771 matches
-
și a ritmurilor". Negreșit, Miron Kiropol e, din acest punct de vedere, un poet de tip latin. Verbul sau mediteranean nu se risipește visător, ci amestecă obiectele, le malaxează, ordonează resturile lor cu voluptatea sado-masochistă a unei ordini antinaturale. Nu risipirea, difuziunea delicată a eului dat îl interesează, ci restructurarea, care, deformînd și descompunînd datele realului, conferă acestui eu frămîntat șansa unei oglindiri inedite. Că într-o oglindă concava sau convexa, el se poate contemplă prin "spargerea" nu doar a ordinii
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
mama din flori/ Și mă înfățișez tot sfiiciune/ Cu lira-n brațul care fierbe./ Pîndesc lumină pentru a scoate cornul de licorn./ Mirajul bestialității mă părăsește, somn,/ Și-și crapă ochii de tăișuri/ Săltînde spre mine din luceafăr.(...)" (Prin posedata risipire). E cîntecul unui faun îmbătat, în primăvară, de întunecată solaritate a propriului instinct. Grație unei mari intensități expresive, a unei incandescente a discursului menținute fără întrerupere, Miron Kiropol ajunge a trata afectele într-un chip autonom, ca pe niște obiecte
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
a lui Adrian Buz din 1989 are în vedere felul în care participarea la un miracol - Revoluția - se anulează, descrește și devine indiferență. Euforia dezarticulată ascunde altceva: timpul, bucăți de viață pierdute. Adrian Buz alege calea simbolică a unei duble risipiri: o dată timpul armatei, anchilozant („În toată viața noastră nu am întâlnit erori ale naturii câte am găsit în armată”) și apoi Revoluția însăși, la care protagonistul nu poate participa direct, din pricina unui accident stupid. Internat în spital în timpul evenimentelor, el
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
în cadrul sistemului (drept dovadă, prefața la Tratament fabulatoriu, o mostră de perestroikă fără precedent în anii ’80 în România), iar apoi, prin implicare treptată, începuse să imagineze soluții mai apropiate de cele ale societății deschise. Dispariția lui a însemnat și risipirea a ceea ce părea să fie moștenirea Generației ’80. Îl recunoșteam ca lider în mod spontan, fără statut ori cotizații, prin simpla constatare că era singurul dintre noi în jurul căruia ne adunam cu enormă, firească bucurie. Avea, ca nimeni altul, plăcerea
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
de altfel, mulți scriitori valoroși, de la Marin Preda la Milan Kundera. Singurul lucru care îi lipsește lui Ioan Groșan pentru a intra în rândurile lor este egoismul artistic, formă nobilă de egoism, capabilă să-l apere pe un scriitor de risipirea talentului în tot felul de întreprinderi efemere.
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
Piață, socotindu-i niște lași, care nu s-au îndurat să ia parte la Revoluție și care-și strigau, tardiv, "teama" (?) în "libertate"? Lăsăm la o parte circumstanța că "libertatea" iliesciană nu era decît un surogat compatibil nu doar cu risipirea brutală a manifestanților din Piața Universității, ci și cu vandalicele și sîngeroasele mineriade ce se profilau la orizont... Și acum urmează două neadevăruri marcante, primul din ele, vai, de ordin fizic: Vedeți, dintre cei care cît de cît făcusem ceva
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
sunt de pildă fraze ca: "Pe această potecă a înțelepciunii, Nichita Stănescu se întâlnește cu Albert Einstein - care nu se temea de moarte, pentru că o considera un prag spre o altă formă a vieții eterne (înțelegând prin "viață" chiar și risipirea sa în univers sub formă de microparticule) -, cu Norbert Wiener, pentru care "a trăi" are valoare în sine"... (p. 168). De ce nu și cu Niels Bohr, Erwin Schrödinger și Werner Heisenberg? Apar însă în trecere multe alte figuri cunoscute: ..."cum
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
clipa în care una din personalitățile sale excepțional înzestrate și pregătite se întoarce în țară spre a-și vădi calitățile și împlini proiectele, un nu știu ce năstrușnic duh al locului face ca totul să se zădărnicească sub zodia unei mari, incredibile risipiri: învățămînt, politică, administrație, jurnalism, mondenități, avocatură... Din acest punct de vedere, Maiorescu nu e decît începutul unei mari tradiții a risipirii - a ratării din prea multă înzestrare - în toată cultura noastră modernă". Și, de astă dată, diagnosticul de fundal e
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
împlini proiectele, un nu știu ce năstrușnic duh al locului face ca totul să se zădărnicească sub zodia unei mari, incredibile risipiri: învățămînt, politică, administrație, jurnalism, mondenități, avocatură... Din acest punct de vedere, Maiorescu nu e decît începutul unei mari tradiții a risipirii - a ratării din prea multă înzestrare - în toată cultura noastră modernă". Și, de astă dată, diagnosticul de fundal e exact și, din păcate, întristător. Dar din înfăptuirile, cîte - multe - au fost în cazul lui Maiorescu, dl Brădățan mai extrage o
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
și vicleniei nu l-a recunoscut Israel pe Isus, și nici datorită unor vederi josnice sau carnale sunt legați evreii de legea lor veche; ci dimpotrivă, numai în nădejdea bunurilor cerești îi sunt credincioși, în ciuda prigoanelor babilonienilor, sirienilor, romanilor; în ciuda risipirii lor pe pămînt și a ocarei; în ciuda urii purtată împotriva lor de atîtea neamuri; și că nu se cuvine numit a fi carnal un întreg popor ce este un martir al lui Dumnezeu de peste patruzeci de veacuri. " Că cei ce
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
culturii noastre, nu țin cîtuși de puțin de competența dlui Martin ori a dlui Avramescu. Ei nu puteau controla un proces în care erau implicate organisme ale statului proprietar. Și dacă l-am putea înțelege pe dl Râpeanu cînd acuză risipirea pe apa Sâmbetei a valorilor de patrimoniu, nu putem să nu observăm furia cu care d-sa se referă la faptul că noii proprietari au fost lăsați să devină acționari majoritari. Oare să menții statul în poziție de control și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
nu mai este un act de cultură. Relația fundamentală dintre regizori și actori suferă de multiple fracturi. Un amestec ciudat de energii nefaste, de criterii din care consistența ideilor și valoarea lor sînt îndepărtate programatic, de baloane de săpun, de risipiri neartistice au invadat lumea teatrului. Lucrurile sînt cu mult mai ambigue decît în '90, '92 sau '96. Un soi de avînt mediocru și agresiv s-a substituit treptat euforiei creatoare. Suficiența a înlocuit performanța care a devenit aproape o excepție
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
fiind pământu rotundu, cum ar fi împotriva noastră, suptu noi acea parte iese." (Miron Costin - De neamul moldovenilor). Numărul III al revistei româno-americane, apărut în decembrie 2000, se pare că dezvoltă cu succes proiectul inițial al redacției: "...un ciclu închinat risipirii câtorva confuzii păgubitoare imaginii țării." Printre studiile de economie comparată (Managementul american, un model posibil - N. Costake, M.V. Petrescu) sau cele de analiză istorică (S.U.A. și Marea Unire a românilor din 1918 - Vasile Stoica) se strecoară în sumarul revistei și
Cu mâna întinsă peste Atlantic... în semn de prietenie by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16251_a_17576]
-
de ce sala n-a fost plină, de ce au lipsit nominalizați, de ce fețe arătate în prim plan pe micile ecrane erau sastisite, acre, superior nemulțumite, de ce efortul unor oameni este răsplătit cu dispreț, de ce în locul strîngerii breslei laolaltă s-a instalat risipirea energiilor bune. Cred că este un moment de reflecție. Poate este nevoie de o schimbare în felul de a alege juriile sau mai știu eu ce. Un lucru este cert: dacă nu ne dăm strălucirea cuvenită singuri, nu e cazul
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
casă. E un motus stabilis, un status mobilis. E o adâncire în același indefinit familiar, sau infinit inepuizabil, în aceeași bucurie pe care ne-o întreține. E o îmbogățire a noastră, dar nu o înstrăinare, ci dimpotrivă, nu e o risipire în noutățile fără adâncime, de suprafață, în care nu ne regăsim niciodată pe noi înșine, în care rămânem mereu străini de identitatea noastră”. (notă explicativă, nr. 222, în PSB 29, p. 259-260). 76 Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
că majoritatea asocierilor stabilite peste decenii între scrierile/atitudinile fitzgeraldiene și canonul postmodern pot fi (re)interpretate prin utilizarea creatoare a conceptului de expresivitate involuntară al lui Eugen Negrici. În contrast cu detractorii lui Fitzgerald, Mihaiu preferă să observe irosirea generoasă și risipirea demiurgică a omului și artistului. Acest scriitor al timpului nostru reprezintă fuziunea dintre artă și viață. În cazul său, cuvântul stil devine neîncăpător și ar trebui înlocuit cu sintagma magie a cuvântului, ca expresie a geniului literar. Cartea lui Virgil
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
un ultim decor, al lui decembrie 1996, în fiecare fulg din zăpada căzută, ca în Morții lui Joyce, peste vii și dispăruți la fel. Pe el îl recuperează, încet-încet, prin rugăciunea isihastă, încununarea unui fel de vita contemplativa, "condusă" împotriva risipirilor. Existența profundă, neschimbată de timp, ca zăpada încă necălcată în picioare, se strecoară discret printre partidele de "șah", încercînd să recîștige talentul de-a "oficia" mistere pe care generația Gabrielei Melinescu pare (sau crede) a-l fi pierdut. "Veghează", într-
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
acestea și cere sancționarea neîntârziată a celor responsabili pentru situația dezastruoasă în care se află DN 18. De asemenea, Departamentul PSD face un apel public la cumpătare a autorităților naționale și locale, în folosirea banilor publici și, mai ales, în risipirea lor. Citește și:
Cât a ţinut reabilitarea DN 18, făcută cu picioarele. Craterele dintr-un drum naţional - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/27008_a_28333]
-
și nu Y. Despre principii sau criterii, nici vorbă. Totul e problemă de persoane. Ca să nu spunem că toată lumea se pricepe la literatură, ca și la fotbal. Logica unui eseist și filosof Am mai scris despre Jean-Claude Milner, specialist în risipirea iluziilor care ne-ar face să gândim incorect, cu ocazia unor cărți ale lui care au provocat aprinse discuții, mai ales contra, în Franța. Un eseu recent critică vehement iluzia universalității. Milner preferă o universalitate bazată pe singularități. Ideea e
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2705_a_4030]
-
și false”- iată o cale deschisă recuperărilor” (subl.n - M.B.). Abia acum se-nnoadă explicativ întreg demersul științific al istoricului literar din solida sa carte, precum și fragmentarea ei pe... părți, supratitluri, capitole și subcapitole, indicatori tematici, anexă, addenda ș.a. O risipire mai generoasă nici că se putea! Cartea se dorește a fi o altă variantă de istorie literară, ori o alternativă la cele cunoscute. De aceea, Cornel Ungureanu este polemic cu măsură, fiind sobru și la obiect, mai de fiecare dată
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
26 august 2016. Azi a venit toamna. O văd prin cimitir, Văd jerbe aurii cum pune pe morminte, Un Recviem răzbate , iar frunzele-n delir Mi se adună-n suflet, în ochi și în cuvinte... Nervuri și oase, cernându-și risipirea, Cuvinte-n veci de-adio sub palid trandafir, O, ce dureroasă este amintirea În toamna ca o moarte trecând prin cimitir! Citește mai mult Azi a venit toamna. O văd prin cimitir,Văd jerbe aurii cum pune pe morminte,Un
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
cimitir! Citește mai mult Azi a venit toamna. O văd prin cimitir,Văd jerbe aurii cum pune pe morminte,Un Recviem răzbate , iar frunzele-n delirMi se adună-n suflet, în ochi și în cuvinte...Nervuri și oase, cernându-și risipirea,Cuvinte-n veci de-adio sub palid trandafir,O, ce dureroasă este amintireaîn toamna ca o moarte trecând prin cimitir!... XVIII. CA-NTR-O CĂDERE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Ca-ntr-o
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
2038 din 30 iulie 2016. În auriul asfințit al frunzei Băjenia începe să rodească Și toamna rece ca sărutul Iudei Va face aripile morții iar să crească. Voi aștepta din nou, amar, ca vântul, c-un Recviem, să-i cearnă risipirea, în trupul său va suspina pământul și-n mine iar va sângera iubirea. Voi sta la geamul sur, ca de cenușă, Iar ochii-mi plini de patimi vor fi uzi, Că nimenea nu mi-a bătut la ușă, O, glasul
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
pe care nu-l auzi. Citește mai mult În auriul asfințit al frunzeiBăjenia începe să rodeascăși toamna rece ca sărutul IudeiVa face aripile morții iar să crească.Voi aștepta din nou, amar, ca vântul,c-un Recviem, să-i cearnă risipirea,în trupul său va suspina pământulși-n mine iar va sângera iubirea.Voi sta la geamul sur, ca de cenușă,Iar ochii-mi plini de patimi vor fi uzi,Că nimenea nu mi-a bătut la ușă,O, glasul meu... pe
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
aminti și postfața doamnei Grete Tartler, ea însăși muziciană precum autoarea, prin urmare atașată ritmului aproape alchimic al versurilor, deslușitoare perfectă a subînțelesurilor care se relevă numai prin ascultarea lor precum o incantație liturgică. Este un alt gest de minunată risipire al poetei, unul din acelea asemănătoare recitării poemelor antice pe malurile mării pentru ca vorbele să fie duse în cele patru zări, iar sunetul lor, chiar dacă necunoscut urechii, să încânte sufletul și să ne facă mai buni. Am convingerea că Bianca
PESTE TIMP ZBOARĂ DOAR CUVÂNTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/384193_a_385522]