138 matches
-
cu prevenția răspunsului constă într-o expunere la situația anxiogenă timp de cel puțin două ore: pacientul completează la intervale regulate o scară de cotare a anxietății sale și constată că angoasa sa descrește, împiedicând în același timp apariția răspunsului ritualizat. Trebuie să reamintim câteva reguli necesare: - înaintea oricărei expuneri, acordul pacientului este indispensabil; - orice expunere este discutată în prealabil și pacientul nu trebuie să aibă nici o surpriză; - este important ca pacientul să aibă încredere și să-l pregătim pentru a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
imediat, de cotidian, de hic et nunc, s-a născut odată cu această vitalitate, cu acest temperament, cu acest instinct de conservare. Căci nu e cu putință a-ți explica amplificarea continuă a vitezei de gândire, fără a crede în activitatea ritualizată a omului. Și dacă vom coborî până în epoca de început a diasporei, vom găsi în Mishna un răspuns la întrebarea ce poate face omul: „Ca și Dumnezeu, omul poate pune lumea în mișcare”. Să nu pierdem nicicând din vedere că
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a reuși. Există o Întreagă mitologie a chinului, pe care psihanaliza Încearcă să o interpreteze prin semnificația sa simbolică. Deși pare absurd, sensurile simbolice ale chinului sunt extrem de nuanțate și ele se Înscriu În ontologia umanului. Chinul este un supliciu ritualizat, deși aparent formal; el este absurd, inutil și inexplicabil. El se raportează la acțiunile umane, fiind În final o Încercare de „repetare reparatorie” a vinovăției comise. Aceasta o vedem În panorama tragicului, care nu este altceva decât spectacolul chinului expiator
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
simbolic, absolut obligatoriu, inseparabile de viața individuală sau colectivă. Din acest motiv, suntem obligați să le cunoaștem semnificația internă. Rolul lor este de a ușura traumatismul sufletesc și moral al despărțirii. Dacă am stabilit faptul că ele sunt conduite culturale ritualizate, ne Întrebăm ce rol sau ce funcție socială Îndeplinesc? Răspunsul este unul singur: o funcție terapeutică colectivă. Toate ritualurile participă la procesul de descărcare cathartică colectivă. Ele sunt „spectacole” periodice consacrate unor evenimente sau situații, prin care grupurile social-umane se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
forma unor conduite comemorative, periodice, fie sub forma unor spectacole sau alte forme de manifestări. În orice situație Însă, ele reproduc anumite evenimente memorabile din viața socială a cetății, a personalităților exemplare ale acestora sau reprezintă forme de „descărcare colectivă” ritualizată a pulsiunilor membrilor societății. În felul acesta, conduitele sociale din viața cetății reprezintă veritabile forme de catharsis colectiv, care contribuie În mod direct și esențial la menținerea stării de echilibru sufletesc și moral al Cetății. Se poate vedea, prin urmare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
confruntare sau de conflict are Însă o altă semnificație. Ele nu mai sunt simple acte combative, expresie a unor instincte agresive primare, ci capătă caracterul sublimat al luptei. Orice luptă (turnir, duel, război etc.Ă este o conduită simbolică complexă, ritualizată, În care violența, desfășurată după anumite regului, devine instrument, nu scop În sine. Ea devine o datorie de onoare care urmărește, dincolo de aspectele formale ale confruntării, obținerea unei reparații morale a ofensei. Confruntarea transformă agresivitatea și violența, prin convertire sublimativă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o continuă și tainică trudă; o apariție târzie, completând ori doar retușând imaginea din tinerețe a poetului. „Incantațiile” lui alcătuiesc în cele din urmă o singură poemă și exaltă „lumina de aur a bucuriei” în amiaza unei iubiri împărtășite. Aproape ritualizată, euforia erotică este transpusă în sonuri moi, de descântec, rezonând în cadențele unui vers neobișnuit de amplu, iar în dialoguri, unde femeia și bărbatul își răspund sub vraja adorației, se distilează parcă arome orientale. Expansiunea, frenezia simțurilor, starea de beatitudine
BADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
Asociației Medicilor Americani și alături de Jurnalul de Medicină din New England, se zăreau niște titluri incredibile. Unul dintre ele, cu niște șerpi Încolăciți pe cotor, se numea Relația erotosexuală a cuplurilor. Mai era o chestie purpurie, gen broșură, intitulată Homosexualitatea ritualizată: trei studii de caz. Chiar pe birou, cu un semn de carte Înăuntru, era un manual cu titlul Penisul sortit. Tehnici chirurgicale În schimbările de sex feminin În masculin. Dacă plăcuța de pe ușă nu o făcuse Încă, biroul doctorului Luce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mănâncă după ritualuri, iar hrana este valorizată în funcție de diferitele religii sau culturi: alimentele sânt socotite fie sacre, fie un dar al zeilor, fie o ofrandă adusă zeilor trupului (cum este cazul în India, de pildă). Viața sexuală este și ea ritualizată și, prin urmare, omologată atât fenomenelor cosmice (ploaie, semănat), cât și actelor divine (hierogamie Cer-Pămînt). Uneori, căsătoria este valorizată pe trei planuri: individual, social și cosmic. La indienii omaha, de pildă, satul este împărțit în două jumătăți, numite Cerul și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
însă relativ repede, printr-un raționalism moral de tip iluminist, cum spune tot Nicolae Manolescu. Clivajul prematur dintre individ și societate conduce însă, aproape de la sine, spre o concepție monistă, înspre ideea unei utopii care să prezinte o umanitate omogenă, ritualizată și alcătuită după tipare existențiale pure - cum consideră Al. Paleologu -, străvechi, aflate sub semnul unei legi generale, dar mai ales al predestinării. Paradoxal, personajele lui Sadoveanu, înainte de a se civiliza, s-a remarcat, caută a se sălbătici, retrăgându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aștepte și ei inventarea națiunii pentru a deveni xenofobi în acest sens. Două sensuri distincte în aceeași teacă semantică s-ar putea însă să ne încurce... Străinul „tradițional”, premodern, făcea mai degrabă obiectul unei negocieri mai mult sau mai puțin ritualizate a ospitalității și ostilității decît al unei uri apriorice. Dar și în această privință, țăranii erau foarte reticenți chiar și între ei : „Cel cu masa să poftească/ Cel chemat să nu-ndrăznească !”, avertizează o zicătoare culeasă de Zane. Și tot
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ceea ce antropologii numesc, de la RadcliffeBrown citire, joking relations, adică dialoguri licențioase și acide (avîndu-le adesea pe soacre drept destinatare), dar reglementate social sub formă de glume legitime la care nimeni nu are voie să se supere. Uneori, acestea sînt puternic ritualizate, ca în cazul instituției sanankuya din Mali. Ceva oarecum similar avea loc și la noi în cazul strigăturilor peste sat ale flăcăilor, cînd numai fată nemăritată sau leneșă nu era bine să fii. Pe scurt, în toate aceste cazuri, extrem de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
9,2-3: oamenii vor putea consuma carne, adică, „violența” va fi exercitată împotriva animalelor, nu împotriva celorlalți oameni. Al doilea răspuns se găsește în 8,20-22: violența va fi canalizată în cult. Oferirea „animalelor pure” este un act „violent”, dar ritualizat, și de aceea socialmente acceptabil și legitim. Violența canalizată și „legitimată” în acest fel nu mai este distructivă, ci contribuie mai degrabă la „pacificarea” societății. III. Turnul din Babel (Gn 11,1-9) Povestirea din Gn 11,1-9, în mod obișnuit
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de învățămînt din Brazilia, aflate într-o criză de imagine 31. Nu înseamnă că muzeul aflat într-un context ca acela prezentat mai sus se substituie activităților didactice, dar poate dinamiza activitățile școlare pe care Bourdieu le considera "omogenizate și ritualizate"32. Muzeul devine cadru de inspirație și acumulare, dezvoltare a cunoștințelor, în timp ce școala este spațiul în care pot fi transpuse în mod creativ aceste achiziții. Mulți dintre cei intervievați au precizat că distanța care separă cele două instituții este legată
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
educație critici mai mult sau mai puțin îndreptățite -, acestea punînd în discuție existența unui sistem educațional centrat pe performanțe înscrise în programe, care întrevăd o minimă posibilitate de libertate, de alegere, reamintind în acest context metafora lui Bourdieu: "omogenizate și ritualizate"11. O altă componentă este reprezentată de educația nonformală. Aceasta reunește ansamblul acțiunilor educative care se desfășoară în cadru instituționalizat, în afara sistemului de învățămînt și care are drept scop completarea și întregirea educației formale. Principalele instituții în care se infăptuiește
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
a memoriei sociale colective. Memoria se identifică prin nevoia de ritual, refacerea unui spațiu și ne introduce într-o dimensiune temporală reversibilă; în termenii sociologiei lui Goffman, se poate identifica muzeul contemporan ca o succesiune de "aranjamente psihice, morale, vizuale ritualizate" în care vizitatorii își pot manifesta în mod natural, nedisimulat trăirile 2. Noile scenografii muzeale tind să promoveze un spațiu incitativ care reduce dezumanizarea, recunoscîndu-se din ce în ce mai mult rolul publicului ca actor principal, prin remodelarea funcțiilor sale mult timp "încremenite", asemenea
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
exil mai ales după distrugerea celui de-al Doilea Templu, studiu care preia într-un fel ștafeta cultului sacrificial întrerupt. Această gestionare foarte particulară a amintirii nenorocirii se dovedește de la început foarte diferită de atitudinea noastră contemporană seculară. În comemorarea ritualizată, suferința individuală face corp comun cu cea a colectivității. Odată trecut momentul de doliu, viața revine în înțelegerea ciclică a existenței de pe pământ. După deznădejde începe timpul consolării. În Numeri se spune: Atunci toată obștea a ridicat strigăt și a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dar în toate cazurile este vorba despre o zi pentru a plânge împreună, dincolo de frontiere, peste tot unde se găsesc evrei. Tradiția îi încurajează pe evrei să simtă și să gândească Tish'a be-av ca pe o zi de suferință ritualizată și să se întrebe cum se produce suferința, nu de ce. Această dată devine cea a celor patru mari tragedii: distrugerile Primului și celui de-al Doilea Templu; sfârșitul ultimei revolte evreiești, condusă de Bar Kohba în 132-135, care s-ar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se accentuează cu opt zile înainte de data fatidică; atunci sunt interzise căsătoriile, tunderea părului, bărbieritul, consumul de carne și vin, călătoriile de plăcere, purtarea hainelor noi, dansul și ascultarea muzicii. Când vine 9 av, evreii sunt pregătiți pentru experiența suferinței ritualizate. Credincioșii merg la sinagogă desculți sau cu încălțări care nu conțin piele. Se roagă la sinagogă direct pe jos, nu poartă nici filactere, nici șal de rugăciune la slujba de dimineață; aceasta este singura zi a anului când nu se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care creează o punte între trecutul biblic și prezent, între catastrofele de ieri și cele de azi, deschide calea spre viitor, transmițând totodată din generație în generație o istorie de suferință care, paradoxal, împiedică suferința să copleșească grupul. Astfel încadrată, ritualizată, această suferință îmblânzită evită subversiunea pe care ar fi putea induce, invers, o suferință nestăpânită, depășind frontierele religioase. După Cruciade, la generațiile următoare, ceremonia în amintirea morților începe să fie celebrată nu doar pentru martiri, ci și pentru cei care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
oare dispuși să renunțe pentru a permite uitarea, care nu înseamnă ștergerea evenimentului, ci doar ieșirea lui din memorie, încredințată de acum istoriei, cum se lăsa ieri "textului" sarcina de a aminti, cu o cadență regulată, dezastrele trecutului? Aceste relatări ritualizate slujeau drept păstrătoare ale memoriei, eliberând totodată conștiința evreului de povara evenimentului și de datoria de a-l retrăi la nesfârșit. Despre acest fel de memorie vorbesc aici, iar nararea istorică, substitut secular al textului religios, poate iniția această trecere
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a fost stabilită închiderea ochilor, terapeutul poate continua cu întărirea eului sau o altă intervenție adecvată. Metode indirecte de inducție Metodele „naturaliste” (sau „tehnicile Ericksoniene”Ă sunt informale pentru că nu există o inducție aparentă, ca în procedurile mai formalizate și ritualizate care au fost descrise anterior. Erickson (1958aă definea abordările naturaliste ca: Acceptarea și utilizarea situației întâlnite fără încercarea psihologică de a o restructura. Dacă procedăm astfel comportamentul prezentat de pacient devine un ajutor definit și o parte a inducției de
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Wierzbicka, 2006a). Practicile discursive evocate prin acești termeni își au rădăcinile în ideologia societăților respective. Alteori termenii se corelează cu practici sociale. Astfel, în cultura americană, puternic individualistă, termenul friend (rom. prieten) se definește prin: absența unor comportamente formale sau ritualizate, a unor norme de comportament sau obligații; importanța asemănării cu celălalt; afecțiune, încredere, sprijin, onestitate, loialitate. În alte culturi, colectiviste, prietenia impune obligații și responsabilități. În același timp, cultura americană face distincție între un comportament prietenos (apropiat, sincer) de care
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
constituite de tipul lor cognitiv și uman, autoplasarea lor în locul de altădată al directorilor de conștiință, al preoților medievali "atotstăpânitori" pe idei, pe cunoașteri, pe "politici culturale" etc. Acești intelectuali-predicatori nu ne arată decât religiozitatea din miezul gândirii lor una ritualizată și simbolizată social-politic! Ei sunt simboluri ale cuvintelor și ale vocilor, instrumente de propagandă politicianistă, dar și de interes personal. Intelectualii moderni în religiozitatea Ideilor și a Spuselor lor devin Funcții Dogmatice pentru un sistem dogmatiza(n)t social-politic. Astfel
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Pariziana-spectacol 110 2.1.3. Spectacolul Puterii sau guvernarea din culise 120 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc 130 2.2. Stratageme de afirmare ale Parizienei: transcendere a stereotipiei 137 2.2.1. Scene mondene sau aparente ritualizate 141 Scenă la teatru 142 Bălul că spectacol 143 Plimbarea 145 Călătoriile 146 Scenă la hipodrom 148 Scenă la cumpărături 149 Jocul 151 Activitatea filantropica 152 2.2.2. Scene private sau mimarea bunei-cuviințe 153 Recepțiile 153 Lecturile 156 Domeniul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]