899 matches
-
năpusti că o săgeată... Rasbubui un pocnet nou, Și-un strigat sparse depărtarea, Stingându-se-n treptat ecou... Curând sfârși încăierarea : Izbitiți de-al luptei vicleșug, Înspăimântați , gruzinii fug ! XII E pace iar. Înghesuite, Cămilele privesc cu teamă Spre leșurile risipite, Și pacea nopții o destrăma Cu clopoțeii lor de-aramă. Întreg convoiul e prădat ; În jurul morților, sub stele, Flamanzii corbi s-au adunat! Cei morți n-afla-vor somn ușor În tihna lespezilor grele, Alături de părinții lor; Și n-or veni cernite
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
viața: „Anotimpul legendelor”, publicat la București, 1976. Au urmat apoi cărțile publicate în exil: „Poeme pribege”, „România în exil”, „O fugă din hazard”, „Era confuziilor”, „Poèmes sur feuille d'érable”, „Poeme îndoliate”, „Văd lumina”, „Singur împotriva destinului”, „Vise colorate”, „Metafore risipite”, „Om de povară” și „Toamna vine”, citând doar câteva dintre ele. Dar cine este George Filip? Sunându-l la telefon, robotul îți va răspunde în locul lui: „Aici este casa celebrului poet George Filip. Lăsa-ți mesajul vostru!” George Filip este
O nuntă literară. In: Editura Destine Literare by Victor Roșca () [Corola-journal/Journalistic/85_a_465]
-
d'Annunzio, ilustrînd, așadar, o mixtură de cărturărie și senzualitate. Omul era un mare amator de aventuri galante, avînd la activ, se zicea, sinuciderea cîtorva dintre iubitele sale. Propensiunea mondenă l-a dus probabil la o neglijare a creației literare, risipită și puțin semnificativă pînă la paginile memorialistice, așternute la bătrînețe, care par a răscumpăra atenția redusă arătată pînă atunci operei proprii, concurată de slujirea creației altora. Înaintea "trăirismului", al cărui precursor, fie și modest, a fost, C. Beldie dă frîu
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
facilității și maimuțărelii: "Dar romanele, nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau contrafacerile și polemicele lui F. Aderca (tip arțăgos și ritos, gata să-i sară capsa din senin din iarbă verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mînat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei de îndeletniciri vag denumită a "publicisticei" (cea mai rea primejdie a omului de talent), ajungînd la o adevărată industrie cu firme stridente țintuite la poarta fragedei lui reputații literare (...), uluitoare prin mulțimea și felurimea unei
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
altă perspectivă privind, gestul poate fi interpretat și ca act protestatar, anticonservator inițiat de Negoițescu și Radu Stanca, în principal, încurajați de un alt mentor clujean al generației cerchiștilor, profesorul Henri Jacquier, având acordul, de la distanță dat, al celorlalți comilitoni risipiți prin țară sau absorbiți de frontul celui de al doilea mare război al secolului trecut. În subiacent rămâne și consecvența lui Blaga în preferința pentru influența catalitică și nu pentru cea modelatoare, care l-ar fi putut despărți subtil de
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
autorul însemnărilor își transpune propriile ipoteze de lucru. Pasiunea sa este genuină, proteică și longevivă. Propensiunii gospodărești la sistem el îi opune, cu o mai fluvială vioiciune și nestatornicie, fragmentul aluvionar. Nu e lipsit de temei să presupunem că forța risipită a cărții semnifică nu ratare ori irosire, ci voia firii autorului - chiar peste voia lui. Consecințele bune ale acestei "strategii" sunt un ton liber asumat, curgător, absența salutară a mizanscenei și transparența confortabilă a bibliografiei. Vasile Băncilă, Spațiul Bărăganului, Editura
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
aflu și azi. Niciodată n-am avut o locuință satisfăcătoare spre a-mi adăposti biblioteca ce se distruge. Cum mi-aș putea șterge din memorie asemenea lucruri? Cine mi-ar putea restitui anii, cei mai rodnici ani ai vieții omenești, risipiți, desfigurați, striviți sub călcîiul nefastelor condiții de care am avut parte? Cu excepția închisorii, mi-a fost sortit a cunoaște din belșug toate modalitățile de umilire, marginalizare, prigoană, izolare pe care le utiliza regimul totalitar împotriva unui intelectual "rău văzut" și
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
În friguroasa zi de 2 februarie a anului de grație 1997, un avion de tip Airbus coboară lin pregătindu-se de aterizare. Prin hublouri pasagerii descoperă, sub pătura joasă de nori, o întindere înzăpezită pe a cărei suprafață se disting, risipite, cîteva sate. Peisajul lasă o impresie jalnică. Avionul aterizează totuși cu o precizie matematică. Cu un sentiment de ușurare călătorii se supun controlului pașapoartelor. Printre cei care se îndreaptă spre ghișeul rezervat diplomaților, se află Charlotte Valentin, expertă în problemele
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
fi parcul palatului în care ajunge falsul "marquis" Alvarez din șAvatarii faraonului Tlàț: "Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nălța pe o coastă de deal... Părea mai mult o grămadă de pietre decât o zidire, cu murii ei risipiți, cu copacii uscați, pe a căror tulpină creșteau generații tinere de arbori noi și subțiri... Era un parc ca o pădure veche, unde pe ruinele copacilor vechi și putrezi cresc cei noi și tineri... Trăsura intră în curtea plină de
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
aproape automat către baladele lui Villon. Alteori, trimiterile sînt mult mai subtile și ele vizează o anumită formă de sensibilitate. Un poem superb, Laudă, publicat în volumul Un potop de simpatii (1978) este un impresionant omagiu adus poeților ratați, iluziilor risipite sau redirecționate spre cu totul alte mize, sensibil mai mici: "Îi iubesc pe acești poeți fără loc în istoriile literare/ toată viața au fost chinuiți de soții cu pretenții absurde/ .../ toată viața și-au dorit o dragoste unică/ toată viața
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GHIOCELUL ȘI VÂNTUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Azi am pătruns sub mantia albită, Peste natura toată risipită. Să cat sub patul putred de frunzișuri Cum germinează viața-n ascunzișuri. - Hei ! m-a strigat deodat` un ghiocel. Ajută-mă de vrei, căci măricel Nu-s de ajuns, să ies sus la lumină ! Putere n-am destulă-n rădăcină
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382742_a_384071]
-
și săraci, ei, scriitorii, cei care au înțeles primii, din timpuri imemoriale, contradicțiile antagonice dintre vodca rusească și șprițul românesc... Iar strada e plină de limuzine și de cerșetori, și de clasa de mijloc, cîinii... În această lume de vieți risipite apare, ca un Prospero de Dîmbovița, un creier magic, președinte al fundației Filantropica; un specialist în mecanismul milei. Care e motorașul secret care declanșează mila? Motorașul e o poveste. "Mîna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană". Lumea
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
Să nu fie trist: din pământ am fost făcuți, în pământ se întoarce banul. Și el și-a îngroapat averea în imobiliare. Să-i fie țărâna ușoară. România Liberă, ziarul anunțurilor funerare, a făcut necrologul primelor miliarde adunate ușor și risipite idem, de bogătașii anilor 90. Zi mersi că nu ai apucat să-i vezi la televizor, ți-ajung Columbeanu și Boureanu. Libertatea găsește că românii știu să facă haz de necaz, fiindcă cei de la Divertis au parodiat Waka Waka, atacând
Ziare la zi: Adevărul despre cremele de plajă, în Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/27976_a_29301]
-
aparține unei lumi înfrigurate, ce stă într-un echilibru de început existențial continuu, care cândva dădea senzația de un ,,bine’’ abia întrezărit și în acest ,,echilibru vechi’’ sufletele, la fel de amorfe ca și cei care au fost ,,odată’’ oameni vii-amorfi, ,,tremură risipite/ în spatele cimitirului (deci ca locație avem de a face cu un microunivers circumscris unui macrounivers) peste care tronează înmormântată, statică și imuabilă însăși memoria Timpului, ce privește prin ochi fără de somn (stele). Din acest punct de vedere, poeta nu constată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
mă-mbieși caii tineri sprinten să-mi alerge,Mustangii mei, cu ochii de câmpie.... VII. DEȘERTĂCIUNE-I VIAȚA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz, Singurătăți în porturi, corăbii risipite, Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz, Din negură privești la clipe fericite. Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape, Mirosul lor te-mbată, îl ai în nări de-acum, Dar aspre răni în suflet
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de poveste Din alte vremuri line, din care te-ai desprins, Arar privești la lună, ea pare să te-aștepte Cu stelele cunună, pe cerul necuprins... Citește mai mult Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz,Singurătăți în porturi, corăbii risipite,Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz,Din negură privești la clipe fericite.Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape,Mirosul lor te-mbată, îl ai în nări de-acum,Dar aspre răni în suflet
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
lasă prinși în ghearele ei,căzând neputincioșiîn inima tăcerii.În ziua aceea...... XXVII. POEM TÂRZIU, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1999 din 21 iunie 2016. Am să scriu cu o mână de gheață Un poem ca un fum risipit, Va fi cer, va fi iar dimineață, Un cânt va rătăci-neauzit. Am să las pe-un copac, pe o scoarță, Un inel ce atâta m-a strâns, Va fi cer, va fi iar dimineață, Pe iarbă va fi rouă și
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
copac, pe o scoarță, Un inel ce atâta m-a strâns, Va fi cer, va fi iar dimineață, Pe iarbă va fi rouă și plâns. Citește mai mult Am să scriu cu o mână de gheațăUn poem ca un fum risipit,Va fi cer, va fi iar dimineață,Un cânt va rătăci-neauzit.Am să las pe-un copac, pe o scoarță,Un inel ce atâta m-a strâns,Va fi cer, va fi iar dimineață,Pe iarbă va fi rouă și
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
plăpânde, grăbite și confuze Un soare fără vlagă, străin, hipermetrop./ Ascult tăcerea ierbii și mă gândesc la tine,/ Un roi de stele zboară din ochii-mi obosiți./ Mi-s gândurile, toate, oceane cristaline,/ Sub aștri ce se-apleacă spre ele, risipiți./ M-a năpădit tristețea, dar n-o las să m-absoarbă,/ I-am alungat și umbra din preajma mea, pe loc./ Încerc s-adun nisipul dintr-o iubire oarbă,/ Să-l cern ușor prin sita cea fără de noroc .” Într-o altă
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GHIOCELUL ȘI VÂNTUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Azi am pătruns sub mantia albită, Peste natura toată risipită. Să cat sub patul putred de frunzișuri Cum germinează viața-n ascunzișuri. - Hei ! m-a strigat deodat` un ghiocel. Ajută-mă de vrei, căci măricel Nu-s de ajuns, să ies sus la lumină ! Putere n-am destulă-n rădăcină
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384216_a_385545]
-
lacrimile lor. am privit în jurul nostru. brazi tineri tăiați de vii. am înțeles. am tăcut. i-am sărutat scoarța. am tăcut amândoi. ca un clovn căzut în dizgrația conurilor. m-am retras pășind încet pe mușchiul umed de pe rădăcinile cuvintelor risipite. el mi-a mulțumit. pădurea a foșnit scurt. ploua când am plecat. în Brașov e soare acum. 20 iulie 2016 -------------------- să simți cum curge prin tine verticalitatea unui brad bătrân să te așezi în poziția fătului pe covorul de frunze
VERTICALITATEA COPACILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383761_a_385090]
-
sus aleși nici nu le pasă, Dumnezeu, dacă o vrea, să-i ierte! Pentru ei mereu e sărbătoare, Primiți-i dar, cu sare și cu pită, Eu nu pot și tot ce spun mă doare Că prea se duce viața risipită! Ei vă promit nemărginirea toată Cu dragoste absurdă să-i votați, Ce Mai muncitoresc era odată În Țara noastră plină de plecați! POEM DIN LUMINĂ... „Versurile tale aduc alinare.” Altă bucurie un poet nu are! „Versurile tale vindecă mereu!” Lăudat
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
Delia îl surprindea zâmbind, aparent fără un motiv. Desigur, avea el un motiv, doar de el știut. În momentele ei de singurătate Delia își spunea cât a fost de naivă să lase o străină să-i schimbe viața. Iată, ani risipiți, doar pentru o judecată greșită. Îl găsea și pe Anton vinovat. De ce nu a insistat, de ce a lăsat-o să-l părăsească? Dar, mult mai târziu, a aflat că și lui Anton i se spusese că Delia îl trăda, că
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383751_a_385080]
-
oceanul maluri n-ar avea să cuprindă, Cuvântul ce din somn trezește dimineața Și soarele cu un zâmbet ar putea să-l aprindă! Și de ți-aș povesti, ar trece marea dealul Cărunta frunte munții încet vor apleca Pe doruri risipite să îi sărute malul Când vorba mea duioasă glasu-și va ridica. Și de ți-aș povesti, de-o inima ce bate Când numără nisipul ce curge din clepsidră Că până sus la ceruri ecoul ei răzbate Cu toate că-i ascunsă-n
ȘI DE ȚI-AŞ POVESTI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383797_a_385126]
-
pe inimă și a cerut ajutorul părinților, sfatul lor. Mama ei o iertase, dar tatăl rămase neinduplecat.Pentru că în familia tradițională bărbatul era “managerul” familiei, posibilitatea de a-și ajuta financiar fiica eșuase. Așa că, singura idee a străbunicii ... XV. VIEȚI RISIPITE, de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016. Ploaia a stat. Strâng într-o mână umbrela udă și în cealaltă un ghiveci cu trandafirași roșii. Pașii îmi devin șovăielnici...simt chiar un ușor tremurat în
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]