371 matches
-
poetice: „(Charlemagne) își ascunde sub mantie neliniștea”; „Roland vede ginta blestemată, mai neagră decât cerneala și care n-are nimic alb în afara dinților”; „Înalți sunt munții și întunecoase văile, stâncile sunt bătute de furtuni și trecătorile, sinistre”. Schimbarea poziției epitetelor ritmează fraza. Câte un tablou pașnic apare surprinzător după dinamismul luptei: „(Charlemagne) adoarme, pradă oboselii. De-a lungul și de-a latul câmpului, francii au adormit și ei. Nici un singur cal nu mai izbutește să stea în picioare; toți rumegă culcați
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
detaliul observat la expresia prin care încearcă să-l prindă, forma aceasta de impulsivitate dînd naștere unei virtuozități expresive de tip alert. Se naște o țesătură deasă de comentarii livrești a căror principală calitate stă în sacadarea frazelor. Paragrafele curg ritmat într-o ondulare scandată, a căror parcurgere îți insuflă o detașare aparte, de martor asistînd la o înșiruire de sunete plăcute. Ciprian Vălcan e un curios de speță calofilă care și-a împins îndemînarea pînă la pragul manierismului de tip
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
venerabilului Tîrg de carte și, totuși, cea care a reușit, inteligent și neofensiv, să repună în drepturi, în vremuri tulburi, arta povestirii și patima lecturii. În curbura acestui arc de cerc septentrional, prezența și intervențiile Hertei Müller la Göteborg au ritmat programul tîrgului, iar seminariile dezbateri, la care autoarea a apărut la scenă deschisă, au fost literalmente luate cu asalt, dar cu o admirabilă stăpînire de sine și disciplină, de către public. Cu un memorabil discurs împotriva dictaturilor, a duplicității morale a
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
spre o comunitate mobilizată de reflexul mentalitar. Cu Un bărbat ca Eva ne aflăm într-o altă zonă a marginii pe care filmografia și personalitatea lui Reiner Werner Fassbinder, căruia îi este dedicat filmul, o ilustrează din plin. Ambiguitatea sexuală ritmând chestionarea febrilă și anxioasă a propriei identități devine o marcă a întregului film. Regizorul Eva (Eva Mattes) încearcă o adaptare a romanului Dama cu camelii al lui Dumas-fiul într-o casă abandonată. Decorul decadent populat cu simulacre și postișe al
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
călătorie în Irlanda alături de familie -, ideal afișat și el tot într-un supermarket, adoptat naiv de Rémy, îi provoacă o criză de furie lui Patrick. Manifestul anarhist nu îmbrățișează o ideologie anume deși dobândește accente xenofobe alimentate de mizantropie și ritmate de impulsurile unei crize de identitate la Rémy și, probabil, de eșecul personal la Patrick. Consumerismul devine un inamic întrucât constituie barometrul bunăstării burgheze, criza se instalează pe fondul refuzului oricărui conformism. Prin Patrick și Rémy două generații diferite revendică
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
se află filmul lui Dziga Vertov, Man with the Movie Camera din 1929. Cinema Paradiso (1988), filmul lui Giuseppe Tornatore evocă magia filmului și felul în care acesta întreține iluzia vieții filtrată dramatic prin pânza melodramei, felul în care acesta ritmează etapele unei deveniri; La nuit americaine (1973) al lui François Truffaut reflectă ceva din acea dezordine interioară, din acele dezechilibre din care iau naștere imaginile; filmul lui Robert Altmann, The Player (1992) investighează mecanismele industriei americane de film, felul în
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
short History of Crying, care investiga limbajul universal al lacrimilor, evocând emoții personale sau colective, spontane sau profesionale (bocitoarele). Un excepțional performer muzician s-a dovedit a fi francezul Médéric Collignon, care, cu mici instrumente de suflat, dar mai ales ritmând propria sa respirație sau diverse sunete vocale și creând o serie de ritmuri prin percuție, nu pe un instrument ci pe diferite porțiuni ale propriului corp, a fost singur cât o întreagă orchestră. Partenerul său din piesa intitulată Improvisation, Boris
eXplore dance festival 2011 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5205_a_6530]
-
ci de lipsă de considerație pentru prima născută dintre arte, căci, așa cum spune Curt Sachs, „Înainte de a încredința emoțiile sale pietrei, sau verbului, sau sunetului, omul s-a servit de propriul său corp pentru a organiza spațiul și pentru a ritma timpul”. Această lipsă de prețuire ar putea explica de ce atunci când s-a conceput planul de refacere a clădirii Teatrului Național din București nu s-a gândit și o soluție viabilă și imediată pentru ca Centrul Național al Dansului București să-și
Conținut și context în coregrafia românească actuală by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5217_a_6542]
-
bazar al vechilor iubiri, dar alunecă, foiță, pe lîngă ele. Ce l-ar putea trece, ca pe o vamă? De bună seamă că nimic. În transparența lui, care nu spune și nu ascunde, sînt micașisturi de singurătate. Iată, unind mișcările ritmate de desprindere cu miasmele umede ale pămîntului, care nu cheamă reavănul, ci jilavul, un Vals vechi: "Vals vechi, mireasa moartă e-n voaluri prăfuite/ Ghirlănzi de fete albe în rochii ca de spumă/ Cu cavaleri de pică se-nvîrt pe-aici
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
are două trăsături definitorii. Mai întîi, Vladimir Tismăneanu este un spirit academic care încalcă regula aridității tagmei, reușind să scrie neplicticos și fără lespezi de poncife moarte. Într-un cuvînt, este un universitar atipic prin instinctul prozodic cu care își ritmează frazele. {i, fiindcă nu scrie lemnos, profesorul de la Maryland posedă o manieră aparte de a-și așterne gîndurile. Discursul lui - și aceasta e a doua trăsătură definitorie - nu se construiește pe niveluri ascendente, ci pe felii juxtapuse. Autorul nu înaintează
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
Flatus vocis) eșuează și el. Retras în grădina de la țară, hărțuit de boală și încercând cu disperare so țină în frâu, Constantin Fântâneru înaintează pe două planuri năucitor de paralele. Pe de-o parte, o relatare amănunțită a gesturilor domestice ritmate după mișcările limbajului, pe care le însoțesc și le provoacă, exersând scrisul publicabil (alt cuvânt laitmotivic, semn al unei „frământări permanente”): „fără exhibiționism stilistic, narațiunea curge lentă, stârnind interesul prin ineditul experienței [...] lucruri trăite punct cu punct, secundă de secundă
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
revista Tabu: "La primul concert pe care l-am dat, concert autentic, mama s-a speriat. Era un rock destul de zgomotos, care a reușit să ridice o sală de 1.000 de oameni în picioare, a sunat foarte bine, era ritmat. Ne-au căutat de la radioul național, deveniserăm interesanți. Eram în clasa a XII-a, anul admiterii și al Bac-ului. Noi eram entuziasmați, dar presupun că părinților le-am dat bătăi de cap cu pasiunea mea și îmi pare rău
Mihai Răzvan Ungureanu, de la fost rocker, la prim-ministru () [Corola-journal/Journalistic/46132_a_47457]
-
o serie întreagă de mesaje invită infantil la frunzărire cu ajutorul interjecției prezentative uite: „Uite ce se distrează Michael Douglas cu fiica lui!”; „Uite cum se plânge interlopului (...)!”; „Uite cu ce bunăciune se însoară (...)!” etc. (14.02.2011). Evaluarea e monoton ritmată de exclamații previzibile: „Șoc!” , „Scandalos!”, „Incredibil!”. Și lexicul „cronicii negre” e tot mai monoton și mai elementar, cu exces de cuvinte violente și de semne de exclamație. Se pare că, în timp, chiar termenii din câmpul semantic al măcelăriei s-
Căsăpit, hăcuit, tranșat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5758_a_7083]
-
oraș, printre iubiri recalcitrante și jucăușe, nostalgii și fine promisiuni de rodire. Ca și la Blaga, tinerețea, impetuoasă, necalculată, rupând baierele versului e greu, dacă nu cu neputință de găsit. Un anume ritual medieval, sau poate și mai vechi încă, ritmează această poezie găzduită, explicit sau bănuibil, de un oraș în care bătăile inimii se încetinesc. Un oraș care se închide, luând cu el o lume de reverii și revelații, din care abia poetul mai rupe câte-o bucată de înțeles
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
să se scuze. - Hai, nu vii? s-a impacientat Pați ajuns deja în drum. "Ce naiba face?" s-a întrebat în gînd cam enervat. Cristina a făcut în două salturi cei cîțiva pași care o despărțeau de cărare, apoi și-a ritmat mersul după pașii lipsiți de convingere ai lui Pați. - Nu sînt de acord să-ți placă un cimitir numai pentru că e cimitir - și-a teoretizat el lipsa de interes. - Nici eu nu sînt de acord - a zîmbit Cristina privind repede
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
falsă. Sub cascadele frazelor ce-și rostogolesc tiradele în gol, repetând la nesfârșit aceleași formulări, uneori cvasitautologice, într-o dispunere adesea bipartită între afirmație și negație, ca o permanentă opoziție, se consumă originalitatea stilului lui Thomas Bernhard. Limbajul simplu, nemetaforic, ritmat obsesiv ca un contrapunct muzical, învăluie cu mecanica sa alternativă. Verva țâfnoasă se amplifică în mii de nuanțe, la toate palierele proastei dispoziții. Este forma bernhardiană de rezistență împotriva lumii. Stifter îmi amintește mereu de Heidegger, de acest ridicol filistin
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
Jubilee și noutăți răsunătoare Trecutul domină nu doar buna parte din literatura de specialitate și din beletristică (scrierile memorialistice, romanele de familie, biografiile și jurnalele abundă și în această toamnă). Trecutul, prin jubileele anului în curs și ale celui viitor, ritmează cu precizie de metronom și producțiile de carte expuse la Frankfurt: 50 de ani de la moartea lui Bertolt Brecht, 250 de ani de la nașterea lui Mozart, 150 de ani de la moartea lui Heinrich Heine. Cărțile consacrate aniversărilor din 2006 au
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
îl îndrituiește pe Mihai Moșandrei să simtă prezența zeilor în reveria copilului-poet. Atunci când știe să evite stilul luxuriant al cavalerului Marino sau nefireasca, artificioasa dicțiune dannunziană, autorul se impune prin darul de a vizualiza și a descrie grafic sau pictural, ritmând partituri de o avântată senzualitate verbală. Ca orice artist cu toate simțurile în alertă, nu pregetă să abordeze teme aparent banale (,Trup de Veneră", ,Râul", ,Casa din pădure", ,Grădini", ,Falene", ,Roza" ș.a.m.d.), pe care însă, supunându-le transfigurării
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
Tridentul mi se frânge de durere, Mierea sărutului o gust, e fiere: Cum să mai zbor dacă îmi pui zăbrele? SONETUL XVII ți-am ridicat un loc pentru vecie Spre a te ști panteră și femeie, Nicicum stindardul tragic, curcubeie Ritmând cu foc întru zădărnicie. N-ai vrut să-ți fiu a ușii tale cheie, Ci Inorog păzind la Poesie, Alătură-te mie, din pustie, Din cremene, din iască dau scânteie! Azi, inima ce-n mine încă bate Tăcerea din icoană
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
slab luminată de lună am traversat șoseaua plină de hârtoape până la baraca ce slujise drept depozit unei fabrici de cuie, acum închise. Am împins, făcând-o să scârțâie, poarta de fier, am făcut trei pași ușori. Se auzea un geamăt, ritmat de un alt zgomot, ca o coasă retezând iarba. - În noaptea aceea, Vladimir era emoționat povestind, am descoperit nobilul viciu al privirii. Să participi fără să te murdărești! Prin crăpătura dintre scânduri ieșea o lumină palidă. Mi-am lipit ochiul
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
însăși și, uneori, efectele sale, maniera fiind a unei confesiuni tatonante, reflexive, oscilând între locuri comune și stereotipii, pe de-o parte, cu băltiri abulice și abandonuri, și, pe de altă parte, concomitent și nu de puține ori contradictoriu, încercări ritmate de a descoperi o nuanță personală, un rost personalizat, un desen salvator în încurcatele ițe ale social-politicului. Personajul narator, scriitor semiratat, supărat pe critica literară „prea leneșă” pentru a-i citi cărțile, și psiholog (vizitat de gândul sinuciderii, proiectează asupra
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
diamante. Oricum, în ce privește formula nostalgică a acestui Jurnal al morilor de vânt, nu numai colaborarea cu Florin Iaru (în ipostază de machetist, de astă dată) constituie o dovadă. În multe locuri, Coșovei pare tentat să revină la trucuri de demult, ritmând ludic frazele prea din caleafară de metaforice: „Trăiam o viață de plumb, unde un kil de porumb/ e mai scump decât o amăgire/ visam în neștire” (p. 54). Zâmbetul acesta e, însă, cel mai adeseori, amar. Coșovei „recheamă dulce tinerii
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
Experience, eveniment care a făcut parte din turneul de promovare a celui mai recent album semnat Ferry Corsten. Cei doi abordează un stil versatil și prin urmare, în seturile lor, puteti asculta atât producții soft, vocale spre progressive house, track-uri ritmate de club, dar și piese cu influențe tech sau piese uplifting trance la un bpm ridicat. Dacă se poate face o comparație, o asemănare, se poate spune că stilul Snatt și Vix aduce destul de mult cu cel al lui Armin
Trance Instead Of Drugs @ Club Skye, 28 mai [Corola-blog/BlogPost/94813_a_96105]
-
o odă în metru antic : Răsfrângeri, Monada, Odihnă în țipăt, șah orb, Madona din dud, Unicorn în oglindă, Dialog la mal, Euridice și umbra, Chemarea numelui... Primele două poeme reținute din Răsfrângeri (1966) deschid spre obsesii fundamentale ale autorului ; Ceasornicul ritmează suav alcătuirea Ființei din non-existent : „Trece Nimeni visător, / blond și înmărmuritor, / printr-un veșnic șir de numeni / la același numitor.” În versul al treilea, trebuie citit numeni în loc de nimeni - așa cum apare în strofa penultimă (Cf. DEX, p. 703 : numen, „lucru
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
aceea macră a sufletului face ce vrea cu ea uneori simt acut cum mă cioplește distrând probabil zeii adunați cu rânjetul pe buze în amfiteatrul cunoașterii alteori plimbă săbiile cioplite din oasele ideilor umanului desenează în aer cruci le aruncă ritmat în creștetul oarbei râd privindu-mă în oglinda emoțiilor trezite parcă de o poveste care nu-mi aparține câteodată plâng și privesc în joacă printre gene luminile culorile și aerul cum dansează neîncetat speriindu-mi geometriile închipuirii a mă iubi
A MĂ IUBI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384912_a_386241]