55 matches
-
unor tendințe sadice (când agresiunea este dirijată spre exterior) sau a unor porniri masochiste (când agresiunea se centrează pe propria persoană). Realizarea defectuoasă a controlului sfincterian poate alimenta procesul de fixare, proces care se concretizează printr-o multitudine de trăsături: ritualism în viața cotidiană, exces de punctualitate, mânia ordinii și curățeniei, teamă maladivă față de viruși și microbi, avariția, simțul exacerbat al datoriei etc. în virtutea legilor implacabile ale dialecticii, și reversul trăsăturilor inventariate mai sus sunt la fel de posibil să-și facă apariția
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
se organizează în jurul unei fantasme de căutare a securității în structuri și procese de alură rituală. Fondată pe mecanisme de repetiție, claritatea irevocabilă a ordinii și a docilității datorate mașinii rituale aduce o securitate, un zid chinezesc împotriva angoasei. Dar ritualismul nefiind legat de un conținut precis nu mai are nici sens religios nici chiar sens social, el este cel mult un fenomen estetic. Ritualul, ca structurare a unei compulsii de repetiție, o acoperă și o maschează pe aceasta, în uitarea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
intern și cel extern. Pierderea acestui echilibru în favoarea cultului intern poate duce la stări de religiozitate false, patologice (bigotism, superstiție, misticism maladiv). Când cultul extern nu este susținut de cultul intern, se poate cădea în superficialitate, în formalism și în ritualism sec. Din punctul de vedere al modului în care este practicat, cultul religios poate fi individual si public. Cultul individual sau particular este practicat de fiecare persoană în parte, fără ca între ea și Dumnezeu să mai existe vreun intermediar. Cultul
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
mai târziu, acceptă doar primele 5 versuri ca fiind veridice și autoritare. În secolul al XVIII-lea, a avut loc o nouă schismă, de data aceasta în sânul sectei Svetambar, datorită intruziunii unor forme de venerare a templelor și de ritualism. Călugărul jainist Viraji inițiază o nouă mișcare care denunță adorarea imaginilor tirthankarașilor și construcția templelor care să le adăpostească. Noua sectă se va numi Sthanakavasis, numele ei provenind de la "sthanakas", niște lăcașuri de cult neornamentate aflate în opoziție cu somptuasele
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
naturii ar putea asemăna romanul druțian cu narațiunile epice "Desculț" al lui Zaharia Stancu și "Cartea Oltului" al lui Geo Bogza, dar critica basarabeană acceptă cel mai adesea că proza lui Ion Druță seamănă cu cea sadoveniană prin „cultul tradiției, ritualismul gesturilor, mistica anotimpurilor, perspectiva paseistă, filosofia sceptică și fatalistă”. Fiorul liric profund al romanului îi conferă un caracter mai mult baladesc-rapsodic decât realist și romanesc. Personajul principal al romanului, Onache Cărăbuș, este un păstrător al tradițiilor, privind lumea cu ironie
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]