. (2005Ă, «Do individual Investors Learn from Their Trading Experience», Working Paper. 21 De ce riscați mai mult după ce ați acumulat câștiguri neașteptate? Efectul «banii din partea casei» Imaginați-vă că sunteți la un congres la Deauville. Cu scoupul de a vă destinde după o zi de conferințe și de seminarii de tot genul, decideți să dați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
piele...” Probabil că piciorul voia să-l intimideze. Noimann Însă nu se pierdu cu firea. Răsuci nasturele Încă o dată, până când simți că ața cu care era cusut de uniformă e pe cale să cedeze. „Vă rog să-mi dați drumul, altfel riscați să se Întâmple o catastrofă...” „Despre ce catastrofă vorbiți?” Ținând nasturele strâns Între degete, Noimann se Îndreptă spre ușă. „Nu aveți dreptul să mă alungați pe scări”, adăugă celălalt. „În fond, fac parte din viața dumneavoastră personală. Sau, dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
organice a operei, taxînd - în spirit dogmatic-clasicizant - „aspectul morbid al poeziei anarhice”. Deși uneori pare a concede că „arta anarhică” nu e demență pură, ci „simularea demenței, născută din tendința spre singularizare și epatare”, el alunecă totuși spre determinisme psihologice riscate atunci cînd diagnostichează „relația dintre literatura anarhică și consumarea drogurilor excitante”. Pe de o parte, Emilian respinge îmbogățirea lexicului poetic prin cuvinte vulgare („cu deosebire revistele de extremă-stînga folosesc un lexic de o violență și o cruditate cumplită”), chiar dacă recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scară planetară. În Centru se purtaseră până În ultima clipă discuții contradictorii: a intuit sau nu profesorul Adam Adam mecanismul pseudoaccidentelor care tulbură periodic cursul istoriei? Deși majoritatea membrilor Consiliului Înclina spre un răspuns negativ, s-a decis că nu trebuie riscat. Primejdia era mult prea mare, iar urmările neintervenției ar fi fost catastrofale. Pe ultima sută de metri, s-a pus la punct planul răpirii: cu o zi Înainte ca eu să decolez spre Paris, Eva a fost trimisă la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șir se sfârșea de obicei cu un cuvânt românesc, de cele mai multe ori cu un nume propriu, recomandam zile de post Între paginile 34 și 89 și sacrificarea rituală a unui cărăbuș la pagina 127. Cartea de vise era și mai riscată, o concepuserăm clasic, ca pe un dicționar, copiaserăm mult din cele existente pe piață dar, din când În când, introduceam cuvinte denumind lucruri pe care nu le visase nici unul dintre noi, alăturându-le și o explicație aberantă. De pildă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ipoteze teoretice inițiale ale investigației. În ambele situații, Înainte de a continua, ar trebui să vă „reconcepeți” cercetarea. Acest lucru poate presupune selectarea altor cazuri sau operarea de schimbări În protocolul studiului (adică al colectării datelor). În lipsa unei astfel de reconsiderări, riscați să fiți acuzați de distorsionarea sau ignorarea descoperirii doar pentru a vă conforma designului inițial, ceea ce duce la o altă Învinuire, și anume că ați fost selectivi În raportarea datelor din cauza ideilor dumneavoastră preconcepute (reflectate În ipotezele teoretice inițiale). În
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
sociologică, psihologică, ideologică, antropologică. În a doua parte, cea mai rezistentă a trilogiei, nucleul său ideatic, Bloom se ocupă de transformarea profundă a culturii și, în general, a lumii americane sub influența nihilismului european, mai ales german, avansând o comparație (riscată) între Republica de la Weimar și Statele Unite de după anii ’60. În fine, a treia parte a trilogiei este o vastă frescă analitică a universității, cu accent pe originile intelectuale și ideologice europene ale crizei spiritului american (o criză măsurată mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
revine sistematic la critica instituției universitare americane. Aceeași combinație atașantă și persuasivă de amintiri (cu un minunat pasaj despre falsul gotic de la University of Chicago, singurul gotic accesibil adolescentului Allan David Bloom) și sentințe idiosincratice, de analize judicioase și interpretări riscate, de nostalgie cu ocazionale nuanțe aproape reacționare, nu doar conservatoare. Bloom deplânge declinul universităților europene din vremea sa, care au încetat să mai inspire America, intrată și ea în declin. Sarcina esențială a universității - „a menține întrebările permanente în centrul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Pierdute, în revista Ethos de la Paris, în 1985, condusă de V. Ierunca 15. Avem motive să credem că astfel de dezvăluiri vor continua. 5. Și mai neobișnuite evocate în acest cadru exclusiv sub emblema unor (cum să le spunem?) efectiv riscate, periculoase chiar, escapade radiofonice sunt și unele colaborări, sub pseudonim, bineînțeles, la Europa Liberă. Nu există încă, în mod regretabil, o minimă evidență nici a unor astfel de colaborări ocazionale din țară. Ele au fost expediate redacției de la München pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
bine, pe de altă parte, că privită azi, de la distanță, și cu criterii rigide, absolute, întreaga situație părea (și chiar așa era, în bună parte) profund echivocă. Nu altul era însă prețul pe care epoca îl impunea tuturor acestor întreprinderi riscate, lui Mircea Eliade în primul rând. Trebuie mereu căutat marele vinovat. Trântitul brutal al ușii ar fi echivalat cu o adevărată catastrofă. întredeschisesem, jumulit de pene, o ușă. Riscam s-o închid acum definitiv. Cultura română, cred, a câștigat totuși
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
știre de presă: O ipoteză tulburătoare, Mircea Eliade a vizitat România la începutul anilor '80, in: Evenimentul zilei, 12 octombrie 1993. Vizită incognito. Știre nici reținută, nici confirmată, nici dezmințită, după informațiile noastre. Se pot face și unele speculații (foarte riscate) între această ipoteză tulburătoare și coincidența datelor și a aprobării după multe ezitări și contradicții a Hermeneuticii lui Mircea Eliade (1980)? Cât și în legătură cu alte dispoziții administrative? Problemă (deocamdată) insolubilă. 6 Fragments d'un journal, II, p. 92. 7 Mitul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cărnii cireșelor, al "tălpilor" care "au învățat... să desmierde", al dedesubtului genunchilor unde "carnea e umedă ca un măr despicat", al genunchilor tremurători și "plini ca două căni de lapte". Chemarea sexuală a fetei își găsește o expresie proaspătă, cam riscată, în Cântec de legănat genunchii: Să nu țipați, genunchii mei, Drum cu ferigi, de nopți, de ploaie, Genunchi de fier cum vă îndoaie? Vă mân spre el ca pe doi miei. Versurile Reymondei Han caligrafiază delicat: Când ninge pe cheiul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]