903 matches
-
tăceri își dau întâlnire în acest topos presărat cu îngândurări, incertitudini, bucurii, ispite, amăgiri, ispășiri, penitențe, melanholii, imagerii. Poemele poartă încărcătura afectivă pe care numai Theodor Răpan o particularizează în felul său prin Cuvântul ales, captivant, revelatoriu: „Doamne, cât suflet risipit ca să cioplesc un singur Cuvânt... Câte splendori ucise ca să nu devină Cuvinte... Ca să pătrunzi în tăcere, câte ispite întoarse din drum!” Muzeul de păstrăvi este un „epistolar al însingurării”, o carte în care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
celor 70 de Apostoli care au purtat lumina cunoștinței în cetățile Iudei. Sfântul Iacov, fratele Domnului, a fost primul episcop în Ierusalim și după martirizarea lui de către necredincioși, Ierusalimul a fost distrus de romaniii conduși de Tit și Vespasian. Credincioșii risipiți care încotro, s-au reîntors la vetrele lor și viața și-a reluat mai departe curgerea sa. Atunci ucenicii care mai rămăseseră în viață, împreună cu cei care după trup erau rudeniile Domnului, s-au adunat și l-au ales pe
SFÂNTUL SIMEON, RUDA DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 by http://confluente.ro/27_aprilie_sfantul_simeon_r_ion_untaru_1367032892.html [Corola-blog/BlogPost/349052_a_350381]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > AMANTĂ NOAPTEA, ZIUA ZÂNĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1506 din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Se ascunde luna-n zare Ca o amantă tăinuită. Stinsă de lumini solare De-a lor lucire risipită. În nopți pe boltă reapare Purtând veșmântul ei din voaluri, Croit din razele de soare Și-nchipuit în madrigaluri. Amantă noaptea, ziua zână, De mii de ani în aste roluri Aș vrea s-o am si eu stăpână, Să mă
AMANTĂ NOAPTEA, ZIUA ZÂNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1423900413.html [Corola-blog/BlogPost/341647_a_342976]
-
o va apuca amețelile și durerile de cap, dar o să-i treacă, va înțelege și la sfârșit va fii fericită. Netezi încă o dată bucata de hârtie, apoi o împături, se ridică vioi, vârîscrisoarea înapoi în buzunar, adună în grabă porumbul risipit, legă sacul și fluierând vesel, cu el pe umăr, ieși din ogradă sub privirile mirate ale femeii, care auzindu-l se iviîn târnaț. Îl urmări cu privirea până se pierdu în spatele porții închise și își făcu o cruce mare. - Domne
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392345755.html [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
frunte, al razei calzi, de soare, și-n piept, un nerv febril, de dulce primăvară - și-o muză-n tremur, ca o libelulă - o tânără vestala iubita de-un moșneag - și-n șir’ te mărgărite, de Cronos, în arțag, bătaia risipita de nesupusa mea pendula - și, chiar, și-un fast onor, sacerdotal dintr-un cerdac de suflet, ca prinos, cu tot misterul incrustat pe miez de Os pe lacrima, din ochiul rece, de coral. Referință Bibliografica: ELOGIU ARTEI / Ion Mârzac : Confluente
ELOGIU ARTEI de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_artei.html [Corola-blog/BlogPost/367345_a_368674]
-
colț printre afișe lozinci papagali împăiați ce încă se moțesc rânjesc către oglindă apoi își zic fazani trecut uitat prezent îngălbenit tu țară mireasă timidă cu nuntași indeciși încremeniți la poza de grup iz de mucegai sepia trepte tocite vieți risipite talcioc totul de vanzare e ieftini poftiți de luați. Referință Bibliografică: În râșnița vremii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎN RÂȘNIȚA VREMII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1484040459.html [Corola-blog/BlogPost/362894_a_364223]
-
o'nchipuire De păpușar, cu negura decor, Orbecăind vâscos spre nemurire Și ornicul pe post de vânător. De cine fug și înspre ce mă'ndrept? Statuia-mi face semn spre infinit. Încrezător ca orișice inept, Fac primul pas prin aziul risipit. Atât a fost! În juru'mi, neclintite, Flămânde, orologii își urlă Nesațul pentru zestrea mea de clipe, Strivindu-mă cu umbrele din turlă. Sub ciocul curb de buhă hrăpăreață Cad în răspântia lui azi cu mâine ... S-a rupt, deja, scămosul
EU N-AM TRECUT … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1442567875.html [Corola-blog/BlogPost/343951_a_345280]
-
mea s-a făcut liniște. În sfârșit, e liniște! În colțul gurii mi-a apărut un surâs. Pe marginea drumului, apare plăcuța pe care scrie mare: “Bine ați venit în Timișoara!” Timișoara, 04.06.2016 Corina-Lucia COSTEA Referință Bibliografică: Vieți risipite / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
VIEŢI RISIPITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1464982540.html [Corola-blog/BlogPost/379881_a_381210]
-
precum „mosorul roșu” (viața) sau „papiota roșie” (iubirea) cu sinstezia simboliștilor. Ioan-Adrian Trifan își vede iubita-iubire plămădită din chiar lumina lunii proiectată în dimensiuni și forme statuare pe culmi atât de înalte, încât diafanul înger uman adună de pe cer stelele risipite. Paula Romanescu este cuprinsă de speranțe și emoție în așteptarea norocului tradus în unirea a două suflete. Traian Vasilcău admiră și prețuiește femeia ce-i unică în Univers și creație divină. Cristina Cărbune declară deschis și sincer iubirea, cât și
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1423680559.html [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
cu omul, nu ști ce-i poate... pielea. Sigur că Renée știa acest adevăr, dar, de modă veche fiind, ca și educația primită, ajunsese să-l nesocotescă. Se lăsase dusă de sentimente, de atracție și-atât! Mira oftă, regretând anii risipiți în această experiență a fetei. Își reveni totuși repede: cel puțin nu pierduse ca ea... o viață! Când termină cu toate gândurile astea, abia atunci observă că Bubă, motanul ei, se uita la ea insistent. Din privirea-i rugătoare înțelese
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1454224932.html [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
picat de pe oaia cu mielul alături când se-ascunde pescărușul sub mal pe sub corp de stabilopod tot cu ochi pe pontonu-n mișcare de val când se-nalță acesta cât casa pe tălpici care mușcă din plajă-un castel de nisip risipit răsucit și urcat coborât și pleznit de alt val ce-l aduce-napoi și-n cochilii golite de midii l-așază când alunecă dealul de sus de pe coamă pe casă și pe văi de torente săpate când plângându-și din
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1484377383.html [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
în pipă și-un fir de lumânare?” (zădărnicie) sau „Citesc din cartea lumii neînțelese rânduri, Reci frământări de suflet, sleite de cuvinte. Îmi rătăcesc cărarea prin tot atâtea gânduri, Purtat de duhuri negre desprinse din morminte, Pe-nvolburate Stixuri cu risipite vaduri La sărbătoarea morții, atent să iau aminte” (coșmar) și el, Will își aduce aminte, și tu (autor) ți-aduci aminte, și eu mi-aduc aminte, cum petele ciumei, din casă îi ies și îi intră amintiri prea vii și
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1486541134.html [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
luminează ochii mei Ca nu cumva să adorm întru moarte Niciodată vrăjmașii să mă poarte Într-o lume stăpânită de atei Setea din pofte să nu mă clatine Chiar dacă-n viață sunt multe ispite Prin ruga mea vor fi iar risipite Întreg și viu în noapte sunt prin Tine Luminează-mi ochii gândului din cer Să nu trec prin lume atât de stingher PSALMUL 13 Nu este Dumnezeu cel nebun spune Nu este cel ce face bunătate Nu este până la unul
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 by http://confluente.ro/aurel_m_buricea_1427177236.html [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
te rănesc, Ci doar să te găsesc. Îți curg prin vene lent, De tine nu mă satur. Strop după strop, ardent, Privesc în jur atent. Realizez uimit Că ești în al meu sânge Și mă strecor grăbit, Să nu fiu risipit. Ne prăbușim în noi, Ne-nghite-ncet neantul, Iar noaptea e în toi. Visăm frumos în doi... Referință Bibliografică: Vis în doi / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1597, Anul V, 16 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright
VIS ÎN DOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1431794973.html [Corola-blog/BlogPost/341601_a_342930]
-
Acasă > Strofe > Atașament > REFUGIUL PĂRĂSIT Autor: Ovidiu Oana Parau Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te-am așteptat, dar nu ai mai trecut, M-am alintat cu frunze vestejite Cernite lacrimi, doine risipite Jertfind țărânei ultimul sărut. M-a troienit atât nedor durut Doar raze mai mângâie rebegite De-atât alean și clipe netrăite Loc de popas dorit, dar azi nevrut. Castanul cerne monoton tic-tac Clepsidra efemera a'ntomnării Cerșesc zadarnic silueta-ți
REFUGIUL PĂRĂSIT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1443423522.html [Corola-blog/BlogPost/363445_a_364774]
-
are acces. Pentru Virgil Ciucă este o tribună de la care poate să-și rostească și Crezul artistic și convingerile și năzuințele. Și din tot ce altădată îi provoca plăcere și alinare, poetul nu mai găsește decât urme șterse, amintiri răzlețite, risipite, pe care se trudește să le adune mănunchi și să le rescrie „din negură și scrum”. Gestul oferirii unei flori persoanei dragi, un crâmpei de pasiune, un gând ocrotitor, un semn de încurajare, uitate idealuri, vise ce dor, puține clipe
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1496136941.html [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
atât cât se întindea regatul lui Decebal. Și pentru că dacii nu s-au mai unit după plecare aureliană din Dacia, iar popoarele migratoare, care erau de fapt niște hoarde dezlânate ce se împingeau unele pe altele, i-au găsit atomizați, risipiți, incapabili și să se adune și să formeze o armată care să-i alunge pe invadatori, protoromânii ca să-și salveze pielea s-au ascuns în păduri, de unde ieșeau după un timp cu daruri pe care le dădeau celor care se
PSIHOLOGIA ŞI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN de MARIA CANTUNIARI în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 by http://confluente.ro/maria_cantuniari_1436600259.html [Corola-blog/BlogPost/377390_a_378719]
-
-te în izvorul afund, de fântână - și din piatră seaca se dă un sens ( matern ) entelehiei, de-aceea izbândește-o într-o mirare sfântă, de zână - ...și din arșiță neagră se dă un sens poeziei; de-aceea speră-n sămânță risipita, în zori, pe hotare - și dinspre un cuc se desprinde un zbor al pribegiei, de-aceea mai așteaptă întoarceri și vânturi polare - ...și din colb viscolit se dă un sens poeziei; de-aceea, măi musca din glod, când ești hămesit
ELOGIU SENSULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_sensului.html [Corola-blog/BlogPost/341204_a_342533]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Să fie dor ce simt acum în toate Sau doar ecou al nopții nesfârșite ? M-apasă greu și gândul nu mai poate Uita cosițe-n perne risipite. Te-ai răsfirat fiindu-mi așternut Al trudei line, plină de tandrețe, Mă cheamă iar eternul început, Să-ți fiu pocladă stării de binețe. Mereu ne poartă prin ecouri dorul Și țese vraja care se aprinde Noi doi ca-n
SĂ FIE DOR ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1437897073.html [Corola-blog/BlogPost/344032_a_345361]
-
de el însuși. În viață oamenii se întorc la moarte. Cineva strigă pe altcineva. Nu pot să-mi dăruiesc profilul încărcat de oboseala altei seri. Majusculele nu se mai scriu singure, pentru că nu se mai recunosc între ele. Amestecate din risipite. Ajutor, mă bat gândurile și amintirile cu parfum de romanță. Toamna de afară aduce a iarnă. Bolnavă-i țara me de nepăsare. Adevărul are închisă vana cu silnicia verbului ce minte. Dreptatea e cuprinsă de necroză, iar rugile rămân neprihănite
CU NOI E DUMNEZEU, TRĂIASCĂ ROMÂNIA! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1446966088.html [Corola-blog/BlogPost/374934_a_376263]
-
nu tace, ea va spune Mereu de dragostea lui Dumnezeu. Cluj Napoca, 2 august 2015 Am în privire Am în privire cântul de slavă Chitară cu strune de jar Privirea e o făclie ce-n taină E-ntr-una și jerftă și altar Risipite clipiri fac orchestră... Ce umple văzduhul cu mii de fiori Un suflu de viață zâmbetul inundă Și versurile zboară ca petale de flori. Mâna-mi întinsă o simt mângâiată De mâna-Ți de Tată, de Fiu și Duh Sânt Cu
NETĂCEREA PRIVIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1438753544.html [Corola-blog/BlogPost/380222_a_381551]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > DOREAM Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Doream Doream să răsfrângem cerul prin noi Cu amintirile aceleiași iubiri regăsite , Să ne unim iar inimile risipite ... Împreună între vise să fim noi doi . Doream să fim două stele aprinse Pictate-n gând cu mii de culori , Rătăcind iar privirile printre flori ... Cu visele de nemărginiri cuprinse . Doream să mă iubești că ieri Sa-nvingem timpul dintre
DOREAM de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1472658915.html [Corola-blog/BlogPost/375513_a_376842]
-
cu capătul de cer, ipostază harică ilustrată în poezia de răsunet patriotic, NOI: Suntem pământul roditor al unui dacic neam/ Profeții marilor căderi de azi/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram/ și ne-ngropam martirii camarazi. Noi suntem oseminte risipite mii/ Și glas de clopot ce-am vestit furtuni/ Când tulnicele sunau jale pe câmpii/ Noi deșteptam chemarea din străbuni. Noi celor drepți le-am înălțat un steag al lor/ Necoborât de-atunci spre învieri/ Cu el am străbătut prin
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1437039372.html [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
plină de spontaneitate și strălucind de viață. Ireversibil și necontenit, urmându-și legile firești ale propriei evoluții, pasul lumesc se îndreaptă nelimitat, sfidând imposibilul, spre explorarea inevitabilă a secundelor virgine, ascunse în misterul îndepărtat, învăluit în ceața nopții, printre fumul risipit al incertitudinilor, indescifrabil integral ochilor minții și percepțiilor senzoriale, secunde anonime îmbrăcate cu grijă și delicatețe în mantaua viitorului din spatele cortinei, ce urmează să își intre în rol imediat ce prezentul își joacă ultimul minut pe scenă, în spectacolul de lumini
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1492649313.html [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
și-ncepură și ele să chiuie, apoi să se-nvârtească în neștire, ca Irina. Se dezlănțuiseră, eliberând energia sugrumată-n sufletul lor. Aveau atâta viață-n ele, atâta bogăție de dorințe neîmplinite, care trebuiau dăruite...Dar cui? Oricum, se cereau risipite, împrăștiate, spulberate, ca să-și ușureze sufletul de ele. Și mai ales, trupurile lor fierbinți, nerăcorite. De aceea dansau ca nebunele, chiuind, aproape urlând ca lupii flămânzi. Până obosiră, prăbușindu-se asudate pe scaune și pe canapea, amuțind cu totul. Doar
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1487357096.html [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]